„Colega noastră, profesor învățământ primar Bianca Moț, a decis să conducă o altă „clasă pregătitoare”! Ne exprimăm regretul pentru fulgerătoarea dispariție a colegei noastre și transmitem sincere condoleanțe familiei îndurerate. Drum lin, Bia!” – a anunțat cu tristețe colectivul Şcolii Gimnaziale „Nicolae Bălcescu” Arad pe pagina de Facebook.
Bianca Moț (36 de ani) a fost una dintre cele mai îndrăgite învățătoare nu numai de către micuții pe care îi forma ci și de părinți și, mai ales, de colectivul din care făcea parte.
„O femeie blândă”, „cea mai bună colegă”, „cea mai energică și săritoare dintre noi”, „cea care ne ajuta oricând și fără să-i cerem”, „cea care se implica în proiecte și tot ce făcea făcea cu plăcere și bucurie” – sunt aprecierile colegilor ei de la Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu” Arad care sunt în stare de șoc.
Din luna septembrie urma să meargă prin transfer la Generală 18, mai aproape de casa ei. Era atât de bucuroasă!…
Trupul neînsuflețit va fi depus luni, 24 mai, la casa funerară Kuki, pe strada Cocorilor.
Înmormântarea va avea loc miercuri, 26 mai, la cimitirul Eternitatea de la UTA.
Dumnezeu s-o odihnească în pace și condoleanțe familiei îndurerate!
Rutina enervantă a verilor pe strada Poetului din municipiu, cu șanțul dintr-un capăt în altul al străzii pentru lucrări de „nu-știm-ce”, nu ne-a ocolit nici în acest an. Doar că, de câteva zile, asta fiind a cincea zi mai exact, se lucrează NIMIC în cel mai pur sens al cuvântului. Pe ultimii muncitori (vreo doi la număr care erau în șanț și vreo patru șefuleți care stăteau deasupra pământului să nu-și murdărească importanța funcției) i-am văzut vinerea trecută. De cinci zile, deci, tranșeele de pe stradă sunt abandonate și, cu siguranță, au fost mutați de iluștri lor șefi să spargă și să facă haos pe alte străzi. Dacă ar fi numai strada, am putea trece cu vederea și am mai înghiți în sec, șoferi, bicicliști sau pietoni. Ce deranjează foarte tare însă, este faptul că utilajele folosite pe șantier sunt garate în curtea școlii Generale „Nicolae Bălcescu”, mai precis pe terenul de sport al școlii. Cu siguranță se poate înțelege și faptul că o coloană de termoficare trece exact prin mijlocul terenului de sport. Ce nu se poate înțelege însă, este faptul că nimeni (niciun „specialist”!) nu a luat în calcul să o mute cu vreo 2 metri ca să nu spargă terenul. Din câte informații am putut obține, firma care schimbă țeava vrea să termine lucrarea de la școală și de la grădiniță până în 14 septembrie când începe școala. Aceeași firmă și-a asumat că va repara și spațiile verzi, dar de repararea terenului de sport se va ocupa altă firmă. Ca să nu mai lungim subiectul încât să fie iritat domnul Bibarț că noi stăm în casă, pe canapea, și-i criticăm pe cei care chiar muncesc, avem o galerie foto relevantă despre cum se lucrează. Dacă nu-l convingem noi, poate-l conving gardurile de „poliție locală” căzute-n șanț acum două zile și lăsate tot acolo…
Două dileme au cei de pe „Poetului”: 1) Va fi gata, măcar cum a fost în starea inițială, școala să-și deschidă porțile peste trei săptămâni? și 2) De ce nu există obligația impusă pentru firmele care fac lucrări și sunt plătite din bani publici să aibă capacitatea de resursă umană, în sensul de a face dovada că au echipe de muncitori suficiente, astfel încât să nu mute aceeași echipă (singura!) în toate zonele din oraș unde sunt lucrările și să se evite astfel de situații? Chiar e atât de greu să finalizeze o stradă și apoi să înceapă șantier pe o alta?
În pofida vremii reci, vestitorii primăverii au încălzit și colorat atmosfera printre elevii școlii gimnaziale Nicolae Bălcescu. Păstrând și cultivând tradițiile românești de început de primăvară, elevii au confecționat mărțișoare, împletind cu bucurie simboluri din mărgele colorate, carton și sticlă cu idei care de care mai inocente și dătătoare de optimism.
De remarcat că micuții și-au vândut mărțișoarele între ei… toată lumea câștigând câte ceva și nimeni nerămânând în pierdere.
Au ieșit apoi, însoțiți de învățătoare, în curtea școlii, la o „bulgăreală” vecină cu incantațiile strămoșilor care sărbătoreau sosirea primăverii emanând bucuria colectivă.
