Isfan Manuel Teodor, la cei 22 de anișori ai săi, i-a dat „clasă” marelui și, până în acest „an de GRATIE”, inegalabilului Mișu Moacă; a făcut din „uzurparea de calități oficiale” o artă… a dus histrionismul la un alt nivel, scoțându-l din mocirla idealismului sărac și ridicol, urcându-l direct pe treapta poeticii pragmatice. Ne-a dat o lecție filosofică de neuitat, demonstrându-ne că, iată, chiar și la o vârstă fragedă, omul nu-i un „animal social”, o „trestie gânditoare” și alte prostii de definiții pentru săraki: omul e cine vrea el, când vrea el și la orice oră; are exact atâtea identități câte persoane opozabile întâlnește – și întâlnește pe cine vrea el, după un plan pe care degeaba ți l-ar explica cineva, că tot n-ai înțelege, frate!