Am avertizat public încă din luna septembrie a anului trecut asupra haosului administrativ și economic ce urma a fi declanșat odată cu transferul cotelor de contribuții de la angajator la angajat.
Una dintre multele probleme apărute în urma intrării în vigoare a transferului contribuțiilor în sarcina angajatului a fost în cazul angajaților DGASPC (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului). Iată și un exemplu concert în acest sens: o persoană care ocupă în prezent funcția de șef centru în cadrul unui DGASPC avea ca salariu brut, raportat la luna decembrie, suma de 5700 lei. Acest lucru se traducea în faptul că persoana respectivă primea suma de 3997 lei net. Începând de la 1 ianuarie 2018 salariul brut i-a crescut cu 25%, dar a fost plafonat la valoarea de 5966 lei (atât cât este prevăzut pentru anul 2022), prin aplicabilitatea prevederilor din legea nr. 153/2017. Acum, această persoană are un salariu net de 3489 lei. Deci are o scădere de 500 lei! Și, deși ocupă o funcție de conducere are un salariu mai mic decât cei din subordine și, mai mult, îi scade salariul!
Având în vedere multele sesizări primite de la cetățeni aflați în situații asemănătoare și pentru o salarizare corespunzatoare atribuțiilor și responsabilităților, am depus o serie de amandamente la proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Amendamentul ce solutionează problema angajaților din cadrul DGASPC a fost asumat de membrii Comisiei pentru muncă si protecție socială și ulterior votat de plenul Parlamentului, urmând astfel ca aceștia să beneficieze de salariile avute în luna decembrie 2017.
Sunt în continuare deschis oricăror discuții cu cetățenii privind eventualele sesizări pe care le pot face cu privire la probleme apărute în urma transferului cotelor de contribuții de la angajator la angajat, urmând a milita pentru soluționarea oricăror efecte negative.
Nu… pe bune: suntem porniți să vă documentăm faptul că în Aradul ăsta există o Fabrică de handicapați sub acoperire… o firmă de stat (că statul se ocupă cu împărțitul oamenilor în handicapați și sănătoși, nu?… în baza acestui fapt fiind singurii îndreptățiți să dea legitimații)… un institut la negru… o academie pe nașpa care produce handicapați pe bandă rulantă. Sau undeva, în vreun subsol obscur, printre țevi ruginite, păianjeni și șobolani, un falsificator fără vârstă, cu ochelari cât fundul de borcan dublați de o lupă 1000x, scoate la o tipografie plană clandestină, pe lângă carduri de parcare gratuite, sentințe judecătorești, cărți de identitate, buletine de vot valabile pentru următorul scrutin, diplome și doctorate „la minut”.
Din două – una… altfel nu se explică de ce în față la Finanțele Publice (de exemplu), din trei locuri de parcare, două sunt ocupate de mașini care au pe bord, la loc vizibil, CARD-LEGITIMAȚIE DE PARCARE PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP.
La modul (sic!) serios, în acest județ, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Arad se ocupă cu eliberarea acestor (foaaaarte râvnite) carduri
Într-un comunicat de presă publicat de arq.ro pe 18 octombrie, anul ăsta, Erika Stark, directoarea „din clasa a IV-a” a mamutului social transmitea populației următorul răspuns la întrebarea „Cine poate beneficia de acest card?” „De acest card pot beneficia copiii cu handicap grav, accentuat, mediu sau ușor, cu certificate de încadrare în grad de handicap în termen de valabilitate, dar și persoanele adulte cu handicap grav, accentuat, mediu sau ușor cu certificate de încadrare în grad de handicap, în termen de valabilitate. Cardul este nominal, netransmisibil și intră în vigoare de la 1 ianuarie 2017, fiind valabil până în luna august 2020.”
Și tot acolo ne informa doamna director că în România – deci în TOATĂ ROMÂNIA! – se eliberează 50.000 de carduri. Deci, cum?! Dacă în 200 de metri avem, doar în orășelul ăsta, 20 de handicapați, înseamnă că doar „pe raza municipiului Arad” ar trebui să se elibereze minim 10.000 de astfel de chestii… la un calcul sumar. Adică mai rămân 40.000 de carduri pentru restul celor 40 de județe (plus București… unde nu-i un rai al parcărilor)! Nu, că nu ne iese… ne dă cu rest mare.
Deci e NEWS ALERT, frate, dacă așa stăm!
Adică, la un calcul simplu… o scurtă ecuație silogistic-deductivă ne arată că pe Bulevardul Revoluției, între 4 numere de casă, avem circa 1 handicapat pe doi metri pătrați în centrul orașului… și atunci nu iese ok, frate, că nici în Alep nu-s atâția! Și, tu-ți dai seama, dacă în plin centru avem un handicapat pe metru pătrat, atunci ce dreaq avem pe Mărului… sau în Checheci?!
Adică, fii atent: colajul foto – fotografia care insoțește articolul, și care a fost realizată din mai multe foto cu mașini parcate în centrul Aradului, realizate cu un telefon de 5 mega pe distanța unei singure stații de tramvai: din colț de la Universitatea Aurel Vlaicu, prin fața Finanțelor Publice (mai ales!), în față la fostul Club al presei… până la Record. Adică vreo 200 de metri. În 2 minute au fost făcute pozele.
Și nici n-am intrat în 2017 – de când, teoretic, „cardul intră în vigoare”… Ți-e și groază să te gândești ce-o fi pe centru când intră în vigoare, dacă acum, că nu-s în vigoare, e full!…
NOTĂ:Promit că, dacă posesorii autoturismelor din fotografii vin la mine să îmi prezinte dovada că sunt beneficiari cu drepturi depline ai „CARD-LEGITIMAȚIE DE PARCARE PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP”, șterg poză cu poză și-mi cer scuze. De asemenea, promit că dacă nu vin, nu le șterg.