Să ne-nțelegem și să lăsăm aici un mesaj clar, inteligibil chiar și pentru cei mai înverșunați fani / apărători ai lui Falcă-Meszar & co., gen Hamza, Berilă sau Sfâra – pentru care slujbași este termenul potrivit: acești oameni chiar au lucrat toată viața lor, într-un fel sau altul, pentru puterea reprezentată de perversul binom, lucrează în continuare căci… știi cum e: ca preoții care și-au pierdut credința în Dumnezeu, nu însă și în Biserică – pe principiul cinic-pragmatic „fără Dumnezeu poți să trăiești, fără bani, nu prea!”… le înțelegem până și loialitatea (nu scuipi, în ziua a 365-a, în ciorba pe care ai mâncat-o restul de 364 de zile… mai ales dacă-i bună… mai ales dacă așa ai ales să trăiești) – nu despre „valori”, „simboluri perene” ori „credință” vorbim în cazul lor ci despre un soi de „frăție mafiotă”.

Am fost întrebați, și public, și în privat, „cu cât și de cine suntem plătiți ca să scriem ceea ce scriem?” – așa că se impune un răspuns.