În urma apariției de miercuri a articolului „Despre MAREA CORUPȚIE. (ANTI)PISTELE DE BICICLETE: 130 de kilometri de BANI SIFONAȚI. BILANȚUL INVESTIȚIILOR „realizate” în Arad [1]”, am primit, printre multele mesaje de-njurături, un mesaj (singurul mesaj) pe care l-am luat în serios. A fost scris de un cetățean care, după cum mi-a mărturisit, nu a crezut că ce am descris în articol cu privire la pistele de biciclete din Arad este adevărat și că nu sunt periculoase. L-am repezit cu invitația de a face un tur al orașului, pe jos sau pe bicicletă, și, la sfârșitul zilei să-mi scrie care-i realitatea lui. Dacă e altfel de cum am descris, să mă-njure. Dacă tinde măcar să-mi dea dreptate, să-mi scrie exact cu cuvintele lui experiența și i-am promis că i-o public, fără să intervin măcar cu o virgulă. Și a revenit cu textul de mai jos și o galerie foto. Plus că a mai identificat un „dușman al esteticii urbane și al siguranței bicicliștilor” pe care eu l-am omis.
***
„DOTĂRI SUPLIMENTARE PENTRU PISTELE DE BICICLETE ȘI STAȚIILE DE AUTOBUS DIN ARAD – CONTAINERE URÂT MIROSITOARE ȘI CU POTENȚIAL CRIMINAL
Chiar dacă neoficial și fără inaugurări pe facebook așa după cum suntem deja obișnuiți de „Capelmaistoru” interimar dar și de camarila lui de lingăi din online administrația locală din urbea unde trăim, urbe cu pretenții de „pol(ă) de dezvoltare” și capitală de județ și anume Arad. După ce am fost dotați cu linii pe asfalt pe care trebuie să le interpretăm ca piste pentru bicicliști și cu stații de autobus în care nu prea opresc autobuse dar care „papă” din parcările și așa insuficiente, peisajul nu ar fi complet dacă, pe lângă băncile de tablă perforată, coșurile de gunoi cu aspect de strecurător și compresoare la care nu umflă nimeni roțile era absolut obligatoriu să se mai doteze cu ceva! (Sau poate să se uite de ele în acele locuri din timpuri imemoriale?) Și cu ce au fost dotate? Cu containere de gunoi care nici nu ne mai punem problema că sunt la sub 10 metri de cea mai apropiată fereastră încălcând distanța din ordinul 119 al Ministerului Sănătății în care e prevăzută distanța minimă… nu, nu amintim nici că Serviciul Edilitar al Primăriei, nici D.S.P -ul, nici Agenția de Protecție a Mediului nu sunt curioase de acest aspect că doar nu „put” la propriu sub fereastra lor! Problema majoră însă este fiindcă tot avem la Primăria Arad o Comisie de Circulație care prin două trei portavoci și prin propunerile făcute de aceștia tot pe rețelele de socializare și anume: de schimbat sensuri de mers, de schimbat indicatoare, de închis sau deschis străzi pentru trafic uită de menirea lor primordială și anume aceea de se ocupa de siguranța participanților la trafic fie că sunt pietoni, bicicliști sau conducători auto și până la urmă de integritatea fizică și în final chiar de viața lor! Însă din ceea ce am constat în teren pe câteva străzi foarte aglomerate ale Aradului se pare că nimeni din cei comisia de circulație sau din cadrul poliției locale (că tot au stat major și secție rutieră ), nici din cadrul Serviciului Rutier al Poliției (deși trec zilnic cel puțin pe aceste străzi) nu sesizează pericolul de accidente la care sunt expuși bicicliști și șoferi pe aceste străzi. Și să nu o lungim așa cum veți vedea și în galeria foto am făcut o plimbare de la Piața Spitalului până pe strada Ioan Alexandru (fosta Ineului) un loc în apropierea căruia chiar la intersecția cu Iuliu Maniu au fost nenumărate accidente iar unele mortale! Și ce am văzut: exact după ieșirea din sensul giratoriu, pe sensul de mers spre Podgoria, o stație de autobus extrem de mizerabilă dotată cu șase containere de gunoi care numa aspect de stație nu oferă locului cu pricina. Ne continuăm deplasarea iar pe strada Banul Mărăcine, de îndată după semafoarele și trecerea de pietoni exact, dar exact pe pista de biciclete străjuiesc alte două containere (în spatele cărora zac uitate în vederea compostării-dar asta va face obiectul altor relatări- câțiva snopi de țesuturi biodegradabile) cu potențial criminal pentru bicicliști care trebuie să iasă exact pe banda întâi pentru a le ocoli, conținând deplasarea spre Podgoria, și de îndată ne întâmpină altă stație de autobus ( cel puțin așa ne spune indicatorul care ce-i drept nu se observă fiind obturat de crengile unui arbore pe care nu-l curăță nimeni pentru a face vizibil semnul de circulație). Și această stație are dotări suplimentare constând în una bucată container de gunoi Continuăm deplasarea și după alte 70 de metri tot pe pista de biciclete de această dată străjuiesc alte patru bucăți ”container de gunoi” tot cu potențial criminal. Continuăm deplasarea, trecem de Consiliul Județean , de sensul de la Podgoria și ajungem în dreptul Liceului Iuliu Maniu.Când privim în stânga spre strada (Ioan Alexandru fostă Ineului) cu o firmă de proiectări și arhitectură vedem iar o pistă de biciclete iar la 10 metri de colțul străzii încă două bucăți „containere de gunoi cu potențial criminal”.
Cam asta ne-a fost drumeția și cam atât am văzut noi care nu suntem nici angajați ai primăriei și nici membri în vreo comisie formată din „personaje ” cu expertiză în domeniul siguranței rutiere. Așteptăm cu interes nu un drept la replică, deși la nesimțirea din ziua de azi și la doctrina corect politică, unii ar putea zice că sunt ornamentale, sau poate sunt chiar obiective turistice, sau poate chiar îndeamnă arădenii la sporturi extreme, deci nu un drept la replică ci dispariția lor înainte ca potențialul lor criminal să genereze drame. Și nu așteptăm nici postări pe facebook că problema e rezolvată. Așteptăm să o rezolvați și să identificați alte amplasamente pentru containere! E problema voastră unde și cum că de aceea vă plătim! Spor la treabă postacilor!”
Această tamponare filmată alaltăieri (habar n-avem cum – dar impecabilă tehnică și unghi!), trimisă de către un taximetrist care „se știe cu șoseaua” mai multor colegi din presă care scriu despre accidente (dar cărora nu le-a atras atenția – probabil pentru că „nu-i cu morți”) – ne-a adus argumente în plus la decizia de a nu scrie despre accidente pe acest site.
De aia și scriem despre acest accident.
Iată argumentele în plus prilejuite de vizionarea acestui „minieseu filosofic rutier” care ne fac să evităm subiectul „accidente pe șosele”:
– Orice subiect despre producerea unui accident ar trebui să înceapă de la constantele „1. Cine-i vinovat de starea șoselelor trebuie dat afară, pedepsit, iar situația trebuie remediată urgent”; „2. Unde și de ce a săvârșit școala de șoferi tâmpitul care a provocat accidentul?”; „3. Despăgubite, în regim de urgență, victimele de către stat” și „4. Făcut toate demersurile și anulat permisul tâmpitului – dacă nu-i mort.” și să se urmărească evoluția acestora.
– Orice investigație a oricărui accident – precum tamponarea de față – ar trebui să înceapă de la un reportaj sub acoperire la școala de șoferi care i-a înlesnit tâmpitului posesia unui carnet de conducere prin intermediul unor polițiști cu care a împărțit banii de „curs”. Adică să se ducă investigatorul cu aparatura pe el, să se prezinte „Salut, sunt Gigi de la Sculărie, văr cu șeful tău și-s urmărit general. Am picat școala de șoferi de 5 ori, da` am condus pe nașpa în toată Europa, iar cel mai important e că am asta pentru tine”, îi pui un plic cu 2000 de euro-n buzunar… și iei la rând toate școlile de șoferi din zonă, până strângi suficiente probe încât să fii în stare să scrii o teză de doctorat în administrație publică locală intitulată ȘCOLILE DE ȘOFERI DIN ARAD – O FABRICĂ DE TÂMPIȚI RECUNOSCUȚI INTERNAȚIONAL.
Și pentru că 1. Discutăm despre un proiect prea vast pentru o redacție mică și cu o gnoză pesimist-mistică față de noțiunea în sine de „accident” și 2. Nu suntem plătiți pentru asta – sunt organe ale statului plătite pentru exact acest lucru – ei bine… de aia nu scriem despre accidente.
Tâmpitul ăsta ne-a „plăcut” datorită răcelii de-a dreptul nordice cu care a fost tratat subiectul cinematografic… și-i bun și ca „prima lecție a oricărui om care vrea musai permis de conducere sau să se facă taximetrist.”
„Am reusit! Se vor monta semafoare pe Bulevardul Iuliu Maniu.”
Ieri, 17 Octombrie, la sediul ALDE din Arad a sosit un răspuns din partea Primăriei Municipiului Arad în care este specificat că s-au alocat sumele necesare din bugetul local în scopul amenajării intersecției Bulevardul Iuliu Maniu cu Strada I.Alexandru. Această amenajare conținând și montarea semafoarelor la trecerea pentru pietoni unde în ultima perioadă au avut loc mai multe accidente mortale.
„Știți bine că am inițiat petiția pentru semaforizarea acestei treceri pentru pietoni strict pentru siguranța si bunăstarea cetățenilor municipiului Arad. Am insistat să se instaleze semafoare și iată că după patru luni de la prima acțiune întreprinsă în acest sens avem un răspuns favorabil din partea Primăriei Municipiului Arad.
Sunt convins că în cel mai scurt timp lucrările vor începe și astfel lucrurile își vor urma cursul normal , iar la această trecere pentru pietoni nu vor mai exista accidente cu consecințe grave.
Mulțumesc colegilor mei care s-au implicat în acest proiect, mulțumesc conducerii Primăriei Municipiului Arad si Poliției Municipiului Arad pentru că au conștientizat importanța amenajării acestei intersecții și au decis să dea curs solicitării tinerilor din ALDE Arad.
Doresc să le transmit mulțumiri speciale cetațenilor care au semnat petiția „Semnează și Salvează!”, fară semnăturile acestora nu puteam să înaintăm cu acest demers.” – a declarat Ucu Dima , Președintele Organizației de Tineret ALDE Arad
„Implicarea tinerilor noștri in acțiuni care conduc la creșterea confortului cetațeanului a devenit o obișnuință.Am discutat cu ei la Moneasa în weekend , iar acțiunile care vor urma vor avea un impact social cel puțin la fel de rasunător.Îi felicit!” – a declarat Ioan Scheau , Președintele Municipal ALDE Arad
„Sunt mândru de echipa tinerilor ALDE! Acești copii minunați au realizat un lucru foarte mare astăzi.Datorită implicării lor se vor monta semafoare într-o intersecție foarte periculoasă și astfel accidentele în acea zonă vor dispărea.ALDE Arad luptă pentru cetațeni,luptă pentru liniștea lor,pentru bunăstarea lor.” – a declarat Eusebiu Pistru, Președintele Județean ALDE Arad
Marți, 19 iunie, tinerii ALDE s-au mobilizat în vederea organizării unei petiții prin intermediul căreia să solicite autorităților locale semaforizarea trecerii pentru pietoni de pe Calea Iuliu Maniu.
„Trebuie să fim realiști și să conștientizăm o dată pentru totdeauna că indiferența ucide. Din păcate numai în ultimele trei luni pe această trecere de pietoni au murit două persoane. Ce se mai așteaptă? Câți oameni trebuie să mai moară?
Astăzi am întâlnit oameni cărora le pasă, oameni care doresc montarea semafoarelor și a unor semnale luminoase mai vizibile.
Începândde azi, îi așteptăm zilnic pe arădeni la cortul ALDE Arad (în imediata apropiere a trecerii pentru pietoni, pe sensul de mers Podgoria – Micălaca) pentru a semna petiția.” – a declarat Ucu Dima Virgil Silviu – Președintele Organizației pentru Tineret ALDE Arad.
„Am văzut benzile rezonante realizate de către cei care administrează acea zonă a trecerii, să știți că nu sunt suficiente. Primul și singurul semn de circulație care anunță trecerea pentru pietoni se află la 120m distanță față de trecerea propriu zisă, iar acest semn este între copaci (tei), practic conducătorilor auto le este aproape imposibil să îl observe.
Am discutat cu locatarii blocurilor din imediata apropiere a acestei zone și toți au spus același lucru, vor semafoare pentru că sunt practice și vor stopa astfel de tragedii. Aceștia mi-au confesat și faptul că nu pot dormi pe timpul nopții din cauza zgomotului produs în urma contactului dintre cauciucurile mașinilor și benzile rezonante. Sunt convins că în cel mai scurt timp ALDE Arad prin intermediul celor care semnează petiția va reuși accelerarea demersurilor pentru semaforizarea acestei treceri pentru pietoni.” – a declarat Deputat Eusebiu Pistru – Președintele Organizatiei Alde Arad
“Semnează și salvează” face parte din proiectul “Impreună pentru o faptă bună” și este susținut de Alde Arad.
Suntem proști! E o concluzie tristă și nicidecum o ofensă… Individual și la grămadă, suntem proști.
Suntem o nație de criminali latenți, fără scrupule, fără sentimente, fără discernământ. Nu prețuim viața sub nicio formă de manifestare a ei; nici suflul din oameni, nici aripa libelulei, nici copacii, nici apa. Am devenit niște imbecili spălați pe creier și setați pentru a ucide. Ne hrănim cu bilanțuri de morți în accidente sau din crime. Toți ne-am născut șoferi profesioniști și toți avem dreptul de a conduce pe drumurile publice. Toți avem dreptul să avem mașini. Ne ascundem frustrările sub vreo caroserie și călcăm pedala de accelerație spre moarte. De cele mai multe ori, spre moartea altora și dramele multora… Și asta trece, o spală timpul, morții se îngroapă și noi așteptăm următorul imbecil setat genetic să ucidă. Și e o știre care în câteva ore e atât de veche încât vine alta, mai sângeroasă. Și nu se schimbă nimic. Și nu trezește pe nimeni la nicio realitate. Nu ne face să prețuim mai mult viața, să ne amintim când urcăm la volan că avem copii acasă, persoane pe care le iubim, vise pe care trebuie să le împlinim. Mă gândesc tot mai frecvent și dureros să-mi predau definitiv permisul. Mi-am pierdut plăcerea de a conduce și m-am săturat de frica de a pleca la drum cu familia în mașină. Și nu, nu mi-e frică de moarte – doar că acel moment vreau să vină natural, din cauze care țin de mine, de îngerii care s-au săturat să stea pe umerii mei.
Ultimele și frecventele accidente rutiere ar trebui să fie un puternic semnal de alarmă pentru toți:
Pentru cei responsabili de legislația rutieră și stabilirea criteriilor de acordare a permiselor de conducere. În primul rând aș modifica vârsta la care se poate obține, peste 20 de ani. Se confirmă tot mai mult faptul că la 18 ani suntem imaturi și iresponsabili, în ciuda dezvoltării fizice nefirești și timpurii. Aș introduce ședințe obligatorii de consiliere psihologică, individuală și de grup, pe parcursul mai multor luni înainte de acordarea permisului (ca în Canada, de exemplu). În cazul în care cel care dorește obținerea permisului nu se prezintă la aceste ședințe sau, dacă se prezintă și în urma evaluării psihologice se dovedește că încă nu este apt emoțional și intelectual pentru a conduce, să NU i se acorde permisul. Măcar la un interval de 2 ani, să se facă reevaluări psihologice pentru conducătorii auto. Evaluări și reevaluări pe bune, responsabile, nu pe mită și formal. În cazul producerii unor accidente mortale, și dacă șoferul care l-a provocat râmâne în viață, să i se rețină permisul pe viață.
Pentru părinții inconștienți care-și educă plozii în spiritul unui „meriți o mașină cadou la majorat”. Nu, cretinilor, NU o merită și, dacă ați avea voi înșivă o scară de valori bine conturată și o filosofie de viață altă decât „să am și eu dacă are vecinul” sau „copilul meu merită orice pe lumea asta, numai educație și responsabilitate nu”, atunci nu am avea atâtea motive de îngrijorare. Poate ar fi mai potrivit să ne autoeducăm și să-i educăm pe copii altfel. Că pentru mașina aia, ca și pentru orice altceva îsi dorește de la viață, trebuie să muncească. Nu scrie nicăieri înafară de educația precară și lipsa de valori că trebuie să avem mașină la orice vârstă numai pentru că existăm. Dacă majoritatea ar munci să o aibă, ar cumpăra-o din bani munciți cinstit, ar face un sacrificiu pentru că are nevoie de ea, ar avea mai multă grijă și numai din simplul motiv că ar recunoaște valoarea bunului în sine și ar învăța banalul termen de „prețuire”. Să ne învățăm copiii să iubească viața și oamenii.
Pentru societate și pentru factorii de educație în general. Să ne dorim generații sănătoase mintal, responsabile, conștiente de propria valoare. Să nu alimentăm frustrări și invidii, concurențe și ambiții sociale prostești. Să ne educăm propriile nevoi și conforme cu statutul nostru social și posibilități financiare. Să luptăm pentru valori și nu pentru imagine. Să prețuim viața care ni se dă necondiționat de cineva, de undeva, dincolo de puterea noastră de înțelegere. Să învățăm respectul, inclusiv în trafic.
Pentru cei care au obligația de a construi drumuri conform nevoilor epocii în care trăim și nu o fac. Pentru constructorii de drumuri proaste și care nu răspund niciodată pentru această iresponsabilitate.
Pentru medicii care, cunoscând afecțiunile pacienților lor, nu le recomandă să evite să conducă și nu anunță poliția rutieră despre asta.
Pentru transportatorii care se gândesc exclusiv la profit și deloc la angajații lor șoferi și la familiile acestora.
Pentru pasionații de adrenalină pe 4 sau 2 roți care nu trebuie să uite că pasiunea nu trebuie să ucidă ci să ne facă viața mai frumoasă și experiențele să fie momente memorabile.
Pe scurt: pentru TOȚI!
Să ne urcăm la volan responsabili! – ar trebui să fie sloganul, deviza, crezul oricărui șofer.