- Foto – Premianții claselor a XII-a:
Un moment cu adevărat emoționant a fost discursul absolventei Natalis Zaincofschi, tânăra care a fost victima accidentului rutier de la începutul lunii aprilie din centrul municipiului Arad. Aceasta le-a mulțumit colegilor, profesorilor, părinților și tuturor celor care au contribuit pentru ca ea să poată fi prezentă la momentul absolvirii, prezența sa în mijlocul colegilor fiind o lecție de supraviețuire și despre cât de importantă este solidaritatea în momentele de cumpănă.
În acest an, au fost trei șefi de promoție, toate profilurile colegiului („Științe” – Sebastian Popa, „Mate-info”- Damaris Ile și „Filo” – Maria Miuțescu) fiind reprezentate, o dovadă a calității actului educațional, indiferent de profil.
Discursul prof.dr. Diana Achim, directorul Colegiului:
„Dragi absolvenți,
Azi v-am pregătit o pastilă concentrată de timp. Este vorba de ultimele două săptămâni, în care v-am urmărit cu atenție, până azi, la momentul trăirii, deși ați făcut totul ca să vă împotriviți. Să vă povestesc ce am văzut:
V-ați costumat, copilărește, în tot felul de personaje – Spiderman, James Bond, Fata cu cercel de perlă – încercând din răsputeri să vă păcăliți vârsta. Timpul nu s-a oprit, nu s-a întors, iată-ne aici…
V-ați purtat ba cu o politețe ieșită din comun, cu asupra de măsură, doar ca să vă faceți de lucru prin școală, întrebând dacă nu mai e nimic de făcut, ba ați făcut totul „invers”, încălcând diverse reguli, dinadins. De exemplu, știu că a XII-a F a mâncat cartofi prăjiți la ora de istorie, unde fast food-ul este strict interzis!
I-ați adus la exasperare pe profesori și pe diriginți și, sunt sigură, și pe părinți. În criză, devenim mai sinceri, deci ne-am spus unii altora ce ne stătea pe suflet și am constatat că ceea ce ne stătea pe suflet e frumos și bun. Am ca dovadă „o scrisoare compromițătoare de amor” de la clasa a XII-a C, cel mai frumos dar pe care-l puteam primi.
Nu în ultimul rând, v-am văzut la repetiții, nărăvași, ascultători, obosiți și obositori. Ne-am epuizat, astfel, o parte din emoții, ca să fie totul bine acum.
Perfecțiunea e plictisitoare și, adesea, sterilă, de aceea văd, cu bucurie, că nu suntem, nici unii, nici alții perfecți. Ar însemna să fim nivelați de același șablon, iar „Moise Nicoară” e departe de orice șablon. Deci, ce se vede cu ochiul nostru liber este:
- Că nu semănați unul cu altul, chiar dacă v-ați îmbrăcat într-un fel de uniformă azi. Robele acestea vă camuflează doar unicitatea…
- Că nu semănați nici cu noi, profesorii voștri, cu care împărțiți un fel de gene spirituale, nici cu familia voastră, chiar dacă aveți aceleași gene biologice. Sunteți de pe altă planetă. Frumoasă planetă, totuși. Cea mai frumoasă.
Avem, însă, ceva în comun. Avem o poveste, care a durat sute, chiar mii de ore petrecute împreună, în această școală. O poveste, prin natura ei, are o dinamică și un potențial de epuizare. Toată lumea știe că o poveste bună trebuie să aibă un sfârșit pe măsură.
Ca să putem începe, cu toții, altă poveste, vedem, cu bucurie, că ați devenit, nici mai mult, nici mai puțin decât voi înșivă. Nu există nimic mai frumos!
A fost odată, ca niciodată. A fost, o singură dată, promoția 2026.” – prof.dr. Diana Achim, director.
Urmărește întreaga festivitate:
