Democrația între viața autentică și „viața falsă” | O reflecție asupra narcisismului, normopatiei și degradării valorilor democratice (Andrei Marga / foto: facebook) Andrei Marga este profesor universitar, filosof și autor al numeroase lucrări de filosofie, politologie și analiză a societății contemporane. A fost rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și ministru al Educației, iar în 2012 a ocupat funcția de ministru al Afacerilor Externe. În eseul „Democraţia este desfigurată de cei care se jură că o apără”, publicat la 4 octombrie 2026, autorul pornește de la o reflecție asupra sensului vieții și ajunge la una dintre problemele majore ale prezentului: degradarea democrației chiar prin comportamentul celor care pretind că o apără. Între viața adevărată și viața falsă Punctul de plecare este vechea formulă memento mori – amintește-ți că vei muri. Marga observă însă că între clipa prezentă și moarte se află viața, iar acestei vieți omul îi poate da un sens sau altul. Ea poate fi trăită în libertate, responsabilitate, demnitate și prin proiecte care îi dau consistență. Dar poate fi și falsificată. Falsificarea vieții poate avea cauze exterioare: nedreptatea, oprimarea, sărăcia, abuzul instituțional, privarea de libertate sau deciziile politice greșite. Există însă…
POLITICA stabilește obiectivele societății | O privire asupra puterii, promisiunilor și intereselor Întâmplător, pe hol, ușile de la apartamentele 8 și 9 se deschid simultan, din spatele lor apar Vasile și Petre, vecini buni. Parcă se bucură că s-au întâlnit. Se salută cu un „servus” obișnuit. Semn de respect. Vasile atacă. – Vecine, tu faci politică? – Fac, vecine! – Adică ce faci? Zi-mi și mie! – Păi… vorbesc despre ce-ar trebui să facă alții! – Și tu ce faci? – Eu? Eu fac politică! Te-am întrebat vecine pentru că aproape toată lumea vorbește despre politică, mulți o critică, unii o practică, iar foarte puțini recunosc că politica ar face parte din viața fiecăruia dintre noi. Dar știm noi ceva despre ea? Ce este, de fapt, politica? Cuvântul provine din grecescul polis – cetatea, comunitatea organizată. În sens larg, politica reprezintă activitatea prin care o societate își stabilește obiectivele comune, regulile după care funcționează și modul în care este exercitată puterea. Cu alte cuvinte, politica ar trebui să răspundă unor întrebări simple: Cine conduce? În numele cui? După ce reguli? Pentru ce scop? Cum sunt împărțite resursele? Cum sunt apărate interesele comunității? Într-o societate democratică, politica nu este, în sine,…
XI JINPING LA WASHINGTON – când interesele vorbesc | Dincolo de regimurile sociale, interesele fac posibil dialogul dintre două mari puteri. Două sisteme sociale diferite, capabile să negocieze când interesele o cer. Relația dintre Statele Unite și China este una dintre cele mai importante relații ale lumii contemporane. Nu doar dimensiunea economică o face astfel, ci și faptul că cele două state reprezintă centre majore de putere politică, militară, tehnologică și financiară. Sunt însă două lumi politice diferite. China este condusă de Partidul Comunist Chinez, în timp ce Statele Unite funcționează pe baza instituțiilor democratice. Diferențele dintre cele două sisteme sunt profunde și nu au dispărut prin această întâlnire. Dimpotrivă, tocmai aceste diferențe explică necesitatea dialogului. În ultimii ani, relațiile americano-chineze au fost marcate de dispute comerciale, tarife vamale, competiție tehnologică, inteligență artificială, pământuri rare, Taiwan și divergențe privind marile conflicte internaționale. În acest context trebuie înțeleasă vizita de stat a președintelui chinez Xi Jinping la Washington, desfășurată între 23 și 25 septembrie 2026, la invitația președintelui Donald Trump. A fost prima vizită a unui președinte chinez la Casa Albă după peste un deceniu. Nu a fost, așadar, o întâlnire între două țări care și-au rezolvat divergențele, ci între două mari puteri…
Amintesc încă pe Sadoveanu, cu legenda cosmogonică (Baltagul) pe care Nechifor o rostea pe la praznice. Zicea el că Dumnezeu a pus rânduială şi semn fiecărui neam: pe ţigan l-a învăţat să cânte, neamţului i-a dat şurubul, jidanului – prigonire şi bani, ungurului – fudulie şi petreceri, turcului – prostie şi putere, sârbului – sapa, rusului – beţia etc. iar moldovenilor (pentru întârziere) –doar o inimă uşoară. Oricum, era în urmă cu peste 100 de ani, iar legenda sadoveniană avea aparenţele acelei vremi tulburi. Ce s-a schimbat de atunci vom putea constata. Numai Dumnezeu știe cu adevărat ce se întâmplă în sufletul omului și al comunităților coerente! Lucian Blaga, în eseul Spaţiul mioritic, afirma că „peisajul este al doilea obraz al omului”. Locuind într-un spaţiu şi convieţuind în același mediu, membrii unei comunități îşi alcătuiesc un set de comportamente și mentalități, care le configurează personalitatea. ARĂDEANUL NATIV A TRĂIT AICI ÎN BUCLA MUREŞULUI într-o largă deschidere spre toleranţă și bună înţelegere. Într-o curte interioară, cu uşi alăturate, locuiesc familii mixte și prietenoase: prieteniile, căsătoriile, colegialitățile se exprimă în relații intens umanizate. Buna dimineața, Vecine! Ei împărtășesc împreună bucurii, necazuri și-și expun poveștile zilelor. Unul făcea gestul crucii după ritual…
NETANYAHU la ONU – între apărarea Israelului și confruntarea cu lumea | Un discurs pentru comunitatea internațională, pentru Israel și pentru propria sa bătălie politică Discursul susținut de Benjamin Netanyahu la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU), la 24 septembrie 2026, nu a fost un discurs obișnuit de politică externă. A venit într-un moment în care Israelul se află sub o presiune internațională considerabilă din cauza războiului din Gaza, iar premierul israelian se confruntă, în același timp, cu o puternică dispută politică internă. De aceea, discursul poate fi privit din mai multe unghiuri: ca apărare a acțiunilor Israelului, ca mesaj adresat adversarilor săi externi, ca replică dată criticilor și, nu în ultimul rând, ca mesaj destinat societății israeliene. Imaginea oferită de sala Adunării Generale a fost însă una neobișnuită. La începutul discursului, numeroși delegați au părăsit sala (vezi video / sursa AP). Netanyahu le-a răspuns numindu-i „lași morali” și continuându-și discursul în fața unei săli vizibil golite de o parte dintre reprezentanți. Reuters a relatat că plecarea delegațiilor a evidențiat conflictul dintre apărarea pe care premierul o făcea Israelului și criticile internaționale tot mai puternice față de războiul din Gaza. Gestul delegațiilor nu poate fi ignorat. El a…
Resurse umane creatoare de valori perene | Gândirea, experiența și creația – izvoare ale valorii umane MOTTO: „Resursa umană potențială este deja în memorie; ea devine valoare reală doar când o dăruiesc celorlalți.” De ce am produs acest eseu? Am scris acest eseu pornind de la un adevăr simplu: în fiecare dintre noi există o comoară nevăzută de gânduri, amintiri, lecturi, experiențe și sentimente. Doresc să arăt cititorului că aceste resurse nu trebuie să rămână închise în interiorul nostru. Ele pot deveni utile și celorlalți: o vorbă bună, o carte care mângâie, un adevăr rostit la timp sau o idee care poate…
Gândul – arhitectul destinului | Gândirea este izvorul acțiunii, vieții și al puterii „Lumea pe care am creat-o este un proces al gândirii noastre. Nu o putem schimba fără să ne schimbăm gândirea.” (Albert Einstein) Te salut, prietene! Gândul m-a orientat către tine. Și atunci m-am întrebat: ce este gândul? Cum de m-a dus către tine și nu spre o damă brună, expusă la soare? Nu știu. Știu însă că, în spatele acestei glume, se află o întrebare serioasă: de unde vine gândul și ce putere are el asupra noastră? Întrebarea nu este deloc simplă. Gândim când ne trezim, gândim când lucrăm, când iubim, când ne temem, când ne amintim și chiar atunci când credem că nu mai gândim. Uneori alegem un gând; alteori el apare pur și simplu, fără să-l fi chemat. Dar cine produce, de fapt, gândul? Creierul – locul în care începe gândul Din perspectiva biologică, gândirea este legată de activitatea creierului. Miliardele de neuroni comunică între ele prin semnale electrice și chimice, printr-o rețea extraordinar de complexă. Sinapsele permit transmiterea informației, iar neuro-transmițătorii…
Racile ale conștiinței umane | Cine le generează și cum se „construiește” omul negativ? Omul este o ființă complexă, prin natura sa. În el coexistă instincte, emoții, rațiune, amintiri, dorințe, frici, aspirații și valori. Din această construcție complicată se naște personalitatea, cu lumina și umbrele ei. Uneori însă, umbrele devin atât de puternice încât încep să domine omul. Atunci apar ceea ce am putea numi, într-un sens moral și psihologic, „răcile conștiinței umane”: ura, dușmănia, invidia, ostilitatea, cruzimea, resentimentul, intoleranța, răutatea și dorința de a-l diminua sau de a-i face rău celuilalt. Dar de unde vin toate acestea? Sunt înscrise în ereditate? Sunt produse ale creierului? Sunt învățate? Sau reprezintă rezultatul propriilor alegeri? Probabil că adevărul nu se află într-un singur răspuns. Creierul uman este baza biologică pe care se construiește comportamentul. Genele pot influența anumite particularități temperamentale, modul în care reacționăm la stres, impulsivitatea sau sensibilitatea emoțională. Dar o predispoziție nu este o condamnare. Nu există o „genă a omului rău” care să stabilească dinainte destinul moral al unei persoane. Între ceea ce primim biologic și ceea ce devenim există educația, familia, experiențele de viață, cultura, mediul social și, mai ales, capacitatea omului de a-și controla și corecta propriile…
FRICA – produs al activității neuronale umane | Cine conduce în viața noastră: noi sau frica pe care o purtăm în noi? Frica este una dintre cele mai vechi și mai puternice experiențe ale ființei umane. Ea l-a însoțit pe om din primele sale zile de existență, atunci când pericolul putea însemna un animal sălbatic, foamea, frigul sau agresiunea unui semen. Fără frică, omul primitiv ar fi avut mai puține șanse de supraviețuire. Dar aceeași emoție care ne poate salva viața poate, în anumite condiții, să ne limiteze libertatea, să ne paralizeze voința și chiar să influențeze comportamentul unei întregi societăți. Ce este, de fapt, frica? De unde vine? Este ea un sentiment, o reacție biologică sau un produs al activității creierului? Și, mai ales, putem trăi fără frică? Poate că răspunsul corect începe cu o constatare simplă: frica este o reacție naturală a organismului în fața unui pericol real, anticipat sau perceput. Ce este frica? Putem încerca să formulăm o definiție accesibilă: Frica este starea emoțională și fiziologică produsă de creier atunci când omul percepe un pericol sau anticipează existența lui, pregătind organismul pentru apărare, evitare sau fugă. Așadar, frica nu apare numai atunci când pericolul există în mod obiectiv.…
De la ceea ce învățăm la ceea ce devenim Educația este una dintre acele realități despre care credem că știm totul, tocmai pentru că ne însoțește întreaga viață. Ne naștem fără să știm să vorbim, să scriem, să ne comportăm, să deosebim binele de rău sau să înțelegem lumea în care am venit. Toate acestea se învață. Dar educația înseamnă mai mult decât acumularea unor cunoștințe. Ea contribuie la formarea omului, la construirea caracterului și, în cele din urmă, la definirea personalității sale. Educația este procesul social gradual de formare a individului prin care omul învață să trăiască împreună…
INFORMAȚIA – liantul nevăzut al societății | Cum guvernează informația societatea modernă Ce este, de fapt, informația? Trăim într-o lume în care aproape totul începe și se termină cu o informație. O naștere, o descoperire științifică, o hotărâre politică, o declarație de război, rezultatul unei alegeri sau o veste transmisă de la un om la altul – toate sunt, într-un fel sau altul, forme ale informației. Omul primitiv a transmis informații prin gest, sunet și semne. Civilizațiile au inventat scrierea pentru a păstra informația dincolo de limitele memoriei individuale. Tiparul a multiplicat-o, telegraful și telefonul au accelerat-o, radioul și televiziunea…
Israel – când superioritatea militară nu mai este suficientă | O sinteză cu privire de ansamblul presiunilor simultane Informațiile publicate de cotidianul israelian Haaretz în ultima perioadă, conturează o radiografie complexă a situației din Israel, reliefând un stat care se află sub presiunea unor multiple fronturi de criză. Pe lângă confruntările militare clasice și tensiunile de la granițe, atenția publică este atrasă de probleme interne profunde, precum violențele din Cisiordania și o neașteptată vulnerabilitate legată de resursele de apă. Această suprapunere de evenimente pune în lumină o realitate greu de ignorat: puterea militară de prim rang a Israelului trebuie să…
L-am cunoscut și l-am apreciat pe părintele DANIIL STOENESCU, când era cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, ca profesor de Patrologie și Literatură Post-Patristică. Nu l-am mai întâlnit de peste două decenii. Știam că de-a lungul anilor a fost EPISCOP locțiitor al Daciei Felix, EPISCOP VICAR al Mitropoliei Banatului, ARHIEREU VICAR al Episcopiei Devei și Hunedoarei. Aflându-mă în aceste zile într-un periplu pe Valea Arieșului și în Munții Retezat, am descoperit și am fost chiar impresionată de SCHITUL „SCHIMBAREA LA FAȚĂ”, de fapt o frumoasă biserică ctitorită de Părintele DANIIL STOENESCU, în care se află și…
ISTORIA – între adevărul faptelor și adevărul celor care le povestesc | 23 August 1944 – între fapt istoric, memorie și interpretare Istoria este învățătorul vieții. (Cicero) Istoria este, poate, una dintre cele mai vechi nevoi ale omului. Din clipa în care omul a început să-și pună întrebarea „de unde venim?”, a început, într-un fel, și istoria. Mai întâi au fost poveștile transmise din generație în generație, apoi legendele, miturile, cronicile și, mult mai târziu, cercetarea sistematică a trecutului. Dar ce este, de fapt, istoria? Este știință? Este memorie? Este poveste? Este interpretare? Sau este toate acestea laolaltă? Poate…
Loialitatea – legământul nevăzut dintre oameni | Despre atașament, încredere, familie, prietenie, patriotism și limitele fidelității Cicero: „ Nimic nu este mai nobil, nimic mai venerabil decât loialitatea.” Loialitatea este unul dintre acele cuvinte pe care le folosim frecvent, dar despre al căror înțeles profund reflectăm prea puțin. Spunem despre un om că este loial familiei, prietenilor, țării, unei credințe sau unei cauze. Spunem despre un coleg că ne-a fost loial într-un moment dificil și despre un politician că și-a trădat electoratul. Uneori, confundăm loialitatea cu supunerea, alteori cu fidelitatea, cu onoarea sau chiar cu obligația morală. În realitate,…
Dispute ideologice și geopolitice ale secolului XXI Acest eseu își propune să ofere cititorului o radiografie lucidă și echilibrată a uneia dintre cele mai aprinse dispute ideologice și geopolitice ale secolului XXI. Într-o epocă marcată de transformări profunde și crize sistemice, înțelegerea tensiunii dintre globalism – cu promisiunea sa de interconexiune și eficiență planetară – și suveranism – cu accentul pus pe identitate, protecție și control național – devine esențială. Nu este vorba doar despre două modele economice sau politice diferite, ci despre două viziuni divergente asupra viitorului umanității și asupra locului pe care fiecare dintre noi îl va…
De la tăblița de ceramică la inteligența artificială | O călătorie prin 85 de ani de istorie Alex și Augusta – o conversație cu timpul La 85 de ani, am simțit nevoia să-mi revăd viața nu doar prin ochii memoriei mele, ci și prin ochii timpului în care am trăit-o. De aceea am rugat-o pe Augusta, prietena mea de dialog, să mă însoțească în această călătorie. Ea va fi naratorul, iar eu, Alex, personajul care a trăit întâmplările. Împreună vom încerca să așezăm o viață de om în curgerea celor 85 de ani de istorie parcursă cu evoluții aproape…
Școala – de la tăblița de lut la inteligența artificială | O lumină aprinsă de oameni și dusă din generație în generație Există instituții inventate de om care au schimbat lumea: cetatea, statul, armata, parlamentul, universitatea. Dar puține dintre ele au avut asupra destinului umanității o influență atât de profundă și de îndelungată precum școala. Înainte ca omul să fi avut palate, biblioteci sau laboratoare, el a avut nevoie să transmită mai departe ceea ce descoperise. Să-i spună copilului cum se aprinde focul, cum se cultivă pământul, cum se numără grânele, cum se respectă zeii, cum se apără cetatea, cum…
Opriți războaiele, cultivați legume! | Despre arta de a distruge și înțelepciunea de a cultiva Astă seară, cum îmi este în obișnuință, am început să citesc postările unor colegi de CENACLU literar-artistic și științific, cum ne place să-l denumim, cu creații literare, memorialistică, eseuri din actualitate, reportaje și multă poezie bună, unele deosebit de reușite, cu valoare intrinsecă, mai rar pictură și sculptură. Surpriză! Un coleg drag, fin poet și distins om de dialog, postează un album ce, la prima vedere, pare inadecvat, imaginile par contrastante, rupte de vreo conexiune ideatică intre tablourile expuse, ba chiar ridicolă. Am meditat puțin. Nu…
Căminul familial în oglinda timpului | Între iubirea naturală și rătăciri în iubire Privește un tablou de familie din prima jumătate a secolului trecut. O fotografie în sepia, în care figurile sunt împietrite într-o gravitate aproape ritualică. Bărbatul stă așezat, cu mâinile sprijinite ferm pe genunchi, întrupând autoritatea, protecția și legătura vizibilă cu comunitatea din afara casei. Femeia se află ușor în spatele lui, cu o mână așezată pe umărul bărbatului sau strângând moale umărul copilului – o prezență discretă, menită să ofere suport emoțional și continuitate domestică. Timp de secole, această imagine nu a reprezentat doar o opțiune de…
Nu te duci să-ți iei mâncarea din tren. Recolta nu pleacă singură de pe câmp. Drumurile nu se construiesc singure. Magazinul nu se umple noaptea, de la sine. Toate astea ți le duce un camion. De la 31 august, camionul ăla plătește taxă de drum de peste cinci ori mai mult decât azi. Cum se face în țările normale Taxele de drum sunt de multă vreme o normalitate în Europa. Le plătim cu toții și nimeni serios nu contestă principiul: cine folosește drumul contribuie la întreținerea lui. Diferă însă modul în care se schimbă. În țările conduse de oameni normali,…
Arhitectura unui Miracol – Iubirea | Anatomia neuronală a iubirii și labirintul sufletului uman O invitație la parcurgerea și descifrarea mecanismelor din spatele celei mai profunde stări umane. Încearcă și vei fi edificat asupra miracolului. Iubirea este poezie, dar este și biologia care ne ține în viață. Într-o lume care trăiește emoția la intensitate maximă, am ales să privim dincolo de metafore și să coborâm în „uzina” tainică a sufletului: creierul uman. Acest eseu nu își propune să despoaie iubirea de magie, ci să îi descopere arhitectura. Înțelegând cascadele de dopamină, simfonia oxitocinei și rețelele neuronale care se aprind la o…
Eroziunea Ontologică a Realității: Separarea Omului de Adevăr ca Strategie de Control în Era Războiului Informațional Introducere: Criza Epistemologică a Modernității Târzii În peisajul politic contemporan, asistăm la o mutație fundamentală a modului în care individul interacționează cu realitatea. Nu mai suntem în prezența unor simple erori de informare, ci în plină „eră a post-adevărului”, un concept definit de Oxford Dictionaries ca fiind circumstanța în care faptele obiective au o influență mai mică în formarea opiniei publice decât apelul la emoții și convingeri personale. Această separare a omului de adevăr nu este un efect secundar al evoluției tehnologice, ci rezultatul…
Valorile perene ale omului | Arhitectura nevăzută a existenței umane De-a lungul istoriei, omenirea a cunoscut transformări spectaculoase. Imperii au apărut și au dispărut, ideologii s-au succedat cu repeziciune, iar progresul științific și tehnologic a schimbat profund modul de viață al oamenilor. Totuși, dincolo de această continuă schimbare, există câteva valori fundamentale care au rămas neclintite, asemenea unor stele călăuzitoare pe bolta existenței. Ele nu aparțin unei epoci, unei religii sau unui popor anume, ci întregii umanități. Sunt valorile perene – acele repere morale și spirituale fără de care omul și societatea și-ar pierde sensul. În jurul lor s-au construit…
Competența în era inteligenței artificiale | De la neștiință la excelență – drumul necesar al elitelor în devenire Secolul XXI aduce o provocare fără precedent: colaborarea dintre inteligența umană și inteligența artificială. Spre deosebire de om, inteligența artificială poate procesa volume uriașe de informații într-un timp foarte scurt, poate identifica modele statistice complexe și poate furniza soluții sau predicții cu o rapiditate impresionantă. Totuși, ea nu posedă conștiință, responsabilitate morală, intuiție existențială și nici experiență de viață. În consecință, competența viitorului nu va mai însemna doar stăpânirea unei profesii, ci și capacitatea de a utiliza inteligent instrumentele digitale și sistemele bazate…
(Pamflet de sezon) La Palat Președintele se plimbă nervos prin cabinet. În jur domnea o agitație cum nu se mai văzuse de la ultima remaniere, când trei miniștri au fost demiși înainte de a afla că fuseseră numiți. Țara avea nevoie de un premier. Partidele aveau nevoie de altceva. Președintele avea nevoie de răbdare. Iar consilierii prezidențiali aveau nevoie de cafea. În jurul unei mese ovale, pe care harta României era acoperită aproape în întregime de dosare, ștampile și cornuri cu susan, stăteau cei trei mari strategi ai națiunii: Costache Musceleanu, Nestor Golescu și Gogu Bugheanu. Musceleanu își drese glasul.…
Cârmuirea unui popor se poate face doar în două feluri. Să-l slujești sau să-l stăpânești. Nu există o cale de mijloc. În istorie, cu excepția statului antic Israel slujit de împăratul David nu se cunosc alte națiuni care să fi fost slujite de cei rânduiți să le fie căpetenie. Cu toții, împărați, regi, dictatori sau în timpurile moderne, președinți nu au cârmuit națiunile decât prin stăpânire. Uneori s-a întâmplat ca ei să aibă teamă de Dumnezeu și, ca o consecință, stăpânirea a fost mai degrabă o administație și în folosul oamenilor. În vechime, liderii aveau drept de viață și moarte…
România traversează una dintre cele mai complexe perioade ale existenței sale postdecembriste. După aproape patru decenii de tranziție, integrare euroatlantică și economie de piață, societatea românească se află într-un paradox greu de ignorat: pe de o parte, dispune de cel mai înalt nivel de prosperitate din întreaga sa istorie modernă, iar pe de altă parte, nemulțumirea populației față de clasa politică, instituții și perspectivele de viitor este mai ridicată decât ar sugera indicatorii economici. Privită în context european, România nu mai este țara săracă și izolată de la începutul anilor ’90. Produsul Intern Brut s-a multiplicat de câteva ori, infrastructura…
Chiar așa. Avem nevoie de adevăr sau ne place să trăim în minciună? Care dintre noi este capabil să-și definească ce tip de nevoie ne satisface? Mai înainte să ne răspundem poate că ar trebui să aflăm care sunt consecințele acestor opțiuni. Noi avem o oarecare percepție despre adevăr. Nu-l putem accepta ca fiind absolut. Pentru că ne vulnerabilizează înaintea societății. Ne naștem cu ascunderea realității. Știm deja de când suntem copii faptul că unele lucruri nu avem voie și totuși le facem. Nu din spirit de nesupunere sau neascultare neapărat, cât mai mult din dorința de a cunoaște argumentul…
Având în atenție patrimoniul UNIVERSITĂȚII „AUREL VLAICU”, 48000 mp, cei mai mulți obținuți prin fonduri proprii, astăzi încheiem prezentarea acestora, referindu-mă la BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ „CORNELIA BODEA” și la IMOBILUL din VLADIMIRESCU, cu precizarea că fosta FABRICĂ DE CEASURI, achiziționată prin fonduri proprii ale UNIVERSITĂȚII nu se mai găsește în patrimoniul fizic și financiar al instituției, ceea ce înseamnă că a fost deja înstrăinată. Subliniez dintru început că la alegerea mea ca rector, Biblioteca, în mod surprinzător, avea o SINGURĂ CAMERĂ, situată la…
Când eram copil, am auzit o istorioară scurtă cu privire la alegerile unui tânăr. „Prins” oarecum în menghina diavolului, acesta i-a prezentat trei opțiuni graduale de la ușor spre foarte rău: 1. Să devină bețiv, 2. Să-și violeze sora și 3. S-o omoare pe mă-sa. El, conform poveștii, a ales-o, normal, pe prima. Continuarea spune că, îmbătându-se, și-a pierdut mintea și le-a comis și pe celelalte două. Sigur că este folclor neasumat, dar tâlcul ei ne spune ceva foarte greu de evitat atunci când ne decidem să facem analize cu privire la alegerile noastre zilnice. Întodeauna avem alături un sistem…
Fragmentarea electoratului suveranist din ultimele zile nu a pornit dintr-o decizie de partid sau dintr-un sondaj defavorabil, ci dintr-o ceartă de televiziune. Duminică seară, 28 iunie 2026, un dialog tensionat în platoul Realitatea Plus a expus, în direct, o fractură care exista deja sub suprafața mișcării. Conflictul nu a creat dezbinarea — a făcut-o vizibilă și, foarte probabil, ireversibilă. Miza depășește cei doi protagoniști. În câteva zile, un electorat care se considera unit s-a împărțit pe rețelele sociale în tabere care se acuză reciproc de trădare, un partid a marcat o demisie pe fondul crizei, iar o televiziune și-a pierdut…
MEMENTO Poate vă întrebați și poate chiar judecați greșit cu privire la considerentele care mă determină să rememorez, sub genericul MEMENTO, câteva dintre cele aproape 100 de personalități prestigioase ale vieții științifice, academice, culturale, publice, cărora li s-a conferit de către UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU “ cel mai înalt titlu academic de DOCTOR HONORIS CAUSA. Demersul nostru nu vădește nici pe departe orgoliu sau infatuare personală , ci se dorește un ELOGIU ADUS UNIVERSITĂȚII „AUREL VLAICU”, care printr-un real prestigiu instituțional a reușit să coopteze ca membri de onoare ai comunității noastre academice nume prestigioase pe plan național și internațional. Deoarece…
Nu știu dacă am mai spus sau nu, dar mărturisesc dintru început, cu toată sinceritatea, că NU AȘ FI CANDIDAT pentru funcția de rector dacă știam că UNIVERSITATEA „Aurel Vlaicu” avea în acel moment (februarie 2000) numai 1700 de mp, și anume imobilul fostei Facultăți de Inginerie de pe Calea Aurel Vlaicu, iar toate celelalte spații ale Universității, fără excepție, erau cu contracte expirate ca termene sau fără niciun act doveditor. Mare și neplăcută a fost surpriza când am constatat că atât CĂMINUL cât și CANTINA de pe strada Ursului nu aveau un proprietar înscris în CF, nici măcar statul…
Mi-e dor, mi-e tare dor… Doamne, fă-mă din nou copil şi argat Şi du-mă la mine în sat. Ia-mi învăţăturile – balast inutil – Şi du-mă la oi înapoi şi fă-mă copil… (Dorel Vișan) E Duminică început de Mai. Ascult melodiile la taragot cântate de un ucenic a lui Dumitru Fărcașu…
Economist, bancher, politician, cadru didactic universitar, dl. FLORIN GEORGESCU este unul dintre cei mai respectați finanțiști în România postdecembristă, o autoritate într-un domeniu, în care mulți își clamează competența, dar puțini o probează cu adevărat. Conferirea titlului academic de Doctor Honoris Causa onorează, fără îndoială, UNIVERSITATEA „Aurel Vlaicu“ și relevă prestigiul instituțional al acesteia, știută fiind exigența și severitatea dlui FLORIN GEORGESCU, ca prezență în spațiul public. Este important să subliniem pregătirea temeinică, chiar excepțională a dlui FLORIN GEORGESCU în domeniul financiar: șef de promoție, bursier Fulbright, absolvent al unui curs postuniversitar în management financiar la University of Missouri Kansas,…
Extremismul politic în Europa contemporană | Între criza încrederii și provocările democrației europene „Extremismul prosperă atunci când oamenii încetează să creadă că instituțiile democratice le pot rezolva problemele.” – Francis Fukuyama O Europă aflată la răscruce La mai bine de opt decenii de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial și la peste trei decenii de la prăbușirea comunismului în Europa Centrală și de Est, continentul european traversează una dintre cele mai complexe perioade politice din istoria sa recentă. Modelul democrației liberale, considerat după anul 1989 drept expresia finală a evoluției politice europene, pare astăzi supus unor presiuni fără precedent.…
Prin utilizarea serviciilor noastre, va exprimați acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie și alte tehnologii similare in scopul imbunătățirii și al personalizarii conținutului nostru. Politică Cookies.
