3 comentarii
Critic Arad împlinește astăzi 10 ani de la apariție – un moment demn de marcat mai mult din perspectiva sistemului decimal pe care-l folosim de 3000 de ani (pentru că oamenii au zece degete la cele două mâini), de datini și cutume decât impus de nevoia noastră de a ne autosărbători lăudându-ne. Născut dintr-o ambiție personală, dar pe fondul unei revolte de natură moral-intelectuală care ar trebui să ne urmărească pe toți, după 16 ani de experiență în presa locală acaparată apropape exclusiv de partidul la putere în ultimul sfert de secol, în baza credinței imuabile în libertatea jurnalistului de a scrie ceea ce gândește cu propriul cap și după cum îi dictează conștiința, acest proiect are meritul de a-și fi câștigat piața de cititori în baza faptului că oferă oricărui om, fără niciun fel de discriminare de ordin etnic, politic, juridic, social sau economic, o platformă onestă în care se poate exprima fără frica unor repercusiuni neasistate mediatic, urmărite în cel mai mic amănunt. Cele 20.000 de articole publicate în cei 10 ani de la apariție și milioanele de vizualizări pe canalul de YouTube reflectă genul de polemică realistă, diversificată din punct de vedere al subiectelor, genurilor jurnalistice și stilului de abordare,…
ȘTIRI RECENTE
Greul abia începe
Câteva gânduri la finalul prea multor luni în care am primit zilnic, atât pe persoana fizică cât și pe cea juridică, injurii, denigrări, jigniri, blesteme și amenințări cu „violul/ schingiuirea/ lichidarea/ munca la canal” și alte gânduri „de bine” din partea compatrioților noștri „credincioși/religioși”. Le-am citit ca pe niște ofuri și spam-uri și atât. Nu le-am dat curs decât extrem de puțin, în câteva comentarii pe facebook, în zilele mele mai proaste. Am convingerea că o să mai fie suficiente ocazii când vor mai avea pretexte să-și manifeste frustrările, lipsa de educație și toate celelalte minusuri de caracter. Sper, totuși, până atunci să fi învățat ceva din toată această experiență și să gândească înainte de a scuipa. Personal, am profitat de acest răgaz care a durat cât o viață și să tac. Să observ mai mult, să acord atenție mai mult cauzelor decât efectelor, să înțeleg de ce s-a ajuns la această scindare socială, să evaluez pagubele (relaționale, interumane), să văd dacă se mai poate salva ceva și ce ar trebui să facem fiecare la nivel individual să depășim momentul și, mai mult, să nu mai ajungem niciodată pe marginea acestei prăpastii. Vă las aici nu sfaturi, ci teme de…
CRITICILOR MEI…
Eu scriu la „Critic” și o fac cu aceeași pasiune ca peste tot unde am publicat de 30 de ani încoace. În „online” sunt doar de un an și ceva, dar față de publicația tipărită – specializată doar de fotbal – unde am onoarea să fiu redactor, aici am libertatea să umblu la „acordul fin”, să-mi spun părerile franc, obiectiv, indiferent de consecințe. La vechimea mea în presă și pe stadioane, am discernământul, dar am și dreptul să-mi exprim opinia cum o văd eu. Și am zis-o și în „commenturile” mele de pe rețelele de socializare, mi le asum, susțin și semnez. Dar „criticilor” mei, atât cei din online, cât și celor ce trimit pe „adresa redacției noastre” păreri semnate cu psuedonim, am un mesaj, tot așa franc și liber. Și vi-l spun pe siLABE: MI-SE-RU-PE! În plus, mai precizez ceva: mă bucură toate commenturile! Înseamnă că am „lovit la operație”. Și au ripostat exact cei cărora m-am adresat. Ok, au mai protestat și niște prieteni de-ai mei, vechi utiști, care au fost și ei la viața lor în peluză și-n deplasări. Dar în mesajele mele din cronică, nu lor m-am adresat. Clar? Pe unii comentatori a ceea ce…
Ovidiu, prietenul pe care nu-l voi uita niciodată
Pe Ovidiu Păcurariu l-am cunoscut la scurt timp după ce am venit cu diplomă și blugi în Arad. Era vara lui 94 și cum eram un consumator pătimaș de presă sportivă, a-nceput să mă „ardă” penița, că și tata fusese jurnalist apreciat, corespondent pe județul Hunedoara la Scânteia. Am primit șansa de la nea Sandu Chebeleu, fie iertat, să scriu pentru Adevărul. M-am cunoscut (mai bine) cu Ovi la acel „Dincolo de gazon” creat de Ionuț Popa – dormi în pace Popică – la barul de la intrarea în stadionul „Telecom” din Măcălaca. Acolo, la întâlnirile de luni seara, unele memorabile, am cunoscut cam toți oamenii importanți din fotbalul arădean, de la Vaczy I, tatăl lui Gyuri, la nea Mircea Axente, la Mișu Jivan, Sandu Țamboi, „Buzdu” Drăucean, Pișta Gall și mulți -mulți alți foști fotbaliști și antrenori de prim rang din Arad. Cu Ovi Păcurariu, „feelingul” s-a legat rapid. Ambii eram absolvenți de „TCM” la Timișoara, aveam comuni cam toți profesorii, ambii băuserăm apă din Bega, sau bere la „Hercules”, în orașul studenției noastre. Bine, în acele vremuri, durea încă acea „dublă” din campionat, UTA-Poli. Dar nu erau mulți „suferinzi”, nu era încă „hate-ul” ce s-a instalat între suporterii…
„Răul nostru nu vine din afară” – e în vorbele celor care ne conduc și în faptele celor care ne supraveghează!
Pentru că domnul primar Călin Bibarț a simțit nevoia să inducă în spațiul public ideea că articolul inițial, sub semnătura mea, cu privire la moartea unui cetățean (nu contează că era un cetățean model sau om al străzii) după bătăile administrate de polițiștii locali în sediul unei instituții publice ar fi o „fabulație de presă”, se impune reacția mea cu privire la acele afirmații. Nu am răspuns imediat acelor elucubrații în direct, nu din frică, nu din cauza faptului că nu-mi asum ce scriu. Am așteptat doar momentul în care pot fi date detalii cu privire la acel eveniment fără a perturba sau îngreuna ancheta polițiștilor, întrucât, mărturisesc, aveam îndoieli că acest caz nu va fi mușamalizat, ca multe altele. Întrebat de un ascultător în cadrul unei emisiuni ce părere are despre ceea ce s-a întâmplat în sediul Direcției Generale a Poliției Locale, instituție din subordinea sa, cu referire la știrea inițială că un bărbat a fost omorât în bătaie de polițiștii locali, primarul Aradului a găsit prilej să-și manifeste disprețul față jurnaliști în general, și față de persoana mea în mod special, afirmând următoarele: „cineva citește un articol de presă și ia de bună ce scrie acolo”, „cineva scrie…

PODCAST@criticarad.ro. O prefață deloc necesară la o serie absolut necesară | PRIMUL EPISOD: Alexandra – arta, psihologia și etica unei societăți neurmărite
Ne mobilăm decorul și mintea în alb, negru și gri astfel încât că fim un paspartu asortabil cu oricare dintre culorile pe care le prezintă musafirii noștri. Meritul unui podcast reușit aparține, în primul rând, acestora.
PRESA E MAI ACIDĂ DE DUPĂ GARD…
A doua zi după meciul cu Buzăul, un coleg de breaslă – ceva mai în vârstă, mi-a șoptit înainte de o emisune la care am fost invitat: „vezi că Meszar nu va mai da acreditări la 3-4 jurnaliști, pentru campionatul viitor”. N-am luat-o de glumă și de atunci un gust amar mi-a venit tot timpul în gură când m-am gândit că „pedeapsa” va fi pusă în aplicare. Astazi, prins cu multă agitație în șantierul pe care-l conduc, am primit mail că pot merge mâine, vineri, între 10 și 14, după acreditare. OK, am dat mesaj lui Tudor, că-l trimit pe Andi, fiu-meu, să o ia, că eu ajung doar seara înainte de meci în Arad. M-a sunat însă Bogdi, colegul meu, și mi-a dat „perversa”: Luci, Giuliano și Andrei, au fost refuzați la masa presei… O oră după ce am ajuns de la lucru, m-am uitat pe FB să văd dacă-i adevărat. Și am citit niște comentarii. Sincer, nu credeam că „informația” primită pe 05 iunie, a fost pusă în aplicare. Luci, Giuliano, Andrei, sunt ziariști locali. Au o experiență, o „peniță”, un obiectiv foto, un nume. Au cititori, sunt arădeni și sunt utiști! Scriu rândurile cu lacrimi în ochi…
Fă-te ziarist!
Cum naiba să te cobori la nivelul de a fi de acord când ești taxat drept „al patrulea” la… orice… adică primul fraier de după podium. Adică cel mai prost din curtea școlii. Adică ăla care își bagă în traistă resturile care rămân de la ospățul șmecherilor… Adică du-te, bă, dreaq, cu puterea ta cu tot!
Doi ani de la asasinarea lui Ioan Crișan
Se împlinesc 2 ani de când mașina în care se afla omul de afaceri Ioan Crișan a explodat și această poză (prima poză care a fost făcută de un arădean imediat după explozie) a făcut ocolul întregii țări, ne-a făcut notorii și nesiguri în toată Europa și ne-a cutremurat pe toți. Cronologia cazului În dimineața de sâmbătă, 29 mai 2021, la ora 07.00, o explozie „de am crezut că s-a prăbușit un avion” (conform declarației unui martor) a dat peste cap liniștea aparentă a Cartierului „Aurel Vlaicu”. În câteva minute s-a aflat cine se afla în autoturismul explodat, respectiv Ioan Crișan. Pompierii au fost primii care au intervenit la fața locului pentru stingerea incendiului generat de explozie. Polițiștii au început imediat o anchetă. Conducerea Poliției Române a dispus trimiterea de îndată la Arad a unor criminaliști și specialiști în criminalitate organizată și explozivi din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, coordonați de către adjunctul directorului Direcției de Investigații Criminale, comisar-șef de Cristian GHEORGHE. Ancheta a fost preluată de parchetul general, motivul invocat fiind „complexitatea cauzei dată de gravitatea faptelor, impactul social major, aspectele de fapt investigate fiind extrem de grave și pentru a se asigura soluționarea cu celeritate a cauzei, în scopul…
LA MULȚI ANI MAI BUNI, UTA!
UTA aniversează azi 78 de ani de când Francisc von Neuman, Baron de Végvár, probabil cel mai nobil om care a populat Aradul în toată istoria sa, ne-a dat un nume, un țel, un blazon și motive de mândrie. Altele, de atunci, n-am mai primit și, foarte probabil, nu vom primi. Cel mai important motiv este „pentru că nu merităm!”
Despre OPINII cu dragoste, ură, scârbă, de-amorul artei sau așa… d`ampulea
Scrisul e un cuțit care îl taie pe atacator mai tare decât pe cel atacat – dacă nu conștientizezi asta sau dacă n-ai instinct de cuțitar, sfatul cel mai cuminte pe care-l poți selecta e să nu te apuci. Dar „pe barba ta”, ai dreptul de a fi imbecil în tot ceea ce scrii.
Parcările din „Fortuna” – ghinionul tuturor… prin rotație!
Problema locurilor de parcare în Arad a fost și va rămâne pentru totdeauna nerezolvată. Chiar dacă în unele cartiere/ zone din municipiu au răsărit câteva parcări, în altele aplicăm legea junglei. Caz concret – Aleea Saturn dar și toată zona „Fortuna”, „Lebăda”. Când administrația ne lasă de izbeliște, ce ne mai rămâne? Nu de puține ori am postat pe rețele despre faptul că am primit amenzi pentru parcare pe Aleea Saturn. Am fost, să zicem, subiectivă, dar în această situație suntem zeci de rezidenți. Zilnic, prin rotație, ne trezim amendați de Poliția Locală. Ba am parcat pe un teren…
CUM PUTEM TĂCEA CU DREPT LA CUVÂNT! E SUCITURĂ ÎN MORALĂ
Ne aflăm într-un timp „al democrației”, în care omul beneficiază de libertate de exprimare și de îngăduințele sociale, politice, culturale, religioase, publice permise de legi și de bunul simț. Nu am suficientă expertiză pentru a sfătui ce fel de comportamente aș recomanda pentru multiplele năzuințe interumane. Văd însă și constat o degradare sistematică a calității vieții publice și a condiției umane, a relațiilor dintre oameni, unele întreținute de filosofii complicate, cum ar fi cancel culture sau political correctness.
Amintiri dintr-o țară bananieră (30)
Ne aflăm în Orașul Second Hand unde din vârful celui mai înalt bananier ne sunt prezentate mărețele planuri pentru A.D. 2023. Spațiul nu ne îngăduie să abordăm decât două dintre subiectele de toată fala.
E înfricoșătoare amorțeala acestui popor care înghite atâta umilință și bătaie de joc
Trebuie doar să trâmbițăm, supuși, doar ce ne spune puterea, să înghițim în fiecare seară înainte de somn o pilulă imaginară, cu efect de ciupercă halucinogenă și să visăm că suntem liberi și independenți. Și, în fiecare dimineață ne trezim că efectul a trecut iar realitatea ne pune, pe unii pe tabla de darts (cu mâinile la spate și legați la gură, că cei de la putere au chef de distracție și tras la țintă), iar pe alții îi închid ca pe o balerină într-o cutie muzicală pentru a-i trage, din când în când, cu cheița. Și ce fericite…

Cuie Meta, cu algoritmul tău cu tot!
Îmi cer scuze pentru că le dau îngerilor mei păzitori de lucru – dar am fost forțat de împrejurări s-o fac… chiar cred că era imoral dacă n-o făceam! Sunt aici pentru ca să-ți spun ce se întâmplă PE BUNE în ARADUL ĂSTA, iar țelul meu e SĂ NU MINT! Poate greșesc: scriu, în medie, 1000 de articole pe an, din toate genurile de presă posibile (am și inventat vreo două noi) și fac asta constant de aproape 22 de ani… dar de mințit nu te mint! – de aia dai click pe titlurile mele pe Facebook, de aia…

Germania – țara ce dă tonul care face muzica în România – legalizează posesia și consumul de cannabis. Noi, tot cu dependența de Rafila, Dâncu, Abraham și „farmacia inimii”…
Germania – țara din care România ia cu copy&paste totul: de la decizii politice externe majore, la legi interne și mașini de poliție până la ciocolată și tăiței – este la un pas de în a lega cannabisul în scop recreativ, impunând doar ca „persoanele adulte să poată achiziționa și deține o cantitate maximă de de 20-30 de grame de canabis pentru consum personal”. (Adică-i ca și cum n-ai avea voie să umbli pe stradă cu mai mult de 20 de litri de țuică la tine!:)) România face parte (inclusiv) din cele mai toante țări din UE în care…
ARHIVĂ
Amintiri dintr-o țară bananieră (23)
Nimic nu e nou sub soare, iar toate marile greșeli se repetă ciclic, doar actorii se schimbă. Un adevăr rostit încă de Anacharsis în secolul al VI-lea î.Hr cum că „E de mirare că la greci înțelepții dau sfaturile, iar proștii hotărăsc” este la fel de valabil și cu peste două milenii și jumătate mai târziu.
Cui îi e frică de Alin Văcean?
Tună timpanele și scheaună trompetele lui Falcă de spaimă că Alin Văcean revine în funcția de director al Filarmonicii din Arad, frate, de parcă toți politicienii (și mai ales „ăștia noi”) au fost wagnerieni de mici!… Ce-i cu isteria asta, bro?!… mai ales acum, după ce principalul metronom de bătut apa-n piuă – recte SINDICATUL – a început să-și regleze tempourile, postul de manager e liber de Orban (nimeni nu-i mai duce nici dorul, nici grija), personalul își dă refresh (era cazul demult… dar bine-i și-acum), tinerii interimari și-au făcut cuminți treaba și chiar au adus un public nou în…
Demisia lui Cîmpeanu nu încetează demascarea plagiatorilor
Prof. univ. dr. Armanca Brândușa publică o fotografie de la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad cu „doi plagiatori care s-au cățărat în funcții și și-au umplut buzunarele: Sorin Cîmpeanu și Ramona Lile”. Mai continuă prof. univ. Armanca Brândușa: „Madam Lile de la UAV Arad e cea mai performantă plagiatoare cu 12 lucrări plagiate”.
Vânătoarea de comori electorale și buzele umflate ale lingăilor
Mare tămbălău în online pe tema statuii lui Iosif Petschovschi După anunțul că statuia a fost găsită, au scos capul din nisip mulți struți, oripilați de faptul că, din 2014, n-a rezolvat Bibi problema și acum s-a trezit, cât să-și mai spele imaginea. N-ar fi nicio problemă cu asta, dacă struții ar fi găsit prilej să se zbată s-o scoată din uitare în toți anii ăștia și ar fi făcut ceva în acest sens. Evident, probabil toți au aflat acum, odată cu Bibi, dar el a fost mai pe fază de data asta. Era cel mai prost din curtea școlii…
Amintiri dintr-o țară bananieră (11)
Așa cum am promis după adunarea publică organizată de CJA, voi arăta noutățile privind soarta Teatrului Vechi. Dar mai înainte nu pot să nu subliniez „strategia” mai marilor Aradului privindu-i pe cei care chiar vor să facă un oraș frumos, iar amendarea celor de la Rubio reprezintă cireașa de pe tort și este în deplină concordanță cu ura față de orice încercare de a schimba mizerabila față la care a adus mafia locală una dintre cele mai strălucitoare localități interbelice ale României. După ce i-au distrus remarcabila forță industrială, au trecut la subminarea tuturor oportunităților de creștere a ambientului. Ați…
Amintiri dintr-o țară bananieră (10)
În data de 8 august a avut loc o discuție publică privind „Strategia culturală a județului Arad 2021 – 2027”. Întrucât doritorilor de a interveni în dezbateri li s-au acordat numai 5 minute, am abordat doar două subiecte, urmând ca restul opiniilor mele să le exprim prin presă. Cele două subiecte s-au referit la viața culturală din comunele județului și, bineînțeles soarta Teatrului Vechi pentru care s-au născut noi oportunități de a redeveni al Aradului și de a-și valorifica menirea. Dar despre Teatrul Vechi, (Teatrul Hirschl) voi reveni în corespondența următoare. Cine urmează drumurile județului în căutarea unei vieți culturale…
TREI SOLUȚII pentru a te proteja de creșterea ROBOR
Ce este ROBORUL? ROBOR este abreviere de la Romanian Interbank Offered Rate și este unul dintre indicii de referință utilizat în calcularea dobânzilor creditelor din țara noastră, introdus în 2010. Creditele ce aveau dobânzi variabile erau calculate prin adunarea marjei fixe plus ROBOR. Este important de menționat că se aplică doar pentru creditele cu dobânzi variabile în lei, nu și pentru cele în Euro. Sunt mai mulți factori care influențează valoarea indicelui, dintre care cele mai importante sunt dobânzile de politică monetară și inflația. BNR-ul calculează zilnic acest indice, raportându-se la media aritmetică a ratelor dobânzilor ale primelor 10 bănci…
Guvernul lovește angajații și angajatorii unde doare mai tare: la taxe și impozite!
În nemărginita sa (lipsă de) înţelepciune, Guvernul a reuşit din nou să ia o decizie care loveşte puternic atât în antreprenori cât şi în angajaţi. Începând cu 1 august au intrat în vigoare o serie de taxe şi impozite noi care au drept rol atragerea de bani la buget, dar prin lăcomia de care dau dovadă guvernanţii nu fac altceva decât să îngenuncheze micile afaceri şi consumatorii de rând. Accizele cresc, mai ales cele pe vicii, însă cea mai mare şi mai problematică decizie este cea de supraimpozitare a muncii part time! Decizia de a supraimpozita munca part time este…
Amintiri dintr-o țară bananieră (9)
În plimbarea mea prin țara bananieră, am pomenit, data trecută, despre un minister care nu există decât pe hârtie și pe statele de salar ale unui număr de amploiați. Întrucât nu are la ce tăia panglici și să se fotografieze, ministrul de resort nu se imortalizează nici în fața numeroaselor monumente istorice lăsate în paragină, deși i-ar sta excelent într-un costum asortat, de exemplu, în fața Teatrului Vechi din municipiul Second Hand. În anonimatul său perfect, ministrul zis „al culturii” este un personaj care nu trebuie să se teamă că ar putea fi revocat: cum să revoci ceva ce nu…
Amintiri dintr-o țară bananieră (8)
Țările bananiere, mai ales dacă se află pe itinerarul drumurilor comerciale, preiau de la cei ce le tranzitează elementele cele mai vizibile a ceea ce cred ei că reprezintă civilizația. Printre altele, tipurile de organizare, chiar dacă numai denumirile. De pildă, ministerele. Astăzi am dat acolo de ceva numit „Ministerul Culturii”. Până nu de mult, mi s-a explicat, acel ceva se numea Ministerul Culturii și Identității Naționale, dar ultima parte a fost anulată ca nu cumva să se simtă discriminați cei doi bărbați din Insulele Guru Guru nimeriți pe la noi. Acum se cere să se renunțe și la prima…
Amintiri dintr-o țară bananieră (7)
Plimbându-mă agale prin mândrul Municipiu Second Hand, am fost interpelat de un străin, un tânăr dintre cei aflați mereu în căutarea unor experiențe extreme. Mi-a „vorbit” prin semne, încât am crezut că e surdomut. Dar când i-am răspuns cu gura, a început să râdă, scuzându-se că nu credea că un localnic dintr-o localitate Second Hand poate articula într-o limbă cunoscută.
Amintiri dintr-o țară bananieră (6)
Chiar și într-o țară bananieră se găsesc televizoare. Iar dacă șeful cel mare e isteț, oferă cât mai multe canale la care să se uite nația: privitul spre micul ecran este cea mai ieftină distracție, poți să stai comod, nu trebuie să cumperi bilet, nu trebuie să faci cinste cu o prăjitură, în anumite situații poți chiar stinge lumina.
Despre doctorate prin plagiat
Sunt idei/ opinii valoroase care, spre a se impune, au nevoie de susținere. Unele sunt exprimate în presa culturală, altele în cărți cu tiraj restrâns, fiind cunoscute și asimilate de un public restrâns. Până nu se formează, cum spun jurnaliștii, o „masă critică” de adepți, suficient de mare spre a influența decizii, asemenea idei rămân articole ori studii de autori, fără efecte și fără consecințe.
Amintiri dintr-o țară bananieră (5)
Motto: Avem trecut glorios și viitor de aur. Doar prezentul ne lipsește mereu. Băieții deștepți și-au atins scopul și au devenit mai eficienți ca niciodată în ultimii 30 de ani. Folosindu-se de lipsa evidentă a unui suport doctrinar al partidelor politice, au izbutit să-i amestece pe cei ce se declară de stânga cu cei ce se pretind de dreapta și să aducă astfel la putere un guvern asemănător cu conducerile unice de dinainte de 1990. Faptul că plimbarea de la un partid la altul a devenit caz comun n-a făcut decât să demonstreze lipsa de principii a aleșilor și interesul…
E liber la „tigri” în Zona Liberă
S-a confirmat deja în ultimele săptămâni – Iustin Cionca „este bucuros” că „în sfârșit” (deși e de-abia începutul unei mari dușmănii) Zona Liberă concesionează terenul fabricii de avioane/drone, fără a mai fi scos din circuitul Zonei și trecut în administrarea CJA, iar Andrei Ando „trâmbițează” și el în presă marea realizare. Pentru că am urmărit acest subiect încă de pe când nu era voie să se vorbească despre el (vezi articolele asociate), și măcar de dragul consemnării evenimentelor istorice, se impun câteva precizări punctuale: 1.Motivul pentru care l-au „zburat” pe fostul director al Zonei, este acum emanat ca mare realizare…
Amintiri dintr-o țară bananieră (4)
Moto: Avem trecut glorios și viitor de aur. Doar prezentul ne lipsește mereu. Am mai spus-o: campania pentru salvarea Teatrului Hirschl, simbol al nașterii teatrului profesionist din România, a fost și este și un test pentru solidaritatea în și pentru cultură. Dacă în alte domenii – nu multe! – cetățenii știu să se bată pentru normalitate, în lupta pentru frumos, testul acesta îi dovedește lipsiți de voință și de disponibilitatea de a se angaja cu adevărat în confruntarea cu autoritățile. Mă uit la fanii echipei de fotbal UTA și constat că, deși de multe ori nu sunt la unison, atacă…
Amintiri dintr-o țară bananieră (3)
Genială idee de a înlocui Teatrul Hirschl cu Clădirea Marta. Când s-a hotărât ca pe Calea Aurel Vlaicu să se facă un muzeu al tehnicii, arheologi din toată lumea și-au dorit să vină în Orașul Second Hand să dezgroape industria de pe acest sit extraordinar: Strungul, Vagoanele, Fabrica de zahăr, Fabrica de mobilă, fabricile textile, Fabrica de ceasuri, Fabrica de păpuși etc., etc, toate dispărute în doar câțiva ani.
Amintiri dintr-o țară bananieră (2)
Moto: Avem trecut glorios și viitor de aur. Doar prezentul ne lipsește mereu. Vrând, nevrând, va trebui să întrerup periplul abia început prin Orașul Second Hand, pentru că întotdeauna autoritățile locale ne-o iau înainte cu noi și noi surprize. Așa că mă întorc la Teatrul Hirschl: după ce, alături de mii de arădeni, domnii Bâlcea, Cheșa, Faur și chiar și Bibarț au declarat ferm că Teatrul Vechi trebuie să fie recuperat drept reper al culturii naționale, după ce s-a inițiat și proiectul ca fosta clădire Marta să devină un muzeu al tehnicii, Teatrul Hirschl a trecut printr-un labirint birocratic…
Amintiri dintr-o țară bananieră (1)
Amintirile din țara bananieră unde se află Orașul Second Hand vă vor urmări peste tot și experințele trăite vă vor oripila gratuit și după ce vă veți depărta cu convingerea că întotdeauna se poate și mai rău. Și veți fi fericiți.
Sistemul medical arădean și viermii care-i macină și ultima urmă de umanitate
Clarificare introductivă În ultimul an, am luat o pauză de subiecte care au legătură cu sistemul medical. Și am făcut-o din mai multe motive: de scârbă profundă față de sistem, de frustrarea că oricum nu se va schimba nimic, de dosarele penale aflate în curs de cercetare și pentru a nu fi tentată să-mi scape ceva din anchete astfel încât să le pericliteze etc. Și, poate, din dorința de a dovedi că intenția mea nu a fost niciodată de a denigra spitalul, ci doar de a rezolva anumite situații, de a stopa anumite practici sau de a îndrepta ce se…






















