De ce Iugoslavia a avut un sfârșit atât de tumultuos și violent? Încercăm să răspundem pornind de la originea fenomenelor distructive, perturbatoare care au format caracterele oamenilor, de la interferențele culturale ocazionale și de durată, de la interesele dinafara regiunii care au întreținut conflictele. Pentru celebrul istoric Arnold Toynbee era evident că sursa conflictului se află înafara regiunii: „Introducerea formulei occidentale (a principiului naționalismului) printre acești oameni -scria el în 1922 – a dus la masacru (…) Asemenea masacre nu sunt decât forma extremă a luptei naționale dintre vecini reciproc indispensabili, instigați de această idee vestică fatală”. Ideea națională, devenită armă de spargere a federației, este susținută și de un foarte bun cunoscător al Balcanilor, Mark Mazover, care face apel la istorie pentru a explica evenimentele recente: „Purificare etnică – în Balcani în intervalul 1912-1913, în Anatolia între 1921 și 1922, sau în fosta Iugoslavie între 1991 și 1995 – nu a fost așadar erupția spontană a urii primitive, ci utilizarea deliberată a violenței organizate împotriva civililor de către trupe paramilitare și unități armate; ea reprezintă forța extremă cerută de naționaliști pentru a distruge o societate care, altfel, era capabilă să ignore obișnuitele diferențe de clasă și etnie.” (Mark Mazower,…
Prizonierii din războaiele civile Un capitol aparte al acestui serial am dedicat tratamentului aplicat luptătorilor capturați în cursul războaielor civile, care au avut loc în Europa, începând cu epoca modernă, până după Primul Război Mondial. Prizonierii din războaiele civile nu erau apărați de nici un fel de reglementări, ei fiind considerați înafara legii, trădători, de către fiecare tabără și, prin urmare, li se putea aplica orice tratament, care a variat însă mult, în funcție de umanismul celor implicați, sau dimpotrivă de ura de care erau animați beligeranții. Războaiele cu un puternic conținut ideologic au fost cu atât mai crude. Au existat și numeroase cazuri în care prizonierii au fost reconvertiți și au luptat apoi în tabăra adversă. În general războaiele civile au fost mai crude, mai barbare pentru că apelau la sentimente și instincte și pentru că inamicul era dinăuntru, din apropiere, ușor identificabil și abordabil militar. Răul era lângă tine și putea fi smuls cu ușurință. Camere reutilizabile ale morții Războiul civil declanșat în timpul Revoluției Franceze dintre regaliști și republicani, a cunoscut la rândul lui orori greu de imaginat. În timpul retragerii din fața micului port Granville a celor 30.000 de rebeli vendeeni, pe tot drumul de 200…
Prizonieri în Austro-Ungaria În Austro-Ungaria ofițerii prizonieri primeau soldă și erau scutiți de muncă în timp ce soldații erau repartizați la muncă, mai ales la muncile agricole.. Dintre cei 1,3 milioane deținuți de Austro-Ungaria în ianuarie 1918, în Austria munceau 274 de mii, iar în Ungaria 424 de mii, imensa lor majoritate în agricultură. (Luchian Deaconu, Otilia Gherghe, Ofițeri români prizonieri de război, op. cit. p.. 20) Au existat însă pentru trupă condiții improprii pentru prizonieri, care au favorizat apariția bolilor mortale. În lagărul de la Ostggyasszonya, din Ungaria, au fost internați 150 mii prizonieri, la o capaciatate de 50 mii locuri, mulți locuind, prin urmare, pe câmp. Dintre aceștia circa 10.000 nu s-au mai întors la casele lor, dintre care 4718 români. Cei drept, prizonierii aflați la muncă pe diferite șantiere beneficiau uneori de mila și compasiunea civililor care îi întâlneau. Lajos Kelemen, istoric și archivist din Cluj, călătorea cu trenul și a văzut astfel de gesturi de bunăvoință: „De la Fintahaza (în Transilvania) în sus până la Foi șănțuiau în trei locuri râul Vețca – canal de scurgere a apelor secindare de pe malul stâng al râului Niraj, neglijat încă din anii 60 ai veacului al XIX-lea și…
Omoruri la ordin S-a pus de multe ori întrebarea dacă în armatele Antantei erau omorâți prizonieri la ordin. Există exemple că s-au întâmplat și astfel de cazuri. În decembrie 1914, comandantul Diviziei 24 britanice își îndemna soldații „să ucidă orice neamț înarmat, cu orice ocazie”, dar specifica, înarmați. Maiorul John Stewart, din Black Watch (Garda Neagră scoțiană), i-a spus soției că batalionul lui a luat foarte puțini prizonieri la Loos, în 1915, adăugând că „principalul e să ucizi cât mai mulți huni cu cât mai puține pierderi pentru tine”. În notele sale despre lupta Corpului II, de pe Somme, din 17 august, generalul Claud Jacob recomanda „să nu se ia prizonieri, căci aceștia zădărniceau curățarea terenului de inamic”.(Niall Ferguson, Războiul lumi, p. 200) Un anume Jack Bryan, din Regimentul 2 scoțian, spunea că „în toată compania fusese transmis din om în om ordinul: „Nu luați prizonieri”. (Niall Ferguson, Marele Război, p. 328) Sergentul medical Eller, de la Divizia 17 bavareză de Infanterie de Rezervă, afirma că „la Messines canadienii primiserăm ordin să nu ia prizonieri ci să-i ucidă pe toți germanii. Dar, pentru că au fost capturați prea mulți, ordinul nu a putut fi dus la îndeplinire”. (Niall Ferguson, op.…
Churchill: Măcelărirea inumană a celor răniți Și armate precum cea engleză a înfăptuit crime împotriva prizonierilor de război atunci când situația nu impunea deloc asemenea tratament violent. După bătălia de la Omdurmann-Sudan, din 1898, armata anglo-egipteană a omorât 95% dintre cei 52 de mii derviși sudanezi, cu doar 400 de morți din rândurile proprii, a mitraliat și răniții prizonieri, indignându-l pe W. Churchill, care fiind corespondent de război scria despre „măcelărirea inumană a celor răniți” (Niall Ferguson, p. 234). Primele lagăe de concentrare au fost înființate de către britanici în timpul războiului cu burii din 1899-1902, 64 în total, în care au murit 27.927 de deținuți, mulți dintre aceștia fiind prizonieri de război. (Niall Ferguson, „Împeriul. Cum a creat Marea Britanie lumea modernă”, p 240). Triburile Ashanti au purtat o serie de războaie împotriva invadatorilor britanici care s-au încheiat la mijlocul anilor 90 ai secoluluji XIX. La începutul anului 1897 o expediție de 250 de soldați africani, trimisă de consulul britanic al protectoratului Coastei Nigerului s-a îndreptat spre regatul vest-african Benin. Expediția s-a pretins a fi pașnică, dar regele Beninului a aflat de la un negustor că adevăratul scop al acesteia era de a-l detrona și de a-i lua teritoriul.…
Genocid fără precedent Cucerirea și colonizarea Americii de Nord în seolele al XVII-XIX a constituit un genocid fără precedent în istoria lumii. Populațiile indigene au fost reduse numeric la câteva triburi care au fost deportate în așa zisele rezervații. Cucerirea a implicat și numeroase lupte cu triburile indienilor, inferioare din toate punctele de vedere, iar europenii victorioși s-au dedat la masacre pe scară largă, omorând luptătorii nu doar în timpul luptei ci și după ce au fost luați prizonieri. Între primele triburi care s-au împotrivit europenilor coloniști a fost cel al indienilor Pequot, care a pornit războiul în 1637. Pentru indienii Pequot înfrângerea a însemnat și exterminatrea lor. Cruzimea deosebită cu care puritanii i-au măcelărit pe indieni i-a iritat până și pe aliații englezilor din tribul Narraganset. Potrivit unui recensământ din 1669, în Virginia, dintre cei 30.000 membri ai celor 28 de triburi mai rămăseseră în viață doar 2000. (George Brown Tindall, America, o istorie narativă, Editura Enciclopedică, vol I, p 91) Războiul cu băștinașii se desfășura după ideile lui Nathaniel Bacon, afirmate în 1676, care spunea că „indienii sunt toți o apă și un pământ, adică niște lupi, niște tigri, niște urși, vânând mielușeii nevinovați și blânzi”. (Op. cit,…
Crime în numele Domnului Creștinii, adepții religiei iubirii, se luptau între ei cu o ferocitate de nînchipuit pe diferențe de credință, de interpretări diferite a textului sfânt, iar din războaiele purtate au rezultat numeroși prizonieri asupra cărora s-au aplicat pedepse care duceu până la uciderea ereticilor cu miile. Papa Inocențiu al III-lea a dezlănțuit „cruciada împotriva albignzilor”, contra catarilor din Languedoc (sud-vestul Franței de astăzi). În timpul expediției militare a cavalerilor lui Christos s-au înfăptuit numeroase crime în numele Domnului. În iulie 1209 în urma refuzului cetățenilor din Beziers de a-i preda pe presupușii eretici din mijlocul lor, Arnaud Amalric, legatul papal care îi conducea pe cruciați, l-a informat pe Inocențiu al III-lea că răzbunarea divină s-a dezlănțuit miraculos împotriva orașului: „Oamenii noștri nu au cruțat pe nimeni, indiferent de rang, sex, și vârstă și au trecut prin sabie cam 20.000 de oameni (probabil cifră exagerată). Când un cruciat l-a întrebat în timpul masacrului cum să-i distingă pe eretici de catolicii devotați, Arnaud a răspuns conform unui autor cistercian de mai târziu: „Omoară-i pe toți! Cu siguranță Domnul îi va recunoaște pe ai lui”. Puțin mai târziu, în 12 noiembrie, după ce cruciații au capturat orașul Lavaur, 400 de presupuși…
Prizonierii în Africa Nordul Africii a fost, în antichitate, inclus puterii romane și, ca atare, aici au funcționat instituțiile și legile care guvernau întreg Imperiul. Prizonerii de război aveau aceeași soartă cu a celor de dincolo de Mediterana. În restul Africii, suprafețe întinse erau în stăpânirea triburilor, cu viață primitivă și cu slabe influențe dinafară. Prizonierii proveniți din lupta dintre triburi erau cel mai adesea sacrificați, deși se cunoștea și fenomenul sclaviei, dar era puțină nevoie de sclavi, mai ale pentru triburile migratoare. Au existat însă și state puternice, între care Egiptul încă cu mult înainte de cucerirea romană, apoi Cartagina care s-au ales cu numeroși sclavi în urma războaielor purtate. Regii din interiorul continentului capturau sclavi și îi vindeau în Egipt, Asia și sudul Europei. Unul dintre sclavii vânduți a fost Esop. În vremurile antice nu exista un comerț organizat cu sclavi, dar prizonierii luați în cursul luptelor duse de egipteni, libieni, fenicieni cu africanii negri și berberi erau adesea vânduți. Prizonerii africani nu aveau totuși soarta celor vânduți mai târziu în America. Pretutindeni în Imperiul Arab, războinicii africani cumpărați ca sclavi erau repartizați trupelor. Armatele arabe cuprindeau numeroase unități africane. Numeroși sclavi ajungeau chiar în funcții importante. (Jefferson Murphy,…
Omorâtorul de bulgari În Evul Mediu european se vor produce treptat schimbări importante în ceea ce privește tratamentul prizonierilor. Este perioada în care rolul sclavilor este în descreștere și, prin urmare, nu mai erau la fel de valoroși, așa că prizonierii de război vor avea alt destin. Astfel, pe lângă trimiterea în temniță exista exploatarea lor în munci obositoare, cum era folosirea ca vâslași pe galere sau muncitori în mine; se făcea schimb cu prizonieri din propria tabără capturați la rândul lor sau, cei bogați, erau eliberați contra unei despăgubiri. Imperiul Bizantin este cel care a făcut legătura dintre antichitatea romană și noua lume a Evului Mediu, numită feudală, fiindcă se baza pe feudele marilor nobili. Războaiele de la sfârșitul secolului al X-lea și începutul celui următor purtate de urmașii Romei au fost deosebit de crude, și au fost purtate mai ales cu cei numiți păgâni, iar prinșii de război erau de multe ori forțați să treacă la creștinism Au existat însă și atrocități greu de descris și greu de înțeles, cum au fost cele înfăptuite de împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul (958-1025), altfel tradus „omorâtorul de bulgari”. Acesta, în urma victoriei repurtate în regiunea Struma (Macedonia) împotriva țarului bulgar…
Prizonierii, la mila învingătorilor Prizonierii au fost supuși în cursul istoriei la cele mai mari abuzuri, care nu se petreceau doar în timpul războiului ci și după ce acesta s-a sfârșit, adică atunci când învingătorul avea putere deplină asupra dușmanului înfrânt și putea hotărî asupra dreptului de viață și de moarte asupra învinsului, după bunul plac. Dar, prizonierii au avut parte de un tratament diferit, în funcție de epocă, context, mentalitatea învingătorilor, dispoziția de moment a șefilor militari sau chiar a soldaților etc. În societățile primitive străvechi, prizonierii erau în general omorâți, ori erau aduși ca jertfă pe altarele…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Clemență și abuz în România (4) Prizonieri anglo-americani în România Asupra României s-a abătut, începând cu 1 august 1943, și o puternică ofensiva aliată anglo-americană care a cauzat importante pierderi materiale și umane instalațiilor petroliere, depozitelor de combustibili, clădirilor și civililor din marile orașe. Dar și antiaeriana și aviația română au provocat pierderi în rândurile piloților participanți și deasemenea au fost doborâte numeroase aparate de zbor. Pierderile anglo americanilor au fost de 324 avioane doborâte (286 americane și 38 engleze) și numeroși piloți uciși și capturați. Din 1156…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Clemență și abuz în România (3) Paie și frunze în loc de cămăși Cea mai dezastruoasă situație în ceea ce privește administarea lagărelor a fost constatată în lagărul de la Crăciunești (comuna Băița, județul Hunedoara), unde s-au înregistrat și cele mai numeroase decese (53 până la 15 nov. 1941). „Din cauza frigului – constata directorul general CFR, colonelul T.C. Orezeanu – în decembrie 1941 – prizonierii de la Crăciunești își băgau paie și frunze uscate sub bluzele de doc, care țineau loc și de cămăși”. Lagărul a funcţionat…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Clemență și abuz în România (2) Vânătoare de partizani Nu întotdeauna românii s-au conformat legilor războiului, au fost înfăptuite și crime de război. Despre două astfel de întâmplări a scris în jurnalul său de front arădeanul Petre Boată, sergent furier în Divizia 1 infanterie: „21 iulie 1942, Iasna-Poliana: Plecăm pe la ora 5 dimineața. Drumul este și bun și rău. Mergem vreo 25 km și ne oprim în com. Novo-Marinovka (….. ) Pe tot drumul cai și oameni morți. Această com. este în mare parte pustie. Pe drum…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Clemență și abuz în România (1) Prizonieri sovietici și aliați înregistrați în România Campania armatei române pe frontul de răsărit împotriva Uniunii Sovietice, care a început pe 22 iunie 1941, a dus și la capturarea unui mare număr de prizonieri. Aceștia intrau sub protecția legilor internaționale ale războiului și statul român a respectat, în general, statutul prinșilor de război, asigurând condițiile necesare supraviețuirii lor. În România și în teritoriile administrate, nu s-au produs abuzurile și atrocitățile din Germania și de pe teritoriile administrate de aceasta. Au existat, cei…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Excesele anglo-americane (10) Anglo-americanii contra fanatismului japonez În războiul din Pacific, anglo-americanii s-au confruntat cu fanatismul japonezilor izvorât din codul onoarei – Bushido. Pe acel teatru de luptă, aliații occidentali au luat foarte puțini prizonieri de război, adversarii lor preferând mai curând să moară decât să se dea prinși. Astfel, dacă raportul prizonieri-decese în tabăra aliată era de patru prizonieri la unul ucis, în tabăra japoneză raportul era de un japonez prizonier la 40 uciși. Ca exemplu, doar 1700 de prizonieri japonezi au fost luați în Birmania în…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Excesele anglo-americane (9) Prizonierii expediați în Statele Unite Aproximativ 425.000 dintre militari germani, dintre cei care au devenit prizonieri de război aflați în custodia americanilor, au fost expediaţi în Statele Unite, cazaţi în aproximativ 700 de lagăre/facilităţi de-a lungul şi de-a latul Statelor Unite. Unii culegeau mere în Virginia, alții recoltau bumbac în Missippi sau cultivau cartofi în Idaho, cultivau porumbul și tutunul. Mulţi prizonieri au fost uimiţi de condiţiile pe care le-au găsit, remarcând cu plăcere că nici măcar în Germania nu fuseseră trataţi atât de bine.…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Excesele anglo-americane (8) Prizonierii germani din Anglia se păzeau singuri O parte dintre prizonierii de război germani au fost transportați în Anglia, unde urma să fie folosiți la muncă, având în vedere necesitățile reconstrucției și penuria de forță de muncă. În plus prizonierilor li se puteau asigura condiții mai bune de cazare, hrană și sanitare. În 1939, existau doar două lagăre de prizonieri de război în Marea Britanie. La sfârşitul războiului, numărul ajunsese la 600. Fiecare lagăr purta un număr şi fie era stabilit într-o clădire ieşită din…
Cuprins 1. Ce descoperire arheologică s-a făcut la Iclod 2. Două așezări suprapuse, la 3.800 de ani distanță 3. Mormintele neolitice și cimitirul celtic 4. De ce situl de la Iclod are nume propriu în arheologie 5. Ce urmează pentru materialul recuperat Surse O descoperire arheologică de amploare a fost anunțată la Iclod, în județul Cluj: peste 500 de complexe arheologice identificate pe o suprafață de 2,3 hectare, printre care morminte vechi de aproximativ 6.000 de ani și un cimitir celtic. Cercetarea este realizată de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și are caracter preventiv. Adică precede lucrări de construcție…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Excesele anglo-americane (7) O problemă greu de gestionat O problemă complicată (de ordin logistic, dar mai ales politic) au avut englezii care au gestionat prizonierii proveniți din rândurile unităților germane alcătuite din foști prizonieri de război, din voluntari de diferite naționalități încadrați în unitățile Waffen SS, sau din rândul unor minorități etnice care trăiau pe teritoriul URSS. În multe cazuri era destul de greu să aplici înțelegerile semnate între aliați sau să respecți Convenția de la Geneva care definea calitatea de prizonier. Înțelegerile de la Ialta dintre Stalin, Roosvelt…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Excesele anglo-americane (6) Englezii mai omenoși cu prizonierii Englezii au avut în zona lor de ocupație din nordul Germaniei un comportament ceva mai decent decât americanii și francezii. Asta deși populația din Marea Britanie a cunoscut suferința pe propria piele prin bombardamentele nediscriminatorii asupra propriului teritoriu. Soldații britanici erau mai puțin instinctuali, iar ofițerii se supuneau ordinelor într-o mult mai mare măsură. Deasemenea, armata cunoștea faptul că germanii nu au supus prizonierii englezi la mari privațiuni și abuzuri. În plus, Winston Churchil era un mare anticomunist și îi vedea…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Excesele anglo-americane (5) Abuzuri americane din ură și răzbunare Din mărturiile contemporanilor reiese că cele mai numeroase abuzuri pe teritoriul german s-au produs în lagărele administrate de trupele americane. Americanii, deși nu au suferit în modul direct distrugeri pe teritoriul lor, au fost supuși unei propagande agresive despre crimele făptuite de către naziști. În Statele Unite existau foarte mulți cetățeni de origine evreiască care știau multe despre moartea a milioane dintre conaționalii lor din Europa și își doreau răzbunarea. Apoi Eisenhower, comandantul suprem avea o ură neîmpăcată împotriva germanilor…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Excesele anglo-americane (4) Probleme insurmontabile pentru aliați Sfârșitul războiului a adus în tabăra aliaților milioane de soldați germani care au fost obligați să se predea necondiționat și să se constituie în prizonieri de război. Aceasta a generat probleme aproape insurmontabile, aliații nefiind pregătiți pentru acest aflux uman uriaș. Foarte mulți soldați germani au fost mobilizați cu forța în ultimile luni ale războiului și din rândurile lor făceau parte mai ales membri ai Tineretului Hitlerist, băieți de 15-16 ani și bătrâni care au fost încadrați în Volksturm, unde nu prea…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Excesele anglo-americane (3) Englezii erau mai binevoitori Dincolo de caracterul odios, criminal în sine a războiului, luat la modul gneral, au existat la nivel personal sau de grup și numeroase acte de compasiune și solidaritate și pot fi date destule exemple și de omenie, mai ales la englezi. Astfel, în timp ce erau încercuiți și aveau pe cap un număr considerabil de prizonieri germani, englezii i-au tratat ca și cum ar fi fost de-ai lor, deși le lipseau alimentele. „Rațiile prizonierilor predate unui ofițer german erau identice cu cele…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Excesele anglo-americane (2) Acte de bunăvoință și violuri în masă Capitularea Italiei, din 9 septembrie 1943, a grăbit migrația în masă a prizonierilor de război britanici, eliberați din lagărele din nordul țării și lăsați să-și croiască singuri drum prin Apenini, spre liniile aliate. O caracteristică definitorie a acestor odisei, unele durând luni de zile, a fost ajutorul dat de localnici soldaților britanici. Omenia țăranilor, născută dintr-o compasiune instinctivă, nu neapărat din simpatie față de cauza aliaților, i-a mișcat adânc pe cei care au beneficiat de ea. Germanii îi pedepseau…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Excesele anglo-americane (1) Între sentimente umane, de compasiune și ură și răzbunare Aliații anglo-americani au avut în război o atitudine, în general, reactivă la atacurile și crimele inamicilor. Au fost provocați să intre în război, apoi să se apere și mai pe urmă să dezvolte acțiuni ofensive pentru a-și învinge adversarii. Perspectiva politică, una democratică, îi obliga să se abțină de la depășirea regulilor general valabile ale războiului. Au existat însă și excese, care i-au avut ca protagoniști mai ales pe oamenii care au luptat efectiv pe front, în linia…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Calvarul prizonierilor din Uniunea Sovietică (14) Sovieticii colaboratori cu Waffen SS Mulți dintre prizonierii capturați de către aliații din vest și apoi cedați sovieticilor au fost condamnați în baza unor dovezi certe ca trădători și criminali de război. Unii au luptat în unitățile Waffen SS, considerate ca având cele mai numeroase activități criminale. Numeroși SS-iști au provenint din diferitele republici unionale sovietice: 2000 armeni, 15 000 caucazieni, 30.000 cazaci, 10.000 croați, 15.000 estonieni, 2000 georgieni, 2000 kârghâzi, 25. 000 letoni, 5000 lituanieni, 18. 000 ruși, 10.000 tătari; 30.000 ucrainieni,…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Calvarul prizonierilor din Uniunea Sovietică (13) Dileme greu de rezolvat Sfârșitul războiului în Europa a generat dileme greu de rezolvat, a creat întrebări la care răspunsurile oricum ar fi fost date ar fi nemulțumit pe o parte dintre cei care le așteptau și mai ales a creat probleme insurmontabile factorilor de decizie care ar fi trebuit să facă dreptate. Foștii prizonieri de război sovietici se aflau în mijlocul acestor frământări, controverse, neliniști etc, pentru că taberele pentru care au luptat, felul în care au făcut-o, motivațiile, modul în care…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Calvarul prizonierilor din Uniunea Sovietică (12) Statistici privind prizonierii din URSS După ce s-a instalat pacea, la 9 mai 1945, au fost întocmite numeroase documente sintetice privind totalul prizonierilor de război înregistrați în lagărele sovietice. Primul dintre ele este: „Nota cu privire la prizonierii de război capturați în timpul Războiului pentru Apărarea Patriei”, care cuprinde următoarele date statistice: În total au fost luate în prizonierat: 3.120.944 persoane dintre care: 227 generali, 82.111 ofițeri; 3.038 606 sergenți și soldați. Total prizonierilor de război existenți la 26 iunie 1945 era de:…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Calvarul prizonierilor din Uniunea Sovietică (11) Ordonanța lui Hitler are tratament special Și totuși, au existat și în Uniunea Sovietică, stat care promova egalitarismul, și priveligiați ai sorții și aceia erau gradele înalte ale armatei naziste. Heinz Linge a fost ordonanța lui Adolf Hitler începând cu 1935, până când dictatorul s-a sinucis, în 30 aprilie 1945. După moartea șefului și a protectorului său a încercat să scape din Berlinul înconjurat de armatele sovietice, însă a fost luat prizonier. Începutul a fost oarecum fără probleme, după cum mărturisea chiar el:…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Calvarul prizonierilor din Uniunea Sovietică (10) Mărturii cutremurătoare ale soldaților germani… Ceea ce am prezentat anterior sunt rapoarte oficiale ale autorităților sovietice care se ocupau de administrarea lagărelor. Dar imaginea nu ar fi completă dacă nu am prezenta viața trăită și povestită chiar de cei care au îndurat frigul, foamea, bolile, abuzurile care au secerat numeroase vieți. Dintre toți prizonierii, cei mai nenorociți au fost aceia capturați după capitularea Armatei 6 la Stalingrad. Iată câteva mărturii în acest sens: Gunter Hans afirmă că în lagărul unde a fost internat…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Calvarul prizonierilor din Uniunea Sovietică (9) Lagărele de muncă Încă din ianuarie 1942, prin Ordinul nr 5, NKVD a permis folosirea prizonierilor de război apți de muncă la activitățile din industrie. Pentru utilizarea la muncă a tuturor prizonierilor de război apți de muncă. Ordinul suna astfel: 3156 persoane, prizonieri de război germani care se află în lagărul Spasski-Zavod să fie folosiți în industria carboniferă la încărcarea cărbunelui iar 1821 de persoane să fie transferate din lagărul Elabuga. 1339 persoane, prizonieri de război români care se află în lagărul din RSSA…
Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului. După această conferință, multe guverne au introdus „Ziua copilului” în rândul sărbătorilor oficiale. În Turcia Ziua copilului a fost sărbătorită pentru prima dată în data de 23 aprilie 1920. În anul 1954, Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a emis o recomandare care prevedea faptul ca fiecare Stat să dispună de o zi la așa-numita „Ziua copilului” (engleză: Universal Children’s Day). În…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Calvarul prizonierilor din Uniunea Sovietică (8) Sistemul lagărelelor sovietice Uniunea Sovietică avea o vastă experiență în materie de lagăre de concentrare sau de muncă, primele fiind înființate încă după Revoluția din Octombrie 1917, fiind administrate de CEKA (Poliția secretă bolșevică). Gulagul, cum este cunoscut sistemul concentraționar sovietic și care a fost descris de Nicolai Soljenițân în cunoscuta carte „Arhipelagul Gulag”, a avut în detenție milioane de oameni, dușmani ai sistemului comunist: foști oameni politici, burghezi, moșieri, culaci, contrarevoluționari, dizidenți politici, adversari ai lui Stalin, militari acuzați de comploturi, deținuți…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Calvarul prizonierilor din Uniunea Sovietică (7) Numărul prizonierilor crește Ofensiva sovietică din a doua jumătate a anului 1943 aduce noi contingente de prizonieri germani în mâinile sovieticilor, mai ales în urma bătăliei de la Harkov și a ofensivei declanșate pentru eliberarea Kievului. Armata Roșie arată că în 10 noiembrie existau înregistrați 97.776 prizonieri dintre care: Germani – 39.829; români – 26. 364; iugoslavi- 1286. Generali 33; ofițeri 5288. În perioada 5 iulie-14 noiembrie au fost capturate 30398 persoane, dintre care: germani 21. 099, români 3038. În plus, pe Frontul…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Calvarul prizonierilor din Uniunea Sovietică (6) Marșurile morții Pentru început, autoritățile sovietice nu s-au îngrijit de hrana prizonierilor, nefâcând pregătiri din timp pentru aceasta. În plus, ezitau să hrănească prizonierii germani într-o perioadă când chiar cetățenii țării sufereau de foame. Rațiile au început să sosească abia la 3-4 zile după capturare, pentru niște oameni care nu mâncaseră aproape nimic de două săptămâni. Chiar și pentru cei bolnavi, aceste rații însemnau aproximativ o pâine la 10 oameni, plus o supă făcută din apă, cu câteva semințe din mei și pește…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Calvarul prizonierilor din Uniunea Sovietică (5) După jaf a urmat marșul spre infern S-au întâmplat multe situații inedite în timpul capitulării de la Stalingrad. Astfel curierul Franz Rechbergher (Regimentul 54 Vânători, Divizia 100 Vânători) când a auzit că von Paulus a capitulat a hotărât să mergă la locul de adunare a prizonierilor cu un Kubelwagen împreună cu alți trei camarazi spre a-și conserva forțele, dar surpriză: „Când ne-am întâlnit cu primul rus, un ofițer, acesta și-a strecurat picioarele lungi în mașină fără să spună să oprim. Am claxonat la…
Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Calvarul prizonierilor din Uniunea Sovietică (4) Ferocitatea atacului sovietic de la Stalingrad Cel mai mare număr de prizonieri germani se va înregistra în marea bătălie a Stalingradului. Majoritatea dintre ei vor proveni dintre cei 260 mii militari ai Armatei a 6-a germane înconjurați, începând cu 23 noiembrie 1942, în ruinele orașului de pe Volga. Luptele au continuat până în 2 februarie 1943 generând foametea, bolile, rănile etc care au redus mult rândurile Armatei a 6-a; doar circa 25 de mii dintre cei rămași în încercuire au putut fi evacuați…
Prin utilizarea serviciilor noastre, va exprimați acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie și alte tehnologii similare in scopul imbunătățirii și al personalizarii conținutului nostru. Politică Cookies.
