Cu toată dorința mea de a face comentarii din grupe, măcar pe calupuri de câte zece-doișpe meciuri, n-am reușit. Din cauze obiective, am pierdut șirul jocurilor, care s-au prăvălit peste mine, noapte de noapte. Și cum eu noaptea… dorm, că de dimineața îs la „first job”, m-am predat. Puteam să scriu când-cum, dar dacă n-am sevă să compun, să fie eu, mai bine „pas”. Că nici nu am văzut (toate) meciurile și simțeam că nu sunt corect față de cititori, simțeam că sunt fals. Am ținut să lăsăm însă pe „Critic”, casetele la toate meciurile, pentru „eternitate”. Nu sunt la zi nici acolo, mai un „șvung” și le rezolv, să fie meciurile din grupe complete. Așa că updatez eu și rubrica „Caseta cu rezultate”. Amu, c-or început șaispăzecimile, „robinetul” curge mai încet, așa că trec tot la două zile „gârla” și-mi zic părerea despre meciurile ce se dispută în „Cupa lui Gianni”. Băh, s-or dus aproape șepteșcinci la sută din meciuri. Din 104 mai sunt 28, la ora când scriu eu episodul. Și ca s-o dau pe aia dreaptă, m-am ambalat degeaba că-s multe 104 la un turneu final, că asta duce la o competiție diluată. Da recunosc, n-o fost…
Episodul 2: Hai, c-o-nceput balamucul! Joi după știri, mi-am luat locul lejer în fotoliu, am ridicat screenul la laptop și am început să notez. Caz fericit cu munca în direct, că festivitatea de deschidere a FOTBAL a început la 20,30, iar meciul, Mexic-Africa de Sud, la 22,00, ore de la noi! Astea ne sunt accesibile, că la ce frast să te uiți până începe „Insula Iuibirii”? N-am treabă, pe bune cu transmițătorii, știu că au băgat o căruță de bani să ne dea evenimentu’ la tv, am cunoscuți, foști colegi, prieteni acolo, dar bro, trebuie să-mi bag pixu’ – sau tastatura, mă rog – în deschiderea mondialului. Apoi și-n ce-o mai fost, ca transmitere, ca șpicăreală… Mi se rupe că-n studio – că așa ești șmecher când difuzezi un eveniment mai cu ștaif – o fost Bănică junior. Atât s-a putut! După mine să-l cheme și pe Gheboasă să-și dea cu părerea despre mondialu’ de peste ocean. Vax albina! Aaah, or fost și Răducioiu cu Stelea. Nu-i bai, ei merită, chiar dacă amândoi nu pot scoate o frază coerentă împreună. Da mie din altceva mi-o sărit țandăra. Păi ai pe post transmisii din toată capitala. Ai oameni profi în domeniul…
S-o gătat Superliga, și-n loc ca noi, utiștii, să ne bucurăm că echipa a egalat marea performanță a lui „Strâmbu”, ne-am pus pe întors orașul, să… să ce? Hai să stăm „strâmb” și să judecăm drept. Și-ncep de la Slobozia. Luni seara, 22,30, cald. Și iese Mihalcea la vorbit și aruncă fraza „câteodată ofer după cât sunt plătit”. No aci mi s-o umflat vena și hai să-ți zic, bro! Am vorbit a doua zi și cu de-ai tăi, din breaslă. Se știe cât de prieten ești cu Claudiu Niculescu, e „fratele” tău, da? Ai tăi, că tu nu ai prestat, au jucat la tine acasă. Știai toate ițele de care mai era legată Unirea. Care era căzută, retrogradată, picată, out! Că dacă era bun dosaru’ cu licența, sau era de așteptat că vine decizia bună de pe la foru’ cu judecata supremă în sport, nu stăteai în magazie. Erai în teren, tati, cu Codru, Sandu, Mugurel, Flore, Mihai și ceilalți underi 50-60. Și era meci cu titlu în ziar „gazdele și-au dorit mai mult victoria”. Și nimeni nu zicea nimic, cum n-o zis nici de oițe că au înfrânt la Sibiu. Da altceva vreau să întreb. Asta e fraza ce…
La Arad, fără să exagerez, UTA a devenit un fenomen social. Iar stadionul „Francisc Neuman” a coagulat un segment de suporteri utiști, care fac cinste orașului și fotbalului românesc. Cinste Aradului fac însă și utiștii mai vechi, foști fotbaliști. Da, în cazul lor folosesc cuvântul ăsta, că în rest, le spun jucători. E vorba de Old Boys UTA „Bătrâna Doamnă”, grupare adunată în jurul lui Dorel Toderaș și Adi Negrău, atacanții tată, că ei sunt incisivi de mici! Tinerii bătrâni au fost în urmă cu o săptămână la București, invitați de Rapid la turneul „Glasul Roților de Tren” și o fost fain, or făcut 0-0 cu gazdele (vezi foto) și i-or bătut cu 7-2 pe CFR București. Pe care Rapid i-o bătut cu 9-2… mai șmecheri organizatorii, nu? În weekendul ăsta, ai noști „old boys” or avut treabă. Că UTA are căutare-n toată țara și pentru amicale cu veterani. Fac o paranteză și vă spun că în urmă cu vreo zece ani, după un amical de „old-boys” UTA-Steaua Roșie Belgrad, al nost Belo îmi povestea cât de bine organizată este la acest nivel celebra grupare sârbă, care a venit la Arad atunci cu vedeta Miloš Šestić… Am și o poză…
Au trecut patruj’ de ani de la celebrul „Suntem finaliști! Am câștigat cupa!”… Finala Steaua-Barcelona am văzut-o la Timișoara în complex, pe un tv alb-negru pus în hol la căminul 9. Eram student în primul an, ahtiat după fotbal. Bucuria a fost imensă, clar! Dar nu ne venea să credem! În lumea aia cenușie să avem noi românii o așa echipă mare? După semifinala cu Anderlecht a fost delir în orașul de pe Bega! Noi studenții am ieșit mai masiv ca la revoluție pe Corso, apoi prin Piața Libertății, spre „Conti”. Unii se suiseră pe tramvai, ca-n videoclipul celor de la Phoenix, nepreadifuzat în acei ani. Știți de ce… Dar la finală, după încheierea transmisiei, miliția își luase măsuri și manifestările spontane au fost mai atent supravegheate. Și limitate! Bere sau vodcă, doar pe alee spre 15, sau în cămine, la camerele știute… Unde altundeva in întunericul comunist? Nici nu mai știu dacă am fost dimineața următoare la cursuri. Hm… când mă gândesc… aveam douăzei de ani! Mai târziu, când am devenit „liberi”, dar tot cu mult cenușiu în viață, am avut șansa să cunosc câțiva din eroii acelei finale. Pe Helmut, cum altfel, ca jurnalist arădean, pe „Lăcă”, ca…
Nu mă bag eu de obicei la avancronici ale meciurilor pe care UTA urmează să le dispute. Dar vreau s-o fac pentru meciul ăsta, îmi propusesem să fac asta de când s-a reluat campionatul. De ce? Că meciul de duminică seara nu e unul „de diverse” pe „Francisc Neuman”. Nu din cauză de nume de adversar, ci de aura pe care o îmbracă jocul ăsta. Și pentru a bolda asta, nici nu amintesc numele echipei cu care va juca UTA în penultima etapă de sezon regular. O știți foarte bine, că dară ați cumpărat „eins-zwei” biletele, de parcă la Arad vine Bodo Glimt… Ca primă idee, UTA va avea în față un adversar puternic, vorbind strict de sportul prestat în Superliga. Zic asta că vizitatorii Aradului din etapa asta, au jucători cu ștaif, așa că – de ce nu – pot să se impună pe „Neuman”. Caz în care n-ai ce face, recunoști că adversarul a fost mai bun, fără suspiciuni, fără insinuări. Repet, se poate! Pun în cumpănă în susținerea acestei idei și statistica. Ce a făcut UTA cu primele șase – din acest moment – acasă la Arad? Un punct cu Craiova, zero cu Rapid, trei cu Dinamo,…
Pe 02 august 2018 – scriu ca la poliție – spre miezul nopții, am parcat în fața gării din Praga. Nu! Nu eram în concediu, eram cu serviciul, detașat la Pelhrimov, un orășel între capitala Cehiei și Brno. Lucrând un an pe-acolo, am umblat când timpul și oboseala după o zi de șantier mi-au permis. Așteptam un muncitor la Flixbus, că eu am avut mereu grijă de ăi pe care i-am avut în dotare pe șantiere. Nu-i așa, băieți de la PAB? Eram în mașină, cu gândul la meciul de la care de-abia venisem, Sparta Praga-Spartak Subotica, în preliminariile grupelor de Europa League. Praghezii nu erau tari ca acum pe vremea aia. Dar încercau să scoată capul, să pună probleme celor de la Slavia, care lua titluri pe bandă, să intre în grupele cupelor europene. Dealtfel, la Sparta jucau Niță, Chipciu, Stanciu și Vătăjelu, patru bucăți de-ai noștri. Am postat și atunci în noapte, mizeria la care am asistat. Secvențial, am mai amintit pe FB, chiar în cronica cu Rapid. Dar după cât e de pătat personajul următor, mai revin pe subiect, deși individul mi-e paralel, nu e decât de compătimit. Trec la subiect, dar pe scurt, că mi-e lehamite!…
Ziceam amu-i o lună și ceva, că-i foarte frumos când autorități locale sau județene se gândesc la sport, sau chiar fac ceva pentru el. Bravoooo! Că-ntre noi fie vorba, fără ,,cașul” pe proiecte, fără influența lu unu’, sau lu altu’ din boși, „viața e pustiu!”. Da ce vreau eu să vă zic aicea, s-o făcut în iunie o „Expo UTA” la Muzeul județean, da printre ăi muuulți primitori de diplome, din neatenție – io-s convins – a fost omis un exponent al fotbalului arădean, național și… european. Nea Imi Jenei! Vezi aici: Expo UTA la muzeu, fără diplomă pentru Emeric Jenei! I-am smotocit eu pe organizatori atunci, după festivitatea „de premiere”, că l-au uitat pe nea Imi, da azi, am primit mesajul că gafa a fost reparată. Am primit și poza dealtfel, de la prietenul meu Vivi Vancea, și el fotbalist care o făcut multe pentru UTA. Nea Imi se bucură de diploma primită, acasă la Oradea, iar „curierul” ce o dus „țidula”, este Gyuri Vaczi, fostul atacant al UTA-ei din anii 80 și fost președinte al „Old Boys UTA”. Io n-am decât să mă bucur de bucuria lui nea Imi, care n-a știut și nu știe de omitere. Ocazional,…
Deci, bro, despre ce-i vorba? De o scrisoare. Ca-n nuvelă. Dar o scrisoare jenantă, pe care cred c-a compus-o Ivan, când se descălța de gheata dreaptă – țuc-o Vali, că bine ne-o făcut!
E foarte frumos, când autorități locale, sau județene, se gândesc la sport, sau chiar fac ceva pentru el. Bravoooo! Că-ntre noi fie vorba, fără „cașul” pe proiecte, fără influența lu unu’, sau lu altu’ din boși, „viața e pustiu!”. Așa că-n debut de sezon estival, o expoziție „UTA – 80 de ani. Istoria fotbalului arădean de la începuturi la consacrare”, era „parfum” pentru zilele județului. Bun și până aci! Bravooo! Normal că dacă „se joacă” la noi, noi suntem „vipurile” de prim plan, apoi cei premiați, ș-apoi restul „pulimii” cum ar spune regretatul Romi Dubăț! (PS: e prima oară…
S-a-ntors UTA din vacanță. Ca niște „bugetari” care se respectă, ai noști Fabry, Tsouka, Trif de la Jidvei și ăilalți purtători de echipament roș-alb, au fugit pentru prima dată anul ăsta pe „ICRTI”, că numa azi nu-i 20 ianuarie și vine primul meci din an pe puncte la Ovidiu, cu ai lu’ Gică Hagi… Care numa’ ce le-or dat cu terenu’ în cap lu’ „Strâmbu” și distinșilor săi „gingași” (nu huiduiți, please!). Ca un club care se respectă, au fost noutăți. Unu’ Tony Francisco, care cică dacă tot a trecut prin Arad, s-a oprit pe „Neuman” să facă o…
Se-ncheie-n curând anul 2024. A trecut încă unul… Și toți ne spunem că prea repede trec. Iar atunci, înainte de show-ul de artificii, tragem linie – urăsc șablonul ăsta, da-l folosesc că sunt „maso” – și ne uităm puțin, sau mai mult înapoi. Și eu îmi întorc privirea spre ce încheiem, cu ochii larg închiși. Așa simt eu să folosesc acum, la final de an, titlul filmului lui Stanley Krubick. Nu vreau să-i țin mult închiși, că nu-mi face plăcere să vizualizez prin ce-am trecut ca pătimaș utist, de astă vară încoace. Și n-aș vrea să-mi ascut iar „tastele”…
Când o iei a luda prin peisaj, atunci sunt clare lucrurile cu tine. Ce face „Strâmbul” la Arad depășește orice imaginație, iar eu, de când sunt în fotbal, n-am mai întâlnit o astfel de speță. Și mă duc pe stadioane de prin ’78. M-am bucurat când a venit aici, dar eu apreciam fotbalistul Rednic, nu „specimenul” ăsta de coach. Mi-e silă și chiar nu-mi face plăcere să comentez pe acest subiect, dar am datoria ca gazetar, să-mi URLU părerea. Adică omul cere spectatorilor să nu-i admonesteze jucătorii. Că-s gingași băieții, e emotivi în teren, nu dau bine pasa…
Băiat de salon, Mircea Rednic s-a enervat și el în câteva rânduri în timpul meciului cu Buzăul, văzând ce soluții au ales elevii săi la unele faze de atac. S-a mai băgat sub copertina băncii de rezerve, a mai gesticulat, dar el și echipa n-au scăpat de admonestări, mai ales la pasele înapoi date obsesiv. „Puriul” a încercat o explicație, spunând: „Când nu am avut soluții și nu am ținut de minge, publicul a reacționat. Ceea ce am vrut eu astăzi a fost un singur lucru: rezultatul. Am câștigat”. Mai mult, antrenorul de la UTA a plusat, dând vina…
Băi, ce tare s-a supărat „bunicuța” că a văzut în peluză cearceaful întins cu mesajul „Prin mingicari aduși pe comisioane, spiritul alb-roșu dispare”! De ce doare așa coach? Te-a atins sub centură? Că altfel, unul care nu era-n domeniu, nici nu comenta. I se rupea de ce scrie acolo. Dar „Puriul” s-a aprins de la flash, imediat ce nu l-a bătut nici pe „rege”. Da nu-nțeleg ce se turează așa? Și o dă iar cât de util este el în curtea „Bătrânei Doamne”. „Spuneți-mi și mie un antrenor care a împrumutat clubul sau altceva. Nimeni.”, spune Mircea Rednic. Sunt…
Am scris eu ieri pe FB despre certificatul ăla, de „scrie” pe el că ai drept de promovare… Și „les connaisseurs”, au știut la ce mă refer. În ligile de sub tutela FRF și LPF de la noi, joci și exiști pe baza unui „Certificat de identitate sportivă”. Majoritatea postacilor de pe site-uri cu „brand”, au dat-o cu ,,Gata! Au primit țidula cu drept de promovare!”. Aiurea! Corect era să zică: „Clubul X a primit noul „Certificat de identitate sportivă”, pe baza căriua poți juca în eșalonul superior, în cazul în care ai obținut pe merit sportiv locul eligibil. …
Acum m-am convins. E antrenor, da o face în timpul liber. În rest – de când e la Arad – face liste, pune „tim menejerii” să cumpere bilete (d-aia trăbă așa mulți), aduce pe cine păcălește, le dă notă la fugă, îi freacă puțin – sau mai mult, care cum are noroc – prin meciuri și-apoi le spune „Au revoir”. Parce qu’il vorbește francais. Sau pe ro-ma-nește le spune „pleacă, măh!”. Echipa, n-are timp să arate ceva la ăi opt-zece mii ce vin meci de meci pe „Neuman”, sau mai multe mii, care se uită la TV. Că e de…
Corvinul pentru mine, rămăsese echipa MARE, care mi-a pătruns în vene din `79, de când am început să-nțeleg fotbalul, până prin `90, când „flacăra” acestei super-echipe s-a estompat ușor și sigur. Siderurgia a început să moară, iar tranziția n-a iertat Hunedoara, care a mai fost doi ani pe prima scenă, după care s-a scurs treptat, în planul secund al fotbalului, până când a dispărut. Și termenul e cel mai real. După ’90, Corvinul a mai pus pe orbită un mănunchi de jucători. Care au arătat fotbal pe unde s-au dus, în primul eșalon, normal. Și apoi… liniște. A urmat dispariția…
Nu s-a jucat etapă de campionat în weekend, pentru că AJF Arad a organizat manșa secundă a Cupei României, faza pe județ, ediția 2023-2024. Grupările din campionatele județului Arad nu au posibilitate să joace în timpul săptămânii, pentru că oamenii mai merg la muncă, astfel că-i musai ca orice meci, de campionat sau cupă, să se joace doar sâmbăta și duminica. Cupa României este ea cel mai scurt drum spre Conference League, dar pentru unele formații n-a contat acest lucru. Flacăra Țipari s-a dus cu opt jucători la FC Sântana 2016, dar în minutul 38 au rămas în șase. Și…
Hai c-avem entertainment la UTA. Cei ce nu știu englezismul, accesați google translate. După super-victoria cu Iași, ni se precizase că „două transferuri le-am făcut deja, un atacant și fundaș central. Dar vor mai veni un winger și încă unul, în total sunt trei români”. „Puriul” a socotit ceva greșit și i-a dat cu virgulă. Sau a dat declarații ca să fie. Și atunci e bai! Da, până acum ajunsese fundașul -Stolnik- și azi a mai venit și atacantu’. Până aici, corect. Dar n-au cum să fie trei români. Că sunt doi semnați și unu e croat, iar altu e……
„RĂUTĂCISME” ESTIVALE După ce Rednic a ras tot lotul de voie, de nevoie, la UTA a pornit goana estivală după jucători. Că eu, celor din Superligă, nu prea le spun fotbaliști. Și căutările au fost și mai sunt încă de-alea de patru-cinci mii pe nou adus. Că atât permite bugetul „Bătrânei Doamne”. Care buget? Eeee, amănuntul ăsta e de discutat în alt material. Nu demult am analizat bucată cu bucată ce pot nou veniții. Și ce-am detaliat atunci, rămâne valabil. Pentru că n-a arătat nici unul mai mult fotbal în cele două-trei săptămâni de când s-a îmbrăcat în roșu-alb. Numai…
Pentru mine nu mai este un secret că arădenii cunosc bine fotbalul. Și asta am observat și la generațiile vechi, alături de care am îmbătrânit pe stadioane. Acum, în timpurile noi, mulți dintre pătimașii fotbalului – în general – au avut ocazia să vadă meciuri prin Europa. Și aici și-au format cultul suporterului fidel echipei din orașul său. Iar când aceasta are un CV ca UTA, dragostea arde mai mult. Las la o parte mocirla creată în jurul Bătrânei Doamne. „Pentru noi doar UTA contează”, spun fanii arădeni – și ASTA DOARE! UTA! Ce face UTA, cum se descurcă UTA,…
Vine un meci pe care UTA ar putea să-l materializeze în puncte. Chiar ar fi indicat! Pentru că la Sibiu, cu Hermannstadt, datele problemei nu sunt prea grele pentru băieții – puțini încă – ai lui Mircea Rednic. E clar că lotul„,roș-alb” nu este încă bine dimensionat, nu are încă ,,ștaif”. Dar acum, la început de „an școlar”, celelalte „clase” au și ele probleme. De omogenitate, de exprimare, fizice, tactice. Rednic e din naștere optimist. N-a știut cu ce să-și înceapă conferința de presă, „cu alea bune, sau alea rele”, dar a spus presei că pentru el, în procesul de…
Dacă-i pun pe listă pe incorporații lui Rednic vara asta, ies vreo 14. Păi da! Că noii locuitori ai Aradului sunt: Roganovic, Stroungis, Markov, Carp, Freitas, Fabry, Marku, Dumitrașcu (era să-l scriu cu sufix ,,șku”), Mustacă, Cooper, Leidsman. Mai e semnat Holst, da ăsta e al nost’ doar de anul nou, îi mai pun la număr pe Nortey, care a stat la ultimul meci pe banca inundată, plus Mihai, recuperat din Academie. Și acum a venit Diogo Rodrigues – (foto) fundaș-mijlocaș dreapta portughez, crescut de Belenenses. Băiatul, a jucat până acum la echipe ,,under”. Ok, nu poți juca o viață…
Hai s-o spunem pe bune! La UTA era absolut necesar să se „updateze” lotul. Nu pentru că „refresh-ul” este pasiunea celui de la ,,butoane”, sau a „impresarului suprem” cu care a lucrat… Da, s-au dus de la promovarea din ,,20-20” – cum zicea ,,Veo” – patru autocare cu practicanți ai celui mai popular sport. Și ce? UTA a rezistat pe prima scenă mai mult pe conjuncturi. Ne-a bătut cine a vrut acasă în pandemie, sau după aia, dar ,,Balint-ur” a avut noroc că n-au fost suporteri în tribune. Și dacă au fost, au acceptat discursul său de o ,,sută de…
Acord GDPR
Prin utilizarea serviciilor noastre, va exprimați acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie și alte tehnologii similare in scopul imbunătățirii și al personalizarii conținutului nostru. Politică Cookies.
