(Pamflet de sezon) La Palat Președintele se plimbă nervos prin cabinet. În jur domnea o agitație cum nu se mai văzuse de la ultima remaniere, când trei miniștri au fost demiși înainte de a afla că fuseseră numiți. Țara avea nevoie de un premier. Partidele aveau nevoie de altceva. Președintele avea nevoie de răbdare. Iar consilierii prezidențiali aveau nevoie de cafea. În jurul unei mese ovale, pe care harta României era acoperită aproape în întregime de dosare, ștampile și cornuri cu susan, stăteau cei trei mari strategi ai națiunii: Costache Musceleanu, Nestor Golescu și Gogu Bugheanu. Musceleanu își drese glasul. — Domnilor, înainte de orice, trebuie să stabilim criteriile. Nu putem pune pe oricine premier. Țara asta are tradiții! — Exact! aprobă Golescu. Mai ales tradiția de a greși alegerea. Bugheanu își scoase carnetul. — Să notăm. Musceleanu ridică solemn degetul. — Candidatul trebuie să fie, pe cât posibil, din oraș. Dacă nu chiar din Otopeni sau Voluntari, măcar să fi zburat odată cu avionul. Dacă se poate, să fie rudă, fie și prin alianță imaginară, cu Nae Ionescu. Omul care nu are rădăcini nu poate conduce o țară. — Excelent! spuse Golescu. Al doilea criteriu: să fi fost membru…
S-o gătat Superliga, și-n loc ca noi, utiștii, să ne bucurăm că echipa a egalat marea performanță a lui „Strâmbu”, ne-am pus pe întors orașul, să… să ce? Hai să stăm „strâmb” și să judecăm drept. Și-ncep de la Slobozia. Luni seara, 22,30, cald. Și iese Mihalcea la vorbit și aruncă fraza „câteodată ofer după cât sunt plătit”. No aci mi s-o umflat vena și hai să-ți zic, bro! Am vorbit a doua zi și cu de-ai tăi, din breaslă. Se știe cât de prieten ești cu Claudiu Niculescu, e „fratele” tău, da? Ai tăi, că tu nu ai prestat, au jucat la tine acasă. Știai toate ițele de care mai era legată Unirea. Care era căzută, retrogradată, picată, out! Că dacă era bun dosaru’ cu licența, sau era de așteptat că vine decizia bună de pe la foru’ cu judecata supremă în sport, nu stăteai în magazie. Erai în teren, tati, cu Codru, Sandu, Mugurel, Flore, Mihai și ceilalți underi 50-60. Și era meci cu titlu în ziar „gazdele și-au dorit mai mult victoria”. Și nimeni nu zicea nimic, cum n-o zis nici de oițe că au înfrânt la Sibiu. Da altceva vreau să întreb. Asta e fraza ce…
Despre Parohia Ortodoxă Sânicolaul Mic scriem de zici că ne finanțează careva vreo bursă doctorală cu teza „Obiceiuri, apucături și dispreț reciproc între creștin-ortodocșii din Vestul României învrăjbiți politic” . Greu de găsit un enoriaș nativ în cartierul bănățean al Aradului – fostă comună, anterior Sânmiclăuș, Kisszentmiklós, Kleinsanktnikolaus… asta poate explica multe -, care să știe mai multe bârfe decât noi (niște simpli enoriași de Fortuna… practic altă țară) – darămite să le și scrie! Nu finanțează nimeni asemenea studii și nici noi nu ținem neapărat să facem asta, dar în jurnalismul de la egal la egal, la nivelul asfaltului, pe care-l practicăm noi, subiectele nu ți le alegi: ele te aleg pe tine! Adevărul ne obligă: fenomenul „ura față de aproapele tău” e omniprezent de la-nceputul Mileniului I d. Hr., de când s-a populat acest spațiu cu oameni (dacă nu cumva cu mult înainte, că nici zimbrii… nici măcar dinozaurii pitici n-au făcut față vremurilor pe-aici) – așa că merită arătat cu degetul și combătut barem cu privirea critic-ironică, pe stil Sfântul Sisoe… că nu te pune nimeni să te duci să rupi lanțurile PSD (ca Falcă-n Moldova) de pe Biserica din Sânicolau! Căci, iată, asta se va-ntâmpla…
Există o tristețe aparte în ochii unui om politic român care vede puterea plecând. Nu e tristețea filozofului în fața efemerului. E tristețea unui om care stătea la coadă la bufetul istoriei, mirosea friptura, saliva – și cineva i-a luat farfuria. Ilie Bolojan, omul adus pe scenă ca să pară că România are adulți la conducere, privește acum moțiunea de cenzură cu ochii unui contabil căruia i-au dispărut registrele. Cum adică plecăm? Abia am ajuns. Abia am început să înțelegem topografia dulapurilor. USR-ul, partidul care timp de zece ani a explicat românilor cum se fură corect — adică tu nu furi, îi acuzi pe alții că fură – descoperă brusc că indignarea morală nu plătește facturile. Și, mai ales, nu plătește vilele. Căci dacă te uiți la Zelenski, omul a transformat un război într-un festival de consultanță internațională cu catering de lux, iar conducerea Uniunii Europene și-a descoperit vocația de ONG cu diurnă de cinci stele — și atunci te întrebi, legitim, în sinea ta de democrat convins: de ce nu și noi? Răspunsul vine sub forma a două partide pe care Bruxelles-ul le numește „extremiste” și pe care românii îi numesc, mai simplu, „ăia care au votat azi împotriva…
TITLUL INȚIAL | Polițistul local Cristian Milorad ȚIGU a încălcat porunca ardelenească „cu Ursu nu te pui”. A ajuns la spital, iar Ursu în arest ! O știre care ne zguduie mai mult de râs decât din punct de vedere socio-penal… încă o anecdotă care face ca bancurile cu polițiști locali să pară de un realism de-a dreptul cinic îl are ca protagonist pe mai vechea noastră „parte vătămată” Cristian-Milorad ȚIGU a cărui dimineață de duminică a reprezentat un nou capitol repetitiv din cariera lui… care pare că-și autoplagiază prostiile cu o consecvență demnă de un serial de comedie scris de un scenarist beat non-stop și neieșit din mediul carceral în care se autocomplace. Țigu Cristian Milorad @ facebook La ora 7 și 20, așadar, Țigu patrula vigilent pe centrul Aradului, cu mașina din dotare, împreună cu colega sa de echipaj – „Mery” să-i zicem, cum îi spun colegii… că nu cu ea avem treabă. Ajungând la kilometrul Zero (zonă, nu-i așa?, plină de pericole la tot pasul) a constatat că nimeni, nimic… țipenie, cu excepția numitului Ursu Raul Alexandru, care adormise, ca boschetarii (sau ca mulți dintre noi care am trecut prin „nopți grele de sâmbătă” ), în colț…
Am fost la a 8-a ediție a lansării de carte reStart. Care cică promovează tinerii scriitori ai Aradului și îi publică în fiecare an pe cei mai buni… sau poate doar pe cei care se potrivesc mai mult cu tiparele lor, asta nu pot ști sigur. Însă ce știu sigur e că am fost, am văzut, m-am lămurit și am aflat că de fapt nu e totul chiar așa cum se prezintă. În spatele cortinei de zâmbete false se ascunde un gram, poate chiar unu jumate, de mârlănie. În materialul de față am deschis subiectul pe tema asta și mi-am dat cu părerea doar atât cât am considerat că e necesar.
Corabia se numea sugestiv: Uniunea Europeană | Pamflet despre o Europă care își negociază unitatea în interior, în timp ce lumea din jur a revenit la politica forței Pe pupa corabiei scria mare, cu litere aurite: UNITATE. Aurul nu mai strălucea. Sub panou, albastrul drapelului se decolorase într-un soi de culoare de iarnă, greu de numit, iar cele 12 steluțe aurii păreau mai degrabă repere istorice decât simbolul idealurilor de unitate și solidaritate între popoarele Europei. Băncile vâslașilor din interior erau aproape ocupate. Nu toate. Un loc rămânea gol, pe rândul al treilea. — Al cui este? întrebă musafirul. Omul de protocol zâmbi profesional. — Al Regatului Unit. Dar nu mai participă la exercițiu. A fost… reconfigurat. Reconfigurat. Cuvântul avea avantajul de a nu cere explicații. Pe axa centrală stătea Germania. Nu avea nevoie de prezentare. Avea un ceas mare, prins pe încheietură, ca un organ de orientare. — Ritmul corect este unul singur, spuse calm. Altfel, nu mai vorbim despre coordonare, ci despre folclor. Franța era lângă ea, cu o eșarfă albastră, atent aranjată, vâslind larg, mai mult pentru linia gestului. — Ritmul nu este suficient, dragii mei. Trebuie și direcție. Iar direcția… este o chestiune de viziune. Italia vâslea sacadat,…
Într-o seară nefastă, cum urma să descopăr, am trecut pragul cinematografului din mall cu puțină teamă de necunoscut. Eram pregătit să vizionez „În Pielea Mea”, fară prea multe așteptări. Ca prim gând mi-am zis în sine că probabil e doar un alt film fară substanță. Și bine era să mă înșel… Încă din primele minute am simțit direcția penibilă în care se îndreaptă filmul. Direcție care nu era doar menținută, ci și accentuată pe tot parcursul filmului, mă făcea să mă întreb cât de proaste pot ajunge glumele de la cadru la cadru. Și chiar au reușit să mă facă inconfortabil, să transmită penibilul sub piele. De la sexualizarea exagerată la personaje imprevizibile, fără o motivație reală pentru a face sau a spune anumite lucruri. Am tras concluzia că se vrea a fi un fel de absurd, însă unul neclar, unul în care absurdul apare pentru că filmul e prost. Într-adevăr, absurdul pare să nu aibă reguli clare, iar orice ieșit din tipar poate fi numit astfel. Dar când filmul nu are nimic concret, e plin de cadre de umplutură și de personaje fără identitate, nu rămân decât niște stereotipuri trântite în ochii spectatorilor și un fir narativ demn de…
Fear and Loathing in Arad este un proiect al cotidianului Critic Arad – un tribut adus jurnalismului gonzo și părintelui său fondator, Hunter S. Thompson. Din foaie și pix am decis să-mi pun la punct gânduri. Semnul întrebării, de un roșu aprins, îmi încălzește pereții lobului frontal de parcă sunasem instalatorii să monteze o centrală termică pe gaz sub piele. De asta am mers într-o vineri la clubul de lectură care s-a ținut în birtul Joy’s, numit după autorul James Joyce. Din nevoia de a-mi răcori porii corpului, trebuia să-mi îngheț puțin gândurile rele ce turuiau la foc automat în inima identității… cred că am anemie de la cât s-a scurs. JURNALISMUL GONZO este un stil de jurnalism scris fără pretenții de obiectivitate, incluzându-l adesea pe reporter ca parte a poveștii, folosind o narațiune la persoana întâi. Se crede că termenul „gonzo” a fost folosit pentru prima dată în 1970 pentru a descrie un articol despre Kentucky Derby de Hunter S. Thompson, cel care a popularizat stilul. Este un stil de scriere energic, participativ, la persoana întâi, în care autorul este protagonist și își trage puterea dintr-o combinație de critică socială și autosatiră. De atunci, a fost aplicat și altor…
Trei bețivi să întâlniră… cum ar veni „cu prilejul Sfintelor Sărbători”, imediat după mahmureala de Sfântul Nicolae și, cum la Șilindia (ca-n mai toate comunele și satele dimprejur) trendul majoritar în lifestyle e să v-adunați 2-3 tovarăși și să vă faceți muci la unul dintre voi acasă – pentru că birtul nu mai e ce-a fost demult… orice casă-i un birt și nu-i nicăieri ca acasă, în birtul tău – așa se sfătuiră… că mai bine nu se sfătuiau! Până după Ziua lui Eminescu, când urmau să meargă la lucru (sau nu) mai era o veșnicie presărată cu chefuri…
Într-un salon neutru, din separeul mobilat auster, cu pereți de culoarea nedefinită și o masă rotundă care nu simboliza nimic, se întâlniră trei oameni. La Viena, mai dificil să găsești un asemenea ambiant. Aici totul elegant, vioi și degajat. Era o excepție. Bărbații de la masă păreau a fi din zone geografice diferite, îi trădă conformația facială și chiar designul vestimentației. Privindu-i, părea o întâlnire mai mult discretă decât amicală, întâmplătoare. Niciunul nu fusese ales, niciunul nu fusese delegat oficial, dar fiecare vorbea cu siguranța celui care știe că istoria se face oricum fără martori. Ivan purta un costum…
„Așa cum a promis” (neprecizând „în care și cât decembrie”), Călin Bibarț a deschis de unul singur podul hobanat (mă rog, cu Moș Crăciun șofer de autobuz și Cristi videograf… deci singur) – „cadoul său de Crăciun pentru arădeni” pe care (cei mai) mulți îl consideră un mișto colectiv, venit din partea unui pădurar singuratic conjunctural primar și specialist în poduri. Fanii lui Bibi (postarea, la ora la am redactat acest eveniment istoric pentru Arad, avea 1,5 k like-uri, 142 love, 8 „ai grijă”, 3 wow-uri, un singur haha și niciun hate, 302 share-uri și 279 de comentarii) jubilează……
Că vulpile umblă singure prin oraş, se ştie. Că scroafe cu purcei pasc iarba printre blocuri, chiar nu mai e de mirare. Că nenumăraţi cai au fost văzuţi pe străzi şi în intersecţii nechezând a bucurie de libertate, ne-am obişnuit. Însă, însă… auzi tu, să se ivească un tramvai, independent la circuite şi pedale, căruia să-i trăznească în pantograf ideea de a evada din Depou, asta nu am cum s-o cred. Şi aşa ar fi rămas, adică exclus varianta „pe cont propriu”, cu atât mai mult cu cât zice că au zis că vatmanul, neatentul…, ar fi atins la…
Știi că ești un ratat atunci când, deși ți-ai făcut autoexcludere de la jocuri de noroc, nici tac-tu din ceruri, nici mă-ta, nici nevastă-ta, nici șefii tăi din Poliție, nici fetele de la salon și nici măcar cămătarii, consacrați sau ocazionali, nu te mai creditează barem cu un „bine, mă” și nu-ți mai adresează, la orice salut sau rugăminte, altceva decât un „hai, sictir!” Știi că ești un ratat atunci când colegii de la „anticorupție” s-au săturat să-și dedice cariera consemnării prostiilor tale și, pentru că nici ei n-ar ieși bine din povestea asta, preferă să-ți îndese dosaru-ntr-un sertar…
Ori „n-o mai fost Șimon la lucru de-o vreme”, vorba cuiva , ori lacătul ăla de la intrarea în cea mai urâtă clădire din acest oraș îi „numa-șa”… și toți șoricoicii din Boul Roșu știu asta! Artistul arădean Matei Păcurar a dat lovitura pe piața metaforelor vizuale care ne reprezintă orașul, reușind să surprindă – fără buget, fără echipă de creație, fără scenariu și regie… numa-șa, în timp ce se plimba cu telefonul pe străzi – probabil cel mai explicit cadru posibil… definitoriu dacă cineva te-ntreabă cu ce se ocupă… ce rol are DIRECȚIA PENTRU CULTURĂ, CULTE ȘI PATRIMONIU…
Călin Bibarț a postat un clip pe facebook să ne informeze că a convocat la „fața podului” de pe Andrei Șaguna reprezentanții proiectantului, pe cei ai constructorului și pe cei ai subcontractorului.
O femeie din cartierul Grădiște a fost „călcată” și amendată de polișiștii locali, de nenumărate ori, pentru că „îi cântă cocoșul și deranjează vecinătățile”.
În acest ritm, Consiliul Județean Arad va fi nevoit să înființeze un nou departament care să se ocupe de „combaterea lui Bozgan”. După ce a lansat „bomba” cu „înlăturarea Monumentului Eroilor de la Păuliș” și Consiliul Județean Arad a reacționat (și) printr-o plângere penală, Gheorghe Bozgan a recidivat, printr-o altă postare tot pe facebook, prin care acuză Consiliul Județean că a furat banii pentru întreținerea monumentului în ultimii 10 ani și ne anunță că și el a făcut „plângere penală împotriva președintelui CJA, Iustin Cionca, și funcționarilor CJA, pentru abuz în serviciu, fals intelectual, deturnare de fonduri, delapidare, și (în…
Adrian Toma este un fel de „țeapă de 1 Aprilie” pentru aproape toți oamenii care depind de el (noroc că nu depind mulți) – așa încât, cu ocazia acestei „Zile internaționale a pamfletului”, colegii săi de la „Poliția Locală” (de asemenea, un pamflet) au pus neuron pe neuron și, în cadrul unei șezători cu circuit limitat, au compus următorul pamflet bazat pe o situație completamente reală. Dacă respectul s-ar putea cumpăra la kilogram, directorul general al DGPLA, pensionarul Toma Adrian, ar fi probabil cel mai mare datornic. Din păcate pentru el, subordonații nu sunt de vânzare, iar ultima lui criză…
Un rezumat stilizat, cu un zâmbet încă îngăduitor, al înjurăturilor și amenințărilor, primite de la frații suveraniști. Blestem suveranist Te spurc biet globalist iobag Să bei cafea de Babadag Și când ți-o arde tare buza Lămâi de Sarmisegetuza Să-ți curgă insistent în moacă Doar poze horror cu Șoșoacă Iar cănd vei vrea să speli vesela Să-ți sară din dulap Cristela Să-ți calce rușii în ogradă Și zi de zi să stai la coadă Orice refren cu Ceaușescu Să-l auzi triplu cu Georgescu Doar neagră să îți fie viața Nicicând să nu îți treacă greața Și când apeși pe telefon Să…
[ACTUALIZARE] După publicarea materialului însoțit de un scurt video cu „bătaia” de la sala lui Gabi Moț, a izbucnit o adevărată isterie online, mai mult întreținută fie de habarniști într-ale sporturilor de contact, fie de o așa-zisă concurență între antrenorii care dețin asemenea săli în oraș. Unul mai moralist decât altul, au găsit prilej să-și expună pe față invidia și să-și etaleze ranchiuna personală, sub pretextul unei „bine intenționate” luări de poziție în apărarea celui „șifonat”. Pentru că s-au făcut din spatele tastaturii afirmații care denaturează ceea ce s-a întâmplat, am găsit de cuviință să aducem niște clarificări: „copilul pe…
O minimă testare a coeficientului de inteligență și o sumară evaluare psihiatrică s-ar impune în cazul candidaților la orice funcție în stat, în special și mai ales la cea de președinte. Primul om în stat, preşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, reprezentantul și imaginea statului român, garantul independenţei naționale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării și orice alte titulaturi și îndatoriri i s-ar atribui, ar trebui să fie un personaj demn de încrederea acordată prin vot din toate punctele de vedere (politic, uman, profesional). Chiar dacă niciun candidat niciodată nu va atinge standardele ideale și nu va…
„Să nu spargi TV-ul diseară la bonfire. Mai ai filme de văzut, seriale de binge-uit și personaje de iubit”, este postarea Netflix, care a devenit virală cu peste 26.000 de reacții și peste 8000 de comentarii pline de umor, la rândul lor apreciate de mii de utilizatori. Postarea se referă la momentul final al emisiunii Insula Iubirii, în care cuplurile se reîntâlnesc după trei săptămâni în care au stat în vile separate și mulți și-au făcut de cap. Show-ul a adunat audiențe record pe parcursul difuzării. Nu este instituție guvernamentală/ publică care se respectă să nu fi intervenit la topicul postării. Inclusiv…
Mărturisim, pe jumătate cuprinși de modestie (pe cealaltă, de aroganță), că nu ne interesează foarte mult soarta partidelor-mamut care se sapă singure, prin propriii săi membri… respectiv nu mai mult decât ca material-prim pentru croșetarea unui eventual pamflet – ca ghemul de lână de o pisică… ca un joc de stategie simplist pe care-l descarci pe telefon doar „ca să-i iei capătul” după care-l uiți… un exercițiu tip train your brain… un medicament nu vital, dar bun ca adjuvant întru înțelegerea mai complexă a realității… realitatea nefiind altceva decât un ghem din care fiecare croșetează ce-l duce capul, se joacă…
Nu, nu e un banc reușit: e aproape o glumă proastă sau, mai degrabă, un bluff electoral – dar care, pentru suporterii ADEVĂRAȚI ai celui mai iubit club din Vestul țării, apare ca o veste bună… un motiv de sărbătoare: mafia fotbalului arădean se înjumătățește! (Mafia Fotbalului Arădean – banner – 10 iulie 2022. Stadionul „Francisc Neuman”) „Gheorghe Falcă, la un pas să fie cooptat de Neluțu Varga la CFR Cluj” – au titrat începând cu azi-noapte site-urile de sport din România, pornind de la declarațiile făcute de președintele partidului care conduce Aradul de 20 de ani încoace în emisiunea…
Noghiu Bogdan s-a aruncat, cu toată impresionanta sa greutate, de pe trambulina construită și făcută cadou de tac-su Cionca, în balta de popi plină cu pește încă de când era (vorba vine) mic. Acum ne uităm la el, ca proștii, ce mare a crescut, cum face el tumbe cocoțat pe valul stârnit de forța propriei sale gravitații și cum își etalează, foarte mândru de asta, calitățile – dar cine n-ar fi mândru să treacă de la rangul de satelit la cel de stea cu gravitație proprie – asta după ce a pornit de la de foarte jos… de la „petardă…
În orașul Arad, unde politica e mai întortocheată ca drumul de la cârciumă la biserică iar promisiunile sunt mai pline de țoțolată decât o toaletă publică la festivalul ardeilor iuți, se desfășoară un spectacol de circ politic ce l-ar fi făcut chiar și pe Conu Caragiale să își frece mâinile de bucurie. În ajunul campaniei electorale și în mijlocul agitației și a intrigilor politice din Arad, acest cunsocut circuit de Formula 1 al corupției și zâmbetelor false, s-a dat startul la o cursă de proporții: Alegerile pentru Primăria orașului. Pe pistă se află patru concurenți cu partide diferite, gata să-și…
Accidentalul primar de Livada, „prietenul nostru” Bimbo Iosif, ne uluiește din nou cu ințiativele sale. Certat cu toată lumea, dar, în sinea lui, convins că va câștiga încă un mandat de „fruntaș al comunei”, s-a apucat să sape, cu utilajul din dotarea sa personală, un teren de fotbal paralel (la propriu!) cu terenul oficial, pe care se antrenează și joacă echipa locală și „Viitorul” lui Gio. Pe terenul de fotbal aferent bazei sportive din Sînleani joacă echipele Șoimii Livada (Liga a V-a) și Viitorul Arad (Liga a IV-a, cu șanse de promovare)… și nu se înghesiuesc, după cum se poate concluziona…
Într-un nou episod desprins parcă dintr-o comedie – de data asta cu tema Formula 1 – care îi are ca personaje principale pe politicienii români, senatorul Diana Şoşoacă a reușit să-și piardă permisul de conducere după o aventură pe șosea care a lăsat în urmă mulți kilometri de nervi întinși la maxim. Se pare că legea nu are niciun fel de clemă nici măcar pentru cei cu cariere politice în plină ascensiune. Primii care ar trebui să respecte legea, să dea un exemplu de cum se respectă legea și organele sunt și primii care ne arată cum să n-o facem,…
Fură ăștia tot ce e de furat în Aradul de două decenii încoace, primăverii politice i-a fost furat startul demult… da` să furi tu startul mărțișorului – no, iaca un nou nivel la care a ajuns violarea de domiciliu la membri de partid: Din seria „cine-o pus câcat pe clanță”, iaca… Flayere peneliste, ca alea de la hotel, dar inutile, cu fețele rânjind ale prea-iubiților-conducători în formă de potcoave norocoase atârnă de clanțele ușilor prin blocurile arădene. Ce surpriză plăcută, nu-i așa, să ajungi seara acasă, după o zi în care i-ai înjurat de câteva ori din diverse motive administrative,…
Ne mai despart doar câteva zile de Crăciun, iar urările deja încep să curgă. Evident, și inteligența artificială are chef de transmis mesaje pe final de an, dar nu vrea să fie standardizate. ChatGPT-ul și-a împodobit bradul virtual, și-a pus un pahar de vin fiert și s-a gândit cui să îi facă urări. Știind ce a scris în ultima vreme, a spus că ar fi o idee bună să îi „ia la urări” pe politicienii din Arad despre care a mai scris în cursul anului 2023. Recomandarea noastră de colind: Urări în versuri sau un plugușor actualizat, cam asta a…
Moș Crăciun se pare că a avut un altfel de inspirație în a găsi o nuia în dreptul primarului comunei Livada, Iosif Bimbo. Moșul și-a trimis un spiriduș, un concetățean al primarului, de sex feminin, ea fiind nemulțumită de noroiul cauzat de lucrările demarate de primărie, care i-a rămas lipit pe cizme. Astfel, nemulțumirea s-a concretizat într-un gest neobișnuit: femeia a plasat perechea ei de cizme murdărite de noriul cauzat de lucrările la rețeaua de canalizare direct pe pervazul casei lui Bimbo. Fiind plin de idei, primarul a dus cizmele la primărie, le-a plasat drept „cadou” sub bradul din cadrul…
Dacă penibilul ar avea o limită, cu siguranță acest personaj al pseudopoliticii din Arad a depășit-o de mult. Și da, vorbim de Sergiu Bîlcea. De data asta, cred că a și uitat că există acea limită și a dat cu piciorul în ea, ieșind în presă țanțoș cu afirmația „PNL susține ferm familia creștină”. Cum naiba să fii militant în mod public pentru familia tradițională dacă tu dormi în pat cu Geanina Pistru? E ca și cum Falcă ar urla în gura mare că este total împotriva operațiilor estetice: adică de nivelul irealului. Probabil Sergiu ar trebui să redefinească definiția…
O nouă zi, un nou episod din serialul „Cronicile unui mincinos patologic” Faptul că Johnny Sasălău ne minte la ordinea zilei nu mai e un secret, la fel nici faptul că nu are nici o treabă cu guvernarea sau cu noi oamenii de rând, dar sincer aberațiile se țin deja lanț și a ajuns chiar în punctul unde ne insultă inteligența ca ființe umane. După ce Robby Roboter a repetat în mod abuziv narativele Covid și Ucraina, acum are un nou hobby – anume Climate Change. Cumva previzibil având în vedere că e mare îngurgitor de narative globaliste, dar speram…
Un grup de patriotarzi a pichetat sediul PSD Arad. Îmbrăcați în straie populare, cu o singură excepție (unul care a confundat parada cu mineriada), aceștia au mărșăluit prin centrul orașului. Când au ajuns, însă, în fața sediului PSD Arad, i-a umflat atât de tare râsul încât s-au oprit să imortalizeze acest moment istoric. Agățați de tricolor, dârjii noștri cârmuitori au scuipat în gând de trei ori „ptiu, drace” și au stat cuminți la poza cu maimuța. Le ies inimile din piepturi de iubire față de neam și țară, ce să zicem… (Sursa FOTO – Sergiu Bîlcea)
Floricica Dansatoarea continuă să fie un personaj extrem de urmărit în mediul online, iar de curând, i-a surprins pe internauți, apărând cu trapperul Rava într-unul dintre videoclipurile ei. „Viata e muzica și dansu pretutindeni cit mai trăim viata e scurta apreciat minut cu minut” (n. red, text original, necorectat de redacție), ne sumarizează viața ei vedeta de pe TikTok, cunoscută de toată România după apariția ei la IUmor unde, pe lângă a urla „să vă fie rușine”, se pare că a presimțit vremurile ce urmau și a urlat în gura mare și ceea ce a devenit o frază celebră: „SĂ…
Noi v-am tot zis că Primăria Păuliș e condusă de niște pwle… au mai rămas puțini care ne contraziceau… până azi, când orice urmă de dubiu li s-o dus pe pwlă: acest adevăr e reprezentat grafic de înșiși administratorii ei. No, ni și tu, „Ce element grafic se repetă în imaginea alăturată?” – vorba fotografului amator care ne-a făcut cadou instantaneele fotografice care ne-au speriat spiritul critic: … și nu doar la cea de la intrare, unde sunt mai puține pwle din fier forjat, ci și la intrarea din curte… să fie pentru toată lumea! Dacă nu ești din Păuliș…
Acord GDPR
Prin utilizarea serviciilor noastre, va exprimați acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie și alte tehnologii similare in scopul imbunătățirii și al personalizarii conținutului nostru. Politică Cookies.
