VICTOR NEUMANN | TENTAȚIA OMULUI EUROPEAN (O ISTORIE INTELECTUALĂ)

VICTOR NEUMANN | TENTAȚIA OMULUI EUROPEAN (O ISTORIE INTELECTUALĂ)

0
Victor Neumann este un istoric autentic, provenit din profesor universitar, cu studii avansate complementare la diferite instituții dintre cele mai prestigioase din capitale europene și americane. Pentru lucrările sale (peste 150 de cărți și studii), elaborate în limbi moderne, a fost premiat cu distincții academice internaționale, fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România și al mai multor Academii de Științe. Domeniul științific de exprimare este „istoria intelectuală românească”, istoria „prin concepte”, istoria Banatului etc. Tratatul „Tentația lui Homo Europaeus” (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2022), apărut în cinci ediții, în condiții grafice respectabile, i-a acumulat prestigiu la edituri din Londra, New York și acum la… Cluj-Napoca. Care este tentația lui „Homo europaeus”? Folosind argumente științifice, rezultate din lecturi specifice ale unor remarcabili cercetători din domeniu, Victor Neumann demonstrează (cu gândul de a convinge intelectualitatea științifică occidentală) că Europa răsăriteană și centrală are o contribuție reală la modernizarea europeană și la coerența occidentală a spiritului cultural, ca formulă de coerență întregită a europenismului. În acest sens, identifică preocupările unor intelectuali români (Olahus, Honterus, Cantemir) care argumentau ideea unei Europe unite. Efortul de a ține pasul cu occidentalizarea, ca element de modernitate și de civilizație culturală, a fost încetinit de condițiile administrative și politice.…
ȘTIRI RECENTE
Invite

[RECENZIE] The Invite | Patru oameni și o căsnicie

The Invite, regizat de Olivia Wilde se anunță printr-un val dezorientant de lumini și muzică, înainte de a se stabili în ceva mult mai intim și mai controlat structural: o disecție a unei petreceri private de cină, cu un singur decor, în care două cupluri ale căror resentimente nerostite s-au cristalizat tăcut în ceva ce seamănă cu ruina. Rezultatul este inegal pe alocuri, dar când funcționează, cântă cu adevărat. Adaptat după filmul spaniol The People Upstairs al lui Cesc Gay, povestea îi închide pe Joe (Seth Rogen) și Angela (Wilde) într-o cină din ce în ce mai tensionată cu vecinii de la etaj, Piña (Penélope Cruz) și Hawk (Edward Norton). Angela organizează seara sperând la o noapte rară de socializare. Joe apare în principal dorind să îi confrunte pe cei doi în legătură cu zgomotul pe care îl fac când fac sex. Ceea ce începe ca o conversație ușoară și tensionată se transformă, pe parcursul unei singure seri, în ceva care seamănă mai mult cu un audit al căsniciei lor, în timp real și în fața martorilor. Construcția este teatrală: un singur decor, patru actori principali, o singură noapte care se desfășoară fără pauză. În mâini mai puțin capabile, asta…
Aurel Dragoș

AUREL DRAGOȘ | MONOGRAFIA COMUNEI HĂȘMAȘ CU CELE ȘASE SATE APARȚINĂTOARE

În urmă cu un deceniu, prof. dr. Dorel SINACI a avut inițiativa alcătuirii monografiilor tuturor localităților din județul Arad. În acest scop, a înființat Colectivul monografilor în jurul Bibliotecii Județene A. D. Xenopol Arad. Curând, au apărut monografii ale satelor și comunelor, au apărut autori – istorici și proesori, clarificându-se multe necunoscute legate de viața publică și socială, de devenirea civică și de „cultura minoră”, cum susține atât de filosofic Lucian Blaga. Cu prilejul omagierii din acest an a „vieții cotidiene a Aradului”, din august 2026, Aurel DRAGOȘ și-a prezentat studiul amplu monografic despre comuna Hășmaș, care cuprinde alte cinci sate: Agrișul Mic, Botfei, Clit, Urviș de Beliu și Comănești. Istoricul ineuan Aurel DRAGOS (originar din satul Clit) și-a dobândit onoarea de a fi evidențiată evoluția vieții în zona de dincolo de Teuz. De la Beliu, drumul duce spre Tăgădău, apoi spre localitatea Hășmaș cu sateliții săi rurali, după care pădurile și munții Codru Moma, cuprind sălbăticia păduroasă până dincolo de Codru Moma înspre Beiuș, Oradea Mare ori Plaiul Ponor.  Aurel Dragoș este istoric Și-a format scrierea științifică prin elaborarea unor lucrări cu referință tematică despre zona aceasta mărginașă a Văii Crișului Alb, a Țării Zărandului în lucrări specifice: „Istoricul…
Balthazar

[RECENZIE] Our Hero, Balthazar | Cel mai îndrăzneț debut cinematografic american din ultimii ani

„Our Hero, Balthazar” este un film pentru vremurile în care trăim, care abordează teme precum desensibilizarea adolescenților postmoderni și dependența de faimă pe internet, fiind în același timp sumbru-comic într-un mod care pare inteligent, spre deosebire de similarul „Eddington”. O tematică foarte dificilă, dar un echilibru de tonuri reușit cu brio, care m-a făcut să râd, apoi să mă simt vinovat pentru exact ceea ce mă amuzase. Filmul pune în scenă o ciocnire sumbră între două forme foarte diferite de singurătate americană. Cei doi protagoniști: Balthazar are bani, privilegii și vocabularul activismului, iar Solomon are sărăcie, resentimente și o masculinitate modelată de izolare, însă amândoi caută o modalitate de a fi văzuți. Clasa socială este prezentă, cultura armelor este prezentă, misoginia și alienarea sunt prezente, dar adevărata fixație a filmului este acea sinistră economie emoțională care se dezvoltă între cei doi băieți. Dar tot aici stă și inteligența filmului. Politica sa rămâne în mod deliberat neclară, punând față în față două forme de privilegiu și de lipsă americane, într-un spațiu în care niciunul dintre ei nu știe cum să se conecteze fără a transforma acea conexiune în altceva. Urâțenia acestei întâlniri devine cea mai ascuțită idee a filmului. Filmul mi-a amintit, în multe…
adrian-nicolae popescu

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Adrian-Nicolae Popescu: „Cuvinte pe drumuri”

Cuvinte pe drumuri de Adrian-Nicolae Popescu (poet, prozator și medic din Rădăuți) este mai mult decât o simplă culegere de proze scurte. Volumul, apărut la prestigioasa editură Mirador din Arad, este un itinerariu afectiv și moral, în care fiecare povestire reprezintă o oprire într-o lume dominată de memorie, credință, iubire și solidaritate. Deși diversitatea tematică este evidentă, cartea își păstrează unitatea printr-un motiv recurent – drumul –, înțeles atât ca deplasare fizică, cât și parcurs existențial. Cheia de lectură ne este sugerată din prefața semnată de Nicolae Pătruț: personajele călătoresc prin trenuri, sate, orașe și anotimpuri, dar mai ales prin propriile destine.  În proza de deschidere, „Ai fost și tu copil, Ecaterino!”, autorul construiește o amplă frescă a satului bucovinean, urmărind destinul unei familii încercate de război, boală și lipsuri. Nu spectaculosul întâmplărilor impresionează, ci felul în care suferința este transformată într-o lecție despre iubire, sacrificiu și responsabilitate. Personajele lui Adrian-Nicolae Popescu nu devin niciodată eroice prin gesturi excepționale, ci prin firesc. Ecaterina, obligată să lase copilăria în urmă pentru a-și ajuta familia, este imaginea maturizării timpurie a unei întregi generații.  Pe parcursul volumului, autorul alternează proza tradițională cu texte confesive și reflexive. Povestiri precum „Dacă imaginația îmbracă sutană” sau…
ioana burghel

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Ioana Burghel: „Magia unei lumi amputate”

Pe Ioana Burghel am cunoscut-o în calitate de poetă, în urmă cu un an, la tabăra de literatură din Lugoj, astfel că am fost puțin surprins când i-am descoperit acum volumul de proză scurtă Magia unei lumi amputate, proaspăt apărut la editura Neuma. Autoarea ne propune o proză fragmentară, confesivă și în mare parte autobiografică, o colecție de povestiri și instantanee existențiale, unite prin aceeași preocupare pentru fragilitatea omului contemporan. De la primele și până la ultimele pagini, se simte o tensiune permanentă între trecut și prezent, între inocență și deziluzie, între satul tradițional și lumea modernă, dezumanizată. În prima povestire, „Azi, o să se-ntâmple ceva!”, autoarea redă atmosfera apăsătoare a provinciei și drama unei femei captive într-o relație fără sens. Ea este surprinsă într-o zi aparent banală, însă încărcată de un presentiment bizar: „Da, azi, o să se întâmple ceva!”. Finalul, în care își descoperă iubitul ieșind de la starea civilă cu altă femeie, are forță cinematografică și transmite sentimentul de prăbușire interioară. Povestirea despre călătoria cu tramvaiul în Timișoara surprinde în mod realist agresivitatea și nepăsarea cotidiană. Imaginea bătrânului jefuit devine simbolică: „Dincolo de orice sclipici, asta e societatea noastră: un bătrân înlăcrimat târându-și piciorul pe o trecere…
lecturi pentru vacanțe

(Re)lecturi pentru vacanțe – câteva g(r)ânduri despre Dostoievski: ideea de putere în Crimă și pedeapsă (1)

După cum am văzut în articolele precedente, problematica centrală a romanului în discuție ilustrează tocmai titlul. Dar există în subsidiar un alt aspect dominant, deși poate mai puțin evident: ideea de putere, în câteva dintre variatele ei manifestări. Vom încerca să deslușim semnificațiile ideii de putere prin prisma psihologiei (folosim termenul la modul general, de lume interioară a omului prezentată în mecanismele ei intime, cu efect în plan existențial) dezvoltate de Erich Fromm în celebra sa carte Frica (teama) de libertate.  Realizând o analiză de excepție a tarelor lumii moderne și a impactului negativ pe care acestea îl au asupra individului, Fromm definește puterea în două moduri. În primul rând, ea se manifestă ca exercitare a puterii asupra cuiva, capacitatea de a-l domina pe celălalt. Al doilea înțeles vizează posedarea puterii de a face ceva, de a fi capabil de acțiune în sensul dorit. Așadar, putere înseamnă, pe de o parte, dominație, pe de alta, pe de alta, potență. (p. 141-142) Im-potența este văzută la modul general (nu doar restrânsă la sfera sexualității), ca o trăsătură a individului incapabil să își realizeze propriul potențial, pe baza libertății și integrității eului său: pentru a se simți liber și integru, el nu…
lecturi pentru vacanțe

(Re)lecturi pentru vacanțe – câteva g(r)ânduri despre Dostoievski (3)

Am văzut în articolele precedente că fiecare dintre personajele lui Dostoievski săvârșește la modul propriu sau metaforic o crimă, și fiecare dintre acestea își are pedeapsa ei. Am lăsat intenționat la final discuția despre Svidirgailov, unul dintre marii demoni ai romanelor scriitorului. El este întruparea răului pur, este „omul cel mai desfrânat și cel mai păcătos din câți există”, care nu are nici scrupule și nu are niciun Dumnezeu. Naratorul îl introduce în scenă încă de la începutul romanului, prin intermediul scrisorii pe care Raskolnikov o primește de la mama sa. De aici studentul află despre drama Duniei, sora lui, angajată ca guvernantă la Svidrigailov, care tânjește să o aibă pe tânăra fată. Însă tot Dunia are de pătimit, întrucât Marfa Petrovna, soția lui Svidrigailov, o învinovățește pe ea pentru tentativele, fără sorți de izbândă, ale lubricului soț.  După această uvertură, portretul lui Svidrigailov se construiește progresiv, urmând să ocupe o bună parte din a doua jumătate a romanului. Această construcție narativă este sugestia, în planul semnificațiilor, că Svidrigailov este contraponderea personajului principal, este oglinda a tot ce Raskolnikov ar putea deveni dacă ar alege Răul ca variantă. (Am văzut că la polul opus a alegerii se află Sonia, puterea…
marius-sorin enache

[CRITIC GUEST] Marius-Sorin Enache: „Slum party”

Marius-Sorin Enache (21.08.2002), născut în Costești, județul Argeș, a absolvit Facultatea de Litere, secția Română-Engleză, în orașul Pitești. A lucrat pe post de ziarist, editor și copywriter. A publicat proză și poezie pe diverse platforme literare (Omiedesemne, Laconic, Ficțiunea, Literomania, Revista Golan, Matca Literară, etc.), precum și articole jurnalistice și de opinie (Republica). A câștigat Premiul Săptămâna Online la categoria proză, Concursul Național de Literatură „Rețeaua Literară”, ediția a VII-a, 2024 și a fost Finalist la categoria poezie, Concursul Național de Literatură „Rețeaua Literară”, ediția a VIII-a, 2025. A debutat, în 2026, la Editura Datagroup, cu romanul „Ultima Aniversare a lui Eunice”. Slum party (fragment) Sunt furia primitivă a fiecărui gunoi din societate. Mai am un singur set de făcut la triceps. Împing la scripete cam 70-80 de kilograme, bara V, și abia transpir. Cam opt repetări, poate nouă dacă mă simt în formă, mă consolez cu ideea că îl împing pe tomberonul de Teodorescu cu capul în vârful penisului meu de suficient de multe ori cât să mă simt mai bine cu mine. Nu înțeleg de ce dracului se aude Ariana Grande în locul ăsta și refuz să pun întrebări. Refuz să interacționez cu oricine. Nu-mi caut „prieteni de…
unfollow society
lecturi pentru vacanțe

(Re)lecturi pentru vacanțe – câteva g(r)ânduri despre Dostoievski (2)

Deși singurul care comite o crimă propriu-zisă este Raskolnikov, putem spune că, în felul lui, fiecare personaj săvârșește (metaforic sau nu) o crimă și că, pentru fiecare, Dostoievski găsește tot atâtea tipuri de pedeapsă corespunzătoare. Pentru crimele sale (personajul le ucide pe ambele cămătărese, pe una cu intenție, pe cealaltă prin conjunctură, datorită apariției ei neașteptate), Raskolnikov e pedepsit atât de legea juridică (prin trimiterea la închisoare), cât și de legea morală interioară sau, am putea spune, de legea divină (după cum am văzut, în speță coșmarurile sale joacă acest rol). Dar Dostoievski merge mai departe, analizând natura umană…
0
stanisław lem

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Stanisław Lem: „FIASCO”

Puține romane science-fiction reușesc să fie în același timp un thriller cosmic, un tratat de epistemologie și o meditație asupra limitelor morale ale omenirii. Fiasco (1986), ultimul mare roman al lui Stanisław Lem (despre primul am scris tot aici), este exact un astfel de text. Am făcut un pariu cu mine însumi să îi citesc un roman în fiecare an, iar varianta românească pe care am pus mâna este una relativ recentă, apărută în 2022 la Paladin, în traducerea experimentatului Mihai-Dan Pavelescu. Deși Fiasco este prezentat ca o poveste despre primul contact cu o civilizație extraterestră, romanul nu vorbește,…
0
lecturi pentru vacanțe

(Re)lecturi pentru vacanțe – câteva g(r)ânduri despre Dostoievski (1)

Când cronicarul zice că nu este „alta și mai de folos zăbavă decât cetitul cărților”, cuvântul zăbavă trebuie înțeles în ambele sensuri: și acela de petrecere a timpului, amuzament, dar și ritm lent, fără grabă al unei activități (vezi DEX). În esența ei, lectura (literaturii mai ales) le presupune pe ambele. Întâi, pentru că e de folos să vezi chipul omului răsfrânt într-o oglindă ce îl restituie cu tot cu sensul lui. În al doilea rând, pentru că marile texte literare (capodoperele), cer o tihnă aparte, o petrecere a timpului cu ele care e în afara oricărui timp… Crimă…
0
emilian pal

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Emilian Pal: „Dumnezeu ne iubește în Braille”

Volumul Dumnezeu ne iubește în Braille (editat de asociația Cetatea 9) al lui Emilian Pal este o carte despre fragilitate, singurătate, memorie și nevoia aproape disperată de iubire și sens. Autorul nu încearcă să impresioneze prin artificii livrești sofisticate, ci prin sinceritate și printr-un limbaj direct, adesea confesiv, în care tandrețea coexistă cu sarcasmul, iar sacrul se amestecă permanent cu banalul cotidian. Titlul însuși sugerează o relație dificilă cu divinitatea: Dumnezeu există, iubește, dar această iubire trebuie „citită” tactil, intuită printre răni, absențe și traume. În poemul „John Doe”, poetul visează la o lume în care identitatea individuală ar…
0
mihaela farcaș

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Mihaela Farcaș: „În miezul zilei caniculare”

Volumul În miezul zilei caniculare (editura Cartex, 2026) al Mihaelei Farcaș se construiește în jurul unei tensiuni permanente între fragilitate și rezistență, între vulnerabilitatea asumată și nevoia de a supraviețui într-o lume care le cere femeilor să fie mereu puternice. Încă din prefața semnată de Ramona Boldizsar, cartea este definită ca „un proces subtil al rezilienței”, iar această idee devine firul roșu al întregului demers poetic.  Mihaela Farcaș nu caută să idealizeze suferința, ci să o analizeze lucid, să îi înțeleagă mecanismele și efectele. Poemul „Sati” funcționează aproape ca o declarație de identitate, debutând cu versul: „bună! numele meu…
0
[RECENZIE] Fjord | Palmele Dor

[RECENZIE] Fjord | Palmele Dor

Filmul lui Cristian Mungiu se diferențiază de multe alte producții din cinematografia românească prin abordarea sa rece și analitică a unei situații complexe. Fjord este un film complex care explorează unele aspecte cu adevărat complicate și ambigue din punct de vedere moral ale relațiilor umane și modul în care acestea funcționează. Inspirându-se din cazul familiei Bodnariu, filmul ne obligă să facem un exercițiu de empatie față de niște oameni cu care, în mod normal, nu am fi de acord. Este greu de spus dacă filmul reușește sau nu în această încercare. Premisa de bază a unei familii românești stricte…
0
[RECENZIE] Disclosure Day | Vintage Spielberg

[RECENZIE] Disclosure Day | Vintage Spielberg

Disclosure Day este al 35-lea film al lui Steven Spielberg și, deși efortul constant al producției de a transmite optimism, precum și amploarea sa spectaculoasă, sunt demne de apreciat, rămâne impresia că povestea suferă sub greutatea unui regizor de o asemenea anvergură. Subiectul vieții extraterestre — mai exact, dezvăluirea existenței acesteia și consecințele psihologice și sociale ale unui asemenea eveniment — a fost întotdeauna tematica mea preferată, indiferent de mediul în care este abordată, fie că vorbim despre filme sau cărți. Este un subiect fascinant, iar Steven Spielberg nu este străin de el, unul dintre primele filme importante ale…
0
cătălin stanciu

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Cătălin Stanciu: „Rămâne ce e bun din mine”

Cătălin Stanciu s-a născut în 1978, la Haţeg. Este poet, eseist și psiholog – a studiat psihosociologie la Universitatea din Petroșani și are studii postuniversitare în consiliere familială și de cuplu la Universitatea de Vest din Timișoara. Este supervizor și psiholog principal clinician, psihoterapeut de orientare integrativă, fondator al revistei umaniste de cultură Psyche și președinte al Asociației de Cultură și Psihologie „Oedip”. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (2018) și PEN România (2025). Noul său volum, Rămâne ce e bun din mine, publicat de curând în colecția Amaterasu a editurii Cartex, este o carte despre fragilitatea existenței, despre…
0
Bodyguard Elite
Ared
taxe info
Wise
UAV
Salon Marem
veterinar arad
GLR Car Wash
ARHIVĂ

[RECENZIE] Backrooms | O lume greșită

0
Backrooms dă ce are mai bun atunci când își reia rădăcinile din legendele urbane de pe internet, reușind astfel să creeze un film care se încadrează într-un univers cu totul unic. Am ajuns în sfârșit la momentul în care generația anilor 2000 începe să se impună cu putere în lumea artei. La doar 20 de ani, regizorul Kane Parsons a reușit să se impună și să-și domine concurența din marile studiouri, atât din punct de vedere comercial, devenind cel mai tânăr regizor care a ajuns locul 1 în box office, cât și artistic. Realizarea unui film bazat pe ceva atât de…

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Firuț Mihuț: „Nomad”

0
În volumul Nomad (Editura Castrum de Thymes, 2025), Firuț Mihuț construiește o poezie a neliniștii interioare, a fragilității afective și a căutării de sine prin intermediul unor imagini simbolice recurente: marea, tăcerea, iarba, noaptea, cochilia sau nisipul timpului, într-un spațiu al rătăcirii existențiale, dar și al supraviețuirii prin poezie.  Poemul „Nomad”, care dă și titlul volumului, funcționează ca o artă poetică, sintetizând temele majore ale universului liric construit de Firuț Mihuț: rătăcirea interioară, sacralitatea cuvântului și transformarea suferinței în expresie poetică. Poetul se (auto)definește metaforic drept „un nomad al cuvintelor”, imagine care sugerează atât instabilitatea existențială, cât și libertatea creatorului…

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Constantin Buduleci: „Viața cu Neluțu”

0
Microromanul Viața cu Neluțu (Editura Polirom, 2026), semnat de Constantin Buduleci, este una dintre acele cărți care nu impresionează prin spectaculozitatea acțiunii, ci prin forța emoțională a detaliilor și prin delicatețea cu care autorul vorbește despre pierdere, memorie și familie. Cartea construiește o poveste profund umană, plasată într-o Cisnădie muncitorească, unde viața oamenilor gravitează în jurul fabricilor de covoare, a relațiilor de familie și a traumelor care se transmit dintr-o generație în alta.  Unul dintre cele mai reușite aspecte ale romanului este perspectiva narativă. Povestea este filtrată prin ochii unui copil care încearcă să înțeleagă lumea din jurul său, fără…

CIPRIAN EMANUEL CRISTEA | DICTATURA TĂCERII: TEMPLUL VIU

0
CIPRIAN EMANUEL CRISTEA, DICTATURA TĂCERII: TEMPLUL VIU (Editura Mirador, Arad, 2026) | GHID SIMBOLIC RÂNDUIT ÎN ASPIRAȚII LITERARE                 (Foto: Ciprian Emanuel Cristea) Ciprian Emanuel Cristea, arădean cu numele și faptele legate de Centrul de medicină „Rubio” prin fondarea organizației „Rubio pro Copilăria Pro Viață” menită să ajute  social efectiv copiii orfani; este director de vânzări la Chem-Trend România, dar se ocupă de proiecte culturale și …de scrierea unor texte cu conotație masonică: Ucenicul pe calea desăvârșirii (2024) – construcția parcului Bujor Buda din centrul Aradului -, Firul de aur – Povestea unui Atelier…

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Andrei Zbîrnea: „Valea săpunului”

1 comentariu
Andrei Zbîrnea este scriitor, jurnalist și promotor cultural, născut în 1986, la Urziceni. Din 2018, manager de proiect al atelierului de poezie Mornin’ Poets. Începând cu 2021, moderează întâlniri de poezie în cadrul FILIT, iar din 2023, ediții de Poetic Hub organizate de Cărturești. Din 2024, secretar general al PEN România și reprezentant în Young Writers Committee din PEN International. Coordonatorul volumelor Antologeek (2024, 2025). Din 2025, are în grijă colecția de poezie Arcane a Editurii pentru Artă și Literatură. Scrie despre trupe muzicale și albume de nișă în revistele „Familia” și „Matca”. Fan Borussia Dortmund. Studiază limba suedeză în…

AVANPREMIERĂ EDITORIALĂ | Maria Ciurea: „Toate ușile trântite dau naștere unui mic cutremur”

0
Maria CIUREA (n. 2003), poetă, studentă a Facultății de Drept a Universității din Craiova. Membră a grupului de poezie „Shak-Poetry”, coordonat de Ana Andrei. Invitată la Cenaclul „Matca”, la „Poetic Hub”, la Cenaclul „Interior”, la Festivalul Internațional de Poezie București, la Maratonul PEN și la Festivalul de Literatură Transdanubiană. Prezentă cu grupaje de poeme în mai multe reviste și pe platforme online, printre care: Noise Poetry, Clivaj, O mie de semne, Matca, Golan, Luceafărul de dimineață, Revista de Povestiri, Planeta Babel, Timpul. Inclusă în antologiile „Noise Poetry” – O tandrețe strict teoretică și „Poetic Hub” – contorsionări zilnice. Câștigătoarea marilor premii la Concursul Național de Creație Literară Studențească „Pavel Dan”…

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Ioan Pintea: „Proximități și mărturisiri”

0
Jurnalul Proximități și mărturisiri (ediție revăzută și adăugită, 2025, Editura Polirom), al lui Ioan Pintea este, înainte de toate, un spațiu viu de reflecție, în care experiența personală, cultura vastă și dimensiunea religioasă se întâlnesc într-un discurs coerent și profund. În primul rând, trebuie remarcat caracterul hibrid al volumului. Proximități și mărturisiri funcționează simultan ca jurnal, eseu și confesiune. Autorul (preot și scriitor) nu se limitează la înregistrarea evenimentelor cotidiene, ci transformă fiecare experiență într-un pretext pentru meditație. Astfel, întâlnirile cu oameni, lecturile sau călătoriile devin episoade interconectate într-o rețea mai largă de idei, în care literatura, teologia și filosofia…

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] E.M. Arion: „Fricile cu care nu ne naștem”

0
Volumul Fricile cu care nu ne naștem (Editura Eikon, 2025) de E.M. Arion se conturează ca o confesiune în care vocea lirică explorează fragilitatea și mecanismele prin care frica se insinuează în conștiință. Poezia nu este aici un simplu exercițiu estetic, ci devine un instrument de introspecție și de confruntare cu sinele. Titlul, sugestiv și paradoxal, anunță încă de la început o temă centrală: frica nu este o condiție originară, ci una dobândită, cultivată prin experiențe, traume și relații. Un prim element definitoriu al volumului este caracterul său confesiv. Vocea poetică se dezvăluie treptat, într-un discurs fragmentat, dar intens, în…

RAMONA PANTEA – O CARTE DE TERAPIE DIDACTICĂ TRECE ÎN GEN LITERAR

1 comentariu
În prezența editorului, scriitorul Ion COCORA, și a redactorului de carte, Dana POCEA, de la Palimpsest, București, a avut loc, marți, „lansarea” cărții Ramonei PANTEA, cu titlul Povești cu inimă de copil și înțelepciune de fluture (2026). Sala Marii Unirii a fost neîncăpătoare pentru un public de calitate să asculte alocațiile verbale ale prezentatorilor: Gheorghe Schwartz, Silviu Szentesi, Anton Ilica, Dana Pocea și Andrei Ando. Prezint mai jos intervenția de prezentare a volumului Povești cu inimă de copil și înțelepciune de fluture. O MĂMĂRUȚĂ mi s-a așezat pe dosul mâinii. Era roșie și avea șapte punctulețe negre. Mi-am amintit din…

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Carina Braia: „Reset interior”

0
Volumul Reset interior, semnat de Carina Braina și apărut în 2025 la Casa Cărții de Știință, este o carte de poezie confesivă, intens emoțională, care explorează fragilitatea psihică, iubirea neîmpărtășită, alienarea și procesul dureros al autorecuperării. Titlul funcționează ca o cheie de lectură: poezia devine mecanismul prin care poeta încearcă să se dezinstaleze dintr-o versiune veche, disfuncțională, și să își dea refresh. Unul dintre punctele forte ale volumului este autenticitatea. Vocea poetică nu pare filtrată estetic sau intelectual, ci se exprimă direct, uneori brutal, alteori naiv, fără a căuta să seducă prin rafinament, ci prin sinceritate. Versuri precum „Iluzionez conștient…

[OSCAR 2026] The Secret Agent | Carnaval al rezistenței

0
The Secret Agent este un thriller politic neo-noir, a cărui acțiune se desfășoară în 1977, în timpul dictaturii militare din Brazilia. Filmul regizorului Kleber Mendonça Filho există într-un loc de profundă semnificație culturală pentru Brazilia și poporul său, semnificație care, în mare parte, mi-a scăpat atunci când l-am vizionat, întrucât cultura braziliană — sau, mai degrabă, cultura braziliană adancă— nu este un lucru pe care m-am străduit vreodată să-l explorez cu adevărat. Ca toată lumea, cunosc celebrul Carnaval și poveștile la fel de faimoase despre favele, dar nu am o înțelegere aprofundată a factorilor care au contribuit la formarea acestei culturi și a…

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Alexandru Petria: „Un bărbat la graniță”

0
Volumul de versuri Un bărbat la graniță (Editura Tribuna, 2025) de Alexandru Petria se impune ca o carte a tensiunilor discrete, a identității trăite la limită și a unei lucidități care refuză emfaza. Poezia lui nu caută efecte spectaculoase, ci își construiește forța din acumulări lente de tensiune, din detalii cotidiene și dintr-o privire atentă asupra fisurilor dintre individ și lume. „Granița” din titlu nu este una geografică, ci una existențială: între vârste, între roluri, între ceea ce suntem și ceea ce am fi putut deveni. De remarcat tonul aproape auster, poetul scrie fără exces metaforic, mizând pe claritate și…

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Lucia Bibarț: „Decojirea cearcănelor”

1 comentariu
Volumul bilingv Decojirea cearcănelor/ Peeling the Dark Rings de Lucia Bibarț, apărut la Editura Eikon în 2025, traducere în limba engleză de Cristina-Andreea Dobre, e construit ca un exercițiu de dezvelire succesivă a ființei, o poezie a straturilor îndepărtate unul câte unul, până la nervul viu al existenței. Titlul însuși este programatic: „cearcănele” devin semn al timpului trăit, al oboselii ontologice, iar „decojirea” sugerează un gest necesar, curativ. Cartea propune un discurs poetic dens, reflexiv, adesea grav, care se hrănește din corporalitate, memorie, eros, credință și istorie personală. Lucia Bibarț are un simț vizual exersat, iar metaforele ei reușesc să…

[OSCAR 2026] Train Dreams | Totul a dispărut, dar odată a existat

0
Train Dreams nu este un film tradițional, ci mai degrabă o experiență meditativă pe care trebuie să o interiorizezi și să o respiri pentru a o aprecia pe deplin. Întotdeauna mi-au plăcut poveștile care se ating de trecerea timpului și găsesc frumusețe în natura efemeră a vieții. Train Dreams se mișcă în ritmul unei poezii blânde. La fel ca personajul său principal, filmul nu se preocupă de frenezia dezvoltării rapide endemice vieții și societății moderne. Ne poartă într-o călătorie în cele mai adânci părți ale noastre. Trist într-o manieră măsurată, acest film intens și frumos este plin de momente de liniște,…

[OSCAR 2026] Frankenstein | Un superb film gotic

0
Frankenstein este o poveste care a dus mult timp lipsă de o adaptare cinematografică cu adevărat demnă, iar Guillermo del Toro oferă în sfârșit o reinterpretare convingătoare a poveștii gotice, susținută de un design de producție luxuriant și costume rafinate. Un fun fact despre filmul Frankenstein din 1931: Nu este de fapt o adaptare directă a romanului lui Mary Shelley, ci mai degrabă o versiune cinematografică a piesei de teatru a lui Peggy Webling. Filmul acoperă doar o mică parte din povestea cărții și își permite câteva libertăți artistice majore. Menționez asta deoarece același liberalism interpretativ apare și în versiunea…

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Alex Manta: „Anul rău”

0
Anul rău (Editura Fantomas, 2025, Colecția Supersonic) de Alex Manta este un volum dur, confesiv și fragmentar. Cartea nu spune o poveste liniară, ci adună cadre, scene, note, fragmente de memorie și observații sociale într-un colaj brutal, în care munca, boala, moartea și capitalismul românesc post-tranziție se amestecă și se suprapun. Este o carte despre supraviețuire într-un sistem care nu oferă sens, ci doar obligația de a continua. Unul dintre nucleele volumului este munca, privită nu ca valoare morală, ci formă de constrângere și epuizare. Versurile „ești important prin munca pe care o faci / munca te definește îți dă…

[OSCAR 2026] F1 | Nominalizarea populistă

0
F1  nu este doar un film despre mașini, ci este o mașină. Te poți bucura de frumusețea unui mecanism proiectat perfect, care face exact ceea ce trebuie să facă, dar nimic mai mult — altfel riști să-ți prinzi mâna în angrenaj. Nu am o aversiune inerentă față de filmele sportive, dar, în general, acestea nu se numără printre preferatele mele. Așa cum filmele biografice sunt o vitrină pentru abilitatea unui actor de a imita o persoană reală, filmele sportive sunt, de multe ori, o modalitate prin care regizorii își etalează forța tehnică, printr-o realizare vizuală și sonoră cât mai viscerală.…

[OSCAR 2026] Sinners | Cultura sub asediu

1 comentariu
Sinners a fost colosul critic al anului, acumulând premii și nominalizări pe bandă rulantă. Acțiunea se petrece în Mississippi, în 1932, iar filmul îmbină realismul istoric cu horrorul supranatural, folosind vampirismul pentru a explora teme precum asimilarea culturală și trauma istorică. Acesta e unul dintre acele filme ale căror dezbateri post-lansare au ajuns să eclipseze, pe alocuri, conținutul propriu-zis. Recordul de 16 nominalizări la Oscar a amplificat discuțiile, însă dincolo de controverse, recunoașterea este remarcabilă, mai ales pentru un film de gen, într-un context în care horrorul a fost mult timp marginalizat de marile premii. De altfel, genul horror a…

[OSCAR 2026] One Battle After Another | Blockbuster-ul definitoriu al noilor ‘20

0
One Battle After Another poate fi interpretat ca un portret al generației Z, generația născută în revoluțiile altora, forțată să navigheze prin crize permanente, neîncredere instituțională și zgomot ideologic, în timp ce încearcă să-și construiască o identitate care să fie cu adevărat a lor. Mi-a fost teamă să scriu o analiză a acestui film mai mult decât a oricărui alt nominalizat. Temele pe care alege să le portretizeze sunt controversate, chiar dacă, în opinia mea, nu ar trebui să fie. Am văzut discuții online și în viața reală devenind foarte intense pe ambele părți are spectrului politic când vine vorba…

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Dan Marius Cosma: „O după-amiază neobișnuită”

0
Volumul O după-amiază neobișnuită de Dan Marius Cosma, apărut la Editura EIKON în 2025, reunește mai multe povestiri care explorează cu luciditate și ironie condiția omului contemporan, prins între eșecuri intime, degradare socială și refugii fragile precum lectura, memoria sau tehnologia. Proza este una limpede, cu frază clasică, dar încărcată de tensiuni morale și reflecții metatextuale, autorul demonstrând o solidă conștiință a literaturii ca act de rezistență. Povestirea care deschide volumul, „Omul cu cărți”, este și una dintre cele mai reușite, construind portretul memorabil al lui Mitică, un fost profesor devenit un marginal al orașului de provincie, cunoscut sub porecla…
Secret Link