Pe fondul dezastrului național al guvernării bolojeniste, nici administrația locală bibilitică nu se lasă mai prejos.
De 30 de zile, trotuarul de lângă Lensa, la Podgoria (unde a fost Mr. Paco) e o pată uriașă de ulei negru. Nu e o băltoacă. E un strat lipicios, mirositor, care îți mănâncă talpa la pantofi și îți arată exact cât de mult contează arădeanul pentru administrația orașului: zero!
Legea există. Doar că nu se aplică
Hotărârea de Consiliu Local e foarte clară: proprietarul sau chiriașul răspunde de curățenia trotuarului din fața spațiului comercial. Poliția Locală are obligația să controleze și să sancționeze. Salubritate SA are utilajele.
În teren avem: NICIUNUL.
Niciun control. Nicio somație. Niciun jet de apă. O lună întreagă.
Clădirea de pe B-dul Revoluției e la 800 de metri de Primărie. Adică la 10 minute pe jos pentru orice inspector. Dar se pare că e prea departe. Mult prea departe pentru cineva care încasează salariu din banii noștri.
Asta nu e „murdărie”. E pericol
Copii, bătrâni, oameni cu cărucioare. Toți calcă zilnic pe uleiul ăla. Aluneci, cazi, te accidentezi. Iar când vei întreba cine răspunde, ți se va arăta cu degetul: „Nu e treaba noastră”.
Arădenii plătesc taxe. Plătesc gunoiul. Plătesc amenzi dacă lasă un bilet pe trotuar. Statul însă poate lăsa o pată de ulei industrial o lună, fără nicio consecință.
Întrebare pentru Primarul Aradului și Șeful Poliției Locale: Câte sesizări mai vreți? Câte poze? Câte accidente?
Bulevardul Revoluției nu e o uliță uitată la periferie. E bulevardul principal. Iar imaginea lui, chiar lângă Podgoria și Iulius, e acum o pată de ulei lăsată în voia sorții.
Asta e „fața curată a Aradului” pe care o vindeți în broșuri?
Până nu doare în buget, nu se mișcă nimic.
Iar ruina fostului ştrand Neptun este cireașa de pe coliva festivalului de incompetența, idei nastruşnice și risipă de fonduri publice (pentru care vor fi trași la raspundere) decidenții edilitari.
Senator Teofil Parasca, președintele Organizatiei Partidului AUR din Municipiul Arad
