A FI ANTI-SISTEM sau A FI PRO-ANARHIE „BINE TEMPERATĂ”?

 [În memoria prietenului și fostului (vremelnic) coleg de suferință didactică, prof. Puiu STANA (Stanley)]


1. „Copilu’ cu prea multe moașe rămâne cu buricu’ netăiet!” sau Ce dracu’ nu mere bine în țara asta? Răspuns: totul!

Încep să scriu aceste rânduri vineri (seara) 13 iunie, A.D. 2025. Pentru un „superstițios serios”, imediat apare rezonanța conotativă: whow!și vineri și 13!. Mda, pentru cei care – probabil (?!) – mă citesc, vreau să (le) comunic faptul că duminică voi părăsi Aradul spre a mă îndrepta spre Clujul meu (matcă existențială), unde va trebui să suport o „drăgălășenie medicală” (radioactivă… sic!), deci, de unde mă voi putea întoarce – vorba vechilor spartani – „pe scut sau sub scut”…  Prin urmare, „nu sperați și n-aveți teamă!”: sunt șanse (!) să nu scăpați de mine; timp de vreo 40-50 de zile, voi încerca să vă trimit – din când în când – câteva „chibițări” și de „acolo”, sub titlul unui nou mini-serial, „De pe malurile Medway-ului, pe malurile Șomeșului (Mic!)”. Bănuiți, așadar, boieri dumneavoastră, că acestea sunt ultimele rânduri „arădene” pentru o perioadă destul de lungă (sper să nu fie… definitivă!… Ha, ha, ha!… „jocul cu moartea” este totuși un joc cu miză nulă…). Dixit!

***

Pentru „Maternitatea «Terra, S.A.»” acest număr „13” nu „ursește” nimic bun…  În primul rând, la „sala de nașteri” – «Orientul Apropiat», moașele (O.N.U., S.U.A., E.U.) n-au reușit să taie buricul pruncului păcii: Israelul a atacat din nou Iranul (în 12 Iunie, ajun de 13, sic…), iar în ziua fatidică de 13, perșii au ripostat; apoi ripostă la ripostă ș.a.m.d. Va urma un nou Post Partum cu consecințe imprevizibile…

În al doilea rând, la „sala de nașteri” <Pe frontul de Est (Ukraina!), nimic nou>,  nașterea pruncului păcii se lasă așteptată: niciuna dintre moașe (Rusia, S.U.A., U.E., O.N.U. și, normal, „victima”-Ukraina) nu poate oferi o metodă cât mai puțin dureroasă de tăiere a buricului pruncului respectiv… Vorba titlului unui vechi film sovietic – „Pace noului venit!”…

În al treilea rând, la „sala ne nașteri” «Românica», „Sweet «Child in Time»[Deep Purple – 1970]”, i.e. noul guvern, refuză să se nască, deși termenul  (deadline) pentru „botezul” de către U.E., Banca Mondială, F.M.I. este – presant!… La ușa maternității respective: moașele PSD, PNL, USR & UDMR nu cad de acord vis-a-vis de metoda de executare a „cezarienei”… să vedem ce va urma!…

Iar acum va trebui să răspundem la întrebarea de un milion de puncte: „Ce dracu’ nu mere bine în țara asta?”… Oare răspunsul ar putea fi „Chiar nimic!”?…


2. „Forcepsul” cu care vor să ne „vină în ajutor” viitorii noștri vecini estici… (ferească Dumnezeu!)

Metoda „revoluționară” de anesteziere a pacientei-Românica vine chiar de la Ambasada Federației Rusiei în Bula lu’  Pândaru: Să dăm citire (selectivă!) materialului din Știripesurse – 13 iunie, a.c., semnat de Remus Vlad…

«Pe 12 iunie, de Ziua Națională a Rusiei, Ambasada de la București nu a găzduit doar o recepție diplomatică de rutină. A fost scena unei operațiuni de influență executate la vedere, având ca protagoniști doi dintre cei mai controversați actori de pe scena publică românească: senatoarea pro-Moscova Diana Șoșoacă și generalul (rtr) Radu Theodoru, un veteran de 101 ani, vizat de procurorii DIICOT într-un dosar de trădare.(…) Prezența fostului militar, alături de alți simpatizanți ai Kremlinului, confirmă, astfel, suspiciunile procurorilor cu privire la activitățile ce aduc atingere securității României ale Comandamentului ‘Vlad Țepeș’. (…) „Măsuri active (aktivnye meropriyatiya)” la vedere: La Ambasada Rusiei de la București, un general acuzat de trădare primește omagii și oferă „garanții de pace”(…) Mesajul transmis public de Diana Șoșoacă în urma întâlnirii cu ambasadorul Vladimir Lipaev a fost menit să liniștească: „Niciodată Rusia nu va ataca România!”. O „asigurare directă, fără echivoc”, pe care senatoarea, proaspăt aleasă europarlamentar, s-a grăbit să o transmită românilor ca pe un angajament oficial al Kremlinului.»

Boieri dumneavoastră, pricepeți de aici… ce vreți! Eu, unul, am remarcat doar că pozarășii și filmarășii au fost nevoiți să treacă totul pe „ecran lat”, ca să încapă în imagine și alți „protagoniști”… pe lângă Țața Șoșosoaia!… Urmează apoi un comentariu plin de umor involuntar, relativ la poziția (fizică) destul de „cocârjată” a generalului în cauză (deh, vârsta!): «Theodoru nu este doar un veteran lăudat de Șoșoacă pentru „verticalitate [??? s.n.]Apoi, tonul redevine foarte serios: «Potrivit procurorilor DIICOT, el este suspectul principal într-un dosar deschis în martie 2025 pentru „constituirea unui grup infracțional organizat și trădare”.(….) Grupul, intitulat Comandamentul „Vlad Țepeș”, este acuzat că a acționat în scopul „știrbirii suveranității și independenței statului român prin subminarea politică și a capacității de apărare a țării”. Printre obiectivele grupării, conform anchetatorilor, se numărau „demersuri pentru realizarea unor negocieri cu factorii politico-militari externi privind retragerea României din alianța militară la care este parte”».

Booon! Dar dacă e trădare, să știm și noi că un alt „personaj” – fost ( prim) prezident al Românicăi post-comuniste, recte, I. Iliescu – aflat la o vârstă cam tot atât de venerabilă (95 de ani) aniversează, azi (13.06.2025), 35 de ani de la începutul confruntărilor violente între forțele de ordine (ale timpului!) și manifestanții anti-guvernamentali, i.e., celebrul fenomen al „golanilor”, numit „Piața Universității” (din Bula lu’  Pândaru)… vă mai amintiți versurile unui cântec „cu cântec”: „…Mai bine mort, decât comunist!”?… „Domnia Sa” se află spitalizat (facilitate SRI!) cu multe hibe, printre care și ceva legat de o viață cumpătată și… fără țigări (horribile dictu…). Noi îi dorim viață lungă și sănătoasă! Dar, mâine (14 iunie) se vor împlini tot atâția ani de la începutul  („glorios de criminal”!) al primei mineriade… Ș’atonci, să zicem că sunt vorbe în vânt „D-zeu nu bate cu bâta”?… 

Și, iată că am ajuns – în fine! – să punem dej’tul pe rană: cum naiba, cineva, declarat inițial „anti-sistem” poate face un sistem nou – să-i zicem (vorba mea deșuchiată) – o anarhie bine temperată? Iar asta, nu neapărat spre a onora titlul acestui episod …

[… Și iată că intratărăm în zorii zilei de 14 iunie, A.D. 2025… 35 de ani de la prima și cea mai sinistră „Mineriadă”!…]


3. „Disciplină de partid” sau „Disciplină în interesul național”? Voi încerca acum să „emit” două teze cu titlu personal…

(i) Orice partid politic este un partid clientelar. Printre puținele adevăruri, demne de reținut, din „opera” lui V.I. Lenin, se află și acesta: „Politicul este expresia concentrată a economicului”. Să raționăm: un partid (după conotația termenului) reprezintă, coagulează, promovează anumite interese. Să le spunem „interese de grup” sau interese asemănătoare (în nici un caz perfect identice!). Dacă interesul este „expresia” umană (conștientizată gradual) a nevoii și dacă nu există interese perfect identice, nici măcar la nivelul de micro-grup (paradoxal, nici măcar la nivel de individ, de-a lungul timpului!….), și (mai) dacă interesele fundamentale sunt, în ultimă instanță, cele economice… atunci orice partid nu poate fi decât un partid al unei părți din societate. Mie-mi place mai mult arhaismul „partidă”!… Corolar: un „partid unic” în întreaga societate este  contradictio terminorum! Atașarea „epitetului” de „politic” este destul de redundantă: politicul este legat de „polis” (gr.), „civitas” (lat.), recte, traiul în comun al oamenilor care, la rândul său, este imposibil fără reglementări, norme („legi”), create tot de oameni spre a menține o anumită coeziune socială. Prin urmare, conform principiului „cine se aseamănă se adună”, un partid (politic, sic!) nu poate fi decât un partid clientelar, căci atingerea scopului său suprem – puterea – necesită un „preț”: „rezolvarea” intereselor celor care s-au adunat la un loc sau simpatizează împreună sub același stindard ideologic. Q.E.D.

(ii) Orice pretenție de a te situa pe o poziție „anti-sistemeste și ea „contradictio terminorum”: conform spiritului dialectic, a fi „anti-sistem” nu poate însemna decât a fi un sistem opus sistemului de referință! Cum societatea omenească este și ea un „super-sistem”, super-complex, nu se poate concepe egalitatea: anti-sistem = antisocial! Rămâne ca, metaforic, „diavolul” cu care se luptă cei „anti-sistem” să rămână doar ceea ce numim pretențios, în stil anglo-saxon, establishment. De aici urmează firesc: orice pretenție de a candida ca „independent”, pentru orice funcție „socială” și în orice societate democratică este ori absurdă, ori falsă. În realitate, întotdeauna te va susține cineva (un grup,…, un partid etc.), i.e. ceea ce reprezintă „viitoarea masă clientelară”… Sic! Prin urmare, „anarhia bine temperată” nu este decât o metaforă „jucăușă” menită să susțină schimbarea establishment-ului! Q.E.D.

După atâta teorie abstractă, să coborâm cu picioarele pe pământ…

Iată, boieri dumneavoastră, cum singur îmi dau cu stângu’-n dreptu’!… Intenția mea era să „chibițez” pe marginea „travaliului” dureros și chiar de neînțeles, spre aducerea pe lume a unui nou prunc – un guvern (nou, la un președinte nou!). Ceea ce numim „disciplină de partid” s-a dovedit „anarhie curată”: toți vedem cum se sucesc în toate felurile cei patru „berbeci politici” spre a NU cădea de acord! Vechea noastră meteahnă istorică: orgoliile personale transcend interesul național (în cazul de față). Nu mai rămâne decât recursul la disciplinare în interes național! Unii ar crede că ceea ce spun – hic et nunc – ar fi o pledoarie pentru dictatură sau, mă rog, un regim ceva mai autoritar… Fals! Dacă mi-aș fi dorit așa ceva, atunci aș fi fost parti-pris pentru de’alde Gică trumpistu’  – turbatu’, sau Țața Șoșocoaia – ghinion-oaia, sau, mai nou, Țața Gavriloaia von Deva (noua turbată, la modă!). O disciplinare în interes național este oricum mai dezirabilă decât o disciplinare din interes internațional (înțelegeți unde „bat”!…).

De aceea, voi mai avea „puțintică răbdare”, să vedem desfășurările de pe scena politică autohtonă în săptămâna care va veni (e deadline!). De data asta voi „chibița” cu ochii ardeleanului clujean pentru o (relativ) scurtă perioadă… Dar să nu uităm că, undeva, cam tot în apropierea noastră, realitatea „arde”! Expresia „a te juca cu focul” are corespondenți în mai toate limbile pământului!… Să fie oare o întâmplare?…

Iată o „întâmplare – parabolă”:

Intră badea Ion într-un bar:

– O bere la halbă vă rog!

– 20 lei.

– Păi pe tabla de la ușă scrie 10 lei berea!!

– 10 pentru bere și 10 să acoperim miliardele furate din bugetul țării!

– Bine, bine, ia de aici!

Barmanul ia 20 de lei și-i dă rest inapoi 10 lei lu’ nea Ion spunându-i:

– Nu mai avem bere la halbă!…


       Citește și: