ANAF | Procedura eșalonării la plată în forma clasică și simplificată va fi modificată

Prin acest proiect de act normativ se propune modificarea și completarea Anexei nr. 1 – Conținutul cererii de acordare a eșalonprii la plată și documentele justificative anexate acesteia și a Anexei nr. 2 – Procedura de aplicare a acordarii esalonarii la plata de catre organul fiscal central, aprobate prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 90/2016, care să reglementeze următoarele aspecte:

1. actualizarea și îmbunătățirea modelului cererii de acordare a eșalonării la plată;

2. revizuirea documentelor justificative care se anexează acestei cereri, în sensul diminuării documentelor ce se depun de către contribuabili, astfel încât comunicarea solicitării de acordare a eșalonării la plată, prin mijloace electronice de transmitere la distanța (SPV), să se realizeze mai facil;

3. actualizarea procedurii de acordare a înlesnirilor la plată prin:

– stabilirea competenței de acordare a înlesnirilor la plată în cazul persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, respectiv în sarcina organelor fiscale care administrează obligațiile fiscale datorate de acestea;

– eliminarea obligativității debitorului de a depune anumite documente, cum ar fi: situația financiară anuală, situația încasărilor și plăților pe ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de acordare a eșalonărilor la plată, precum și situația privind indicatorii orientativi și alte informații. Pentru constatarea situației de dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și a capacității de plată pe perioadă de eșalonare a debitorului, organele fiscale vor analiza, pe baza informațiilor pe care le dețin, cu privire la disponibilitățile bănești pe care debitorii le dețin în conturile bancare, precum și cu privire la veniturile pe care aceștia le realizează, în cazul persoanelor fizice;

– menținerea competenței organelor fiscale din subordinea A.N.A.F. de a acorda înlesniri la plată pentru creanțele vamale stabilite de către organele vamale prin decizii de regularizare a situației și transmise spre recuperare prin executare silită organelor fiscale, ca urmare a precizărilor transmise de A.V.R. prin adresa nr.25274/09.10.2023, din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 1, alin. (2) din Legea nr. 268/2021 pentru înființarea Autorității Vamale Române și pentru modificarea unor acte normative, pentru creanțele fiscale aflate în administrarea sa potrivit legii, Autoritatea Vamală Română (A.V.R.) îndeplinește competențele de organ fiscal central în conformitate cu prevederile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 2, alin. (2) din H.G. nr. 237/2022, cu modificările și completările ulterioare, A.V.R. asigură administrarea, cu excepția acțiunilor de inspecție fiscală și a stingerii creanțelor fiscale prin executare silită efectuate potrivit Codului de procedură fiscală, a impozitelor, taxelor și a altor venituri bugetare, date prin lege în competența sa, respectiv a:

a) taxelor vamale

b) accizelor și taxei pe valoarea adaugată, potrivit prevederilor Codului fiscal.

În acest sens, A.V.R. a considerat că, pentru TVA și accize la import, organul fiscal central are competența în acordarea înlesnirilor la plată prevăzute de lege (respectiv Legea nr. 268/2021, H.G. nr. 237/2022, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr.207/2015, cu modificările și completările ulterioare).

În ceea ce privește taxele vamale, A.V.R. consideră că, prevederile Cap.IV si Cap. IV¹din Codul de procedură fiscală nu contravin Regulamentului (UE) nr. 952/2013 și Deciziei (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului din 14 decembrie 2020, având în vedere că debitele vamale care pot face obiectul eșalonării la plată sunt cele pentru care s-a solicitat A.N.A.F. executarea silită, raportat la prevederile art. 113 din Regulamentul (UE) 952/2013, respectiv „autoritățile vamale utilizează toate mijloacele de care dispun în conformitate cu legislația statului membru în cauză pentru a asigura plata cuantumului respectiv”.

– prevederi privind acordarea eșalonării la plată în cazul debitorilor care constituie garanții într-un cuantum mai mic sau mai mare de 50% față de cuantumul obligațiilor fiscale restante ce fac obiectul înlenirilor la plată;

– actualizarea prevederilor referitoare la verificarea condițiilor de acordare/modificare/menținere a eșalonării la plată prevăzute în conținutul referatelor „A”si „B”;

– prevederi privind neincluderea în decizia de modificare a eșalonării la plată a obligațiilor fiscale pentru care nu se acordă eșalonare la plată;

– prevederi privind reducererea numărului de cereri de modificare a eșalonării la plată și de menținere a valabilității eșalonării la plată, de la două cereri la o singură cerere într-un an calendaristic sau fracție de an calendaristic;

– abrogarea prevederilor referitoare la aprobarea unei alte perioade de eșalonare la plată în cazul modificării deciziei de eșalonare la plată;