În contextul geopolitic de azi, aniversarea Unirii Basarabiei cu România, moment care a marcat începutul unui an 1918 memorabil, are o încărcătură aparte. Spre deosebire de Transilvania, Basarabia este încă ruptă din trupul ţării, iar balansul actualei Republici Moldova între est şi vest şi tensiunile care au dus la afirmarea unui nou război rece între Rusia şi NATO demonstrează că problema teritoriului dintre Prut şi Nistru este una de actualitate şi, de asemenea, o rană încă deschisă în conştiinţa naţională.
România intra în Primul Război Mondial cu un scop clar: Transilvania. A urmat cea mai dramatică toamnă din istoria ţării. Grelele înfrângeri suferite atunci de armata română puneau în pericol însăși existenţa statului român.
Cu mai bine de două treimi din ţară ocupată și aliată cu Imperiul Ţarist, niciun român nu cuteza măcar să își imagineze că, peste doar un an și jumătate, Basarabia avea să se unească cu România. Câteodată, însă, istoria nu mai are răbdare și oferă schimbări uriașe într-un interval scurt de timp. După izbucnirea Revoluţiei din Februarie 1917 de la Petrograd și prăbușirea ţarismului, românii din Basarabia au căutat drumul spre autodeterminare prin crearea unor organisme locale.
Drumul către autonomie, independenţă și apoi Unire cu România nu a fost ușor, fiind presărat cu numeroase pericole și ameninţări. Totuși, oamenii politici din Basarabia, cât și cei aflaţi la Iași și București au înţeles întorsătura istoriei și au reușit să profite de șansa uriașă care se ivea pentru români.
Votul dat de Sfatul Ţării de la Chișinău la 27 martie 1918 a deschis drumul către realizarea României Mari. La 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, istoria acelor vremuri ar trebui să fie cunoscută de către toţi românii și să tragem învăţămintele necesare.
De aceea, tocmai de aceea, nu trebuie uitat acest moment. Așa cum bine spunea astăzi președintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, în alocuțiunea sa cu prilejul aniversării a 100 de ani de la unirea Basarabiei cu țara mamă, “”Această ședință solemnă n-ar trebui să aibă pentru noi, parlamentari români și moldoveni deopotrivă, ca și pentru toți cetățenii români şi moldoveni doar o însemnătate istorică, oricât de monumentală ar fi aceasta. Să dovedim, cu ocazia acestei aniversări, că semnificaţia politică a evenimentelor de acum un veac nu şi-a pierdut caracterul actual şi nici capacitatea de a ne mobiliza voinţele.”
Căci despre voință este vorba, despre voința de a schimba în bine, de a reuni românii. Și, chiar dacă președintele german al României a mers, în această zi sfântă, în Germania, personal pot înțelege demersul domniei sale. La fel ca noi, și dumnealui s-a dus în țara-mamă.
Dumnezeu să îi ocrotească pe toți românii !
Dr. Liviu Tuturici
Președinte al OT ALDE Arad
1 comentariu. Leave new
Chiar dacă prin vocea unor scriitori Ştefan cel Mare parafraza: „Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor”. Clar clasa politică actuală din România și Moldova nu este un urmaș demn pentru ce vroia Ștefan. Ce zic politicieni actuali e strict în scop electoral. De făcut mai greu.