Colegiul Cardinalilor de la Vatican se reunește începând de miercuri pentru alegerea unui nou papă care să-i succeadă Papei Francisc, decedat pe 21 aprilie, la vârsta de 88 de ani, după un pontificat de 12 ani. Cei 135 de Cardinali care vor alege noul papă se reunesc astăzi în Conclav.
În dimineaţa zilei de început a Conclavului, toţi cardinalii vor concelebra Sfânta Liturghie ‘pro eligendo Pontifice’, Celebrarea Euharistică fiind prezidată de decanul Colegiului Cardinalilor, care îi va invita pe cardinali să se îndrepte după-amiază spre Capela Sixtină, conform sursei citate.
Capela va fi amenajată cu bănci dispuse pentru cardinalii care votează, precum şi de soba în care vor fi arse buletinele de vot. O majoritate de două treimi va fi necesară pentru alegerea papei. Vor fi patru tururi de scrutin pe zi, două dimineaţa şi două după-amiaza, iar în cazul în care se ajunge la cel de-al 33-lea sau al 34-lea tur de scrutin, va avea loc balotajul obligatoriu între cei doi cardinali care au primit cele mai multe voturi în ultimul tur de scrutin. Chiar şi în acest caz, totuşi, va fi necesară o majoritate de două treimi. Cei doi cardinali candidaţi nu vor putea participa activ la vot. Dacă voturile pentru un candidat vor fi două treimi din votanţi, alegerea Suveranului Pontif este canonic valabilă.
Alegerea noului Papă
În acel moment, ultimul dintre cardinalii din rândul ordinului diaconilor îi convoacă pe maestrul celebrărilor pontificale şi pe secretarul Colegiului Cardinalilor. Noul ales va fi întrebat: ‘Acceptasne electionem de te canonice factam in Summum Pontificem’? (‘Accepţi alegerea ta canonică ca Suveran Pontif’?), iar în caz afirmativ, va fi întrebat: ‘Quo nomine vis vocari’? (‘Cum vrei să fii numit’?), întrebare la care va răspunde cu numele său pontifical. După acceptare, buletinele de vot sunt arse, astfel încât clasicul fum alb poate fi văzut din Piaţa Sfântul Petru, potrivit vaticannews.va.
La sfârşitul Conclavului, noul Suveran Pontif se retrage în aşa-numita ‘Cameră a lacrimilor’, adică sacristia Capelei Sixtine, unde va îmbrăca pentru prima dată veşmintele papale – pregătite în trei mărimi – cu care se va prezenta mulţimii de credincioşi, adunate în Piaţa Sfântul Petru.
După rugăciunea pentru noul Suveran Pontif şi omagiul cardinalilor, este intonat imnul Te Deum, care marchează sfârşitul Conclavului. Urmează anunţul alegerii, ‘Habemus papam’, şi apariţia papei, care va oferi binecuvântarea solemnă Urbi et Orbi.
Favoriții să-i urmeze lui Francisc
Speculațiile privind viitorul Bisericii Catolice și succesorul Papei Francisc au început încă de când părintele a intrat în spital din cauza problemelor sale de sănătate. Conform observatorilor, cele mai mari șanse le au cinci cardinali – Luis Antonio Tagle (Filipine), Pietro Parolin (Italia), Peter Turkson (Ghana), Peter Erdo (Ungaria) și Angelo Scola (Italia).
Cum se desfășoară conclavul și cine are drept de vot
135 de cardinali au capacitate de electori, însă dintre aceștia sunt așteptați să participe la acest conclav 133 – ei vor decide dacă viitorul papă va fi un cardinal dispus să continue direcția lui Francisc – un papă capabil să-i confrunte pe liderii mondiali în apărarea celor marginalizați – sau dacă vor merge în direcția tradiționalistă a Bisericii și vor alege un papă conservator care să se limiteze doar la chestiuni legate de Biserică.
Francisc a făcut istorie prin faptul că a fost primul papă din America Latină, primul papă din Americi, primul papă iezuit și primul papă din afara Europei în peste 12 secole. Din acest motiv, rămâne probabil ca următorul papă să fie tot un non-european.
În acest moment, Biserica Catolică are 252 de cardinali, însă au drept de vot doar cei care au mai puțin de 80 de ani. În același timp regulile Vaticanului prevăd că un conclav se poate desfășura cu cel mult 120 de cardinali electori – această regulă este deseori încălcată, iar numărul cardinalilor depășește deobicei acest prag formal.
Cardinalii de peste 80 de ani pot participa la discuțiile preliminarii, la congregațiile dinaintea conclavului sau la alte discuții, dar nu pot vota. Totuși, ei pot fi aleși pentru a deveni papă, chiar dacă nu se pot afla în camera în care se votează.
În teorie, orice bărbat botezat catolic poate fi ales papă. Istoric, însă, începând din 1378, poziția a fost mereu deținută de un cardinal, iar unii dintre ei au fost aleși chiar și peste vârsta de 80 de ani.
Conclavul care-l va alege pe succesorul Papei Francisc se va deschide în după-amiaza zilei de 7 mai, miercuri. Ziua va fi deschisă cu o slujbă liturgică condusă de cardinalul Giovanni Battista Re, decanul Colegiului Cardinalilor.
După-amiază, cardinalii vor merge în Capela Sixtină și vor depune un jurământ pentru secretul votului lor.
Imediat după, începe votul – un candidat trebuie să obțină o majoritate de două treimi pentru a deveni papă. Dacă niciunul dintre cei votați de cardinali nu obține o astfel de supermajoritate, de la coșul Capelei Sixtine va ieși fum negru, iar votul se va relua.
Cardinalii pot să voteze de patru ori pe zi – două sesiuni pot avea loc dimineața și alte două sesiuni pot avea loc după-amiază. Cardinalii rămân în incintă și votul se reia până ce se ajunge la un consens și la o majoritate de două treimi. Primul astfel de vot ar urma să se concluzioneze până la ora 20:00, ora României.
Cine sunt cardinalii care îl vor alege pe viitorul papă
Țările cu cei mai mulți cardinali electori sunt, în ordinea numărului: Italia (17 cardinali), Statele Unite (10), Brazilia (7), Franța și Spania (câte 5), Argentina, Canada, India, Polonia și Portugalia (câte 4).
Pe continente, situația stă în felul următor:
Europa – 52 de cardinali electori
Asia – 23 de cardinali electori
Africa – 18 cardinali electorali
America de Sud – 17 cardinali electori
America de Nord – 16 cardinali electori (10 americani, 4 canadieni, 2 mexicani)
America Centrală – 4 cardinali electori
Oceania – 4 cardinali electori (1 australian, 1 neo-zeelenadez, 1 din Papua Noua Guinee și 1 din Tonga).
Pentru prima dată, 12 state au cardinali electori nativi: din Haiti, cardinalul Chibly Langlois; din Capul Verde, cardinalul Arlindo Furtado Gomes; din Republica Centrafricană, cardinalul Dieudonne Nzapalainga; din Papua Noua Guinee, cardinalul John Ribat; din Malaysia, cardinalul Sebastian Francis; din Suedia, cardinalul Anders Arborelius; din Luxemburg, cardinalul Jean-Claude Hollerich; din Timorul de Est, cardinalul Virgilio do Carmo da Silva; din Singapore, cardinalul William Seng Chye Goh; din Paraguay, cardinalul Adalberto Martínez Flores; din Sudanul de Sud, cardinalul Stephen Ameyu Martin Mulla şi din Serbia, cardinalul Ladislav Nemet, relatează sursa menţionată.
În total, în Capela Sixtină se vor reuni 53 de cardinali europeni, 37 de americani (16 din America de Nord, 4 din America Centrală, 17 din America de Sud), 23 din Asia, 18 din Africa şi 4 din Oceania.
Numele noului papă
Fiecare nou suveran pontif își poate alege un nou nume pontifical atunci când preia conducerea Bisericii Catolice – numele este la latitudinea exclusivă a noului papă și reprezintă simbolul pontificatului său și al lucrurilor pe care vrea să le realizeze pe parcursul său.
Când a fost ales la conclavul din martie 2013, Jorge Mario Bergoglio a ales numele „Francisc”, un nume pontifical care nu mai fusese folosit de niciun alt papă din trecut. Francisc și-a ales numele în cinstea Sfântului Francisc de Assisi, un călugăr catolic din secolul al XIII-lea care a decis să refuze moștenirea și avuția familiei sale și a plecat să trăiască și să muncească printre și pentru săraci.
Numele pontificale ale altor papi au reflectat valorile lor sau au fost luate pentru a-i cinsti pe cei care le-au fost modele.
Josef Ratzinger a ales numele Benedict, de exemplu, pentru a-i cinsti pe Sfântul Benedict din Nursia, sfântul-patron al Europei și fondatorul monasticismului occidental, dar și pe unul dintre predecesorii săi – Benedict al XV-lea, care a fost papă în timpul Primului Război Mondial și a încercat să medieze între statele aflate în război.
Karol Wojtyla a ales numele Ioan Paul (al II-lea) în onoarea predecesorului său direct, care a condus Biserica Catolică vreme de puțin peste o lună, în 1978.
Albino Luciani, Papa Ioan Paul a decis să ia acest nume dublu, primul papă din istorie cu nume dublu, în onoarea a doi predecesori ai săi – Papa Ioan al XXIII-lea (1958-1963) și Papa Paul al VI-lea (1963-1978).
În ierarhia oficială a Vaticanului, Sfântul Petru, unul dintre apostolii lui Iisus, este considerat primul Episcop al Romei, el fiind ales în această poziție, conform Bisericii, de Iisus însuși.
Cum a fost influențat procesul de ultimii suverani pontifi
Aceste reguli și acest cadru organizatoric au fost stabilite în 1996 de Papa Ioan Paul al II-lea. Ele au fost modificate de două ori în timpul pontificatului lui Benedict al XVI-lea.
O schimbare importantă făcut de Benedict XVI a fost eliminarea posibilității alegerii unui papă printr-o majoritate simplă. A fost luată decizia alegerii cu ajutorul unei supermajorități chiar și în ciuda unor blocaje importante în conclav.
Papa Francisc, deși nu a modificat procesul în niciun fel din punctul de vedere al regulilor, îi influențează puternic caracterul pentru că el a numit 108 dintre cei 135 de cardinali cu drept de vot. Astfel, viitorul pastoral și ideologic al Bisericii se prea poate să fie influențat într-o manieră decisivă de doctrina „franciscană”.
„Sanctitatea” secretului și simbolismul din spatele procesului
Secretul votului la Vatican este sacrosanct. Papa Benedict al XVI-lea a consolidat regulile dure împotriva încălcării secretului votului la conclav – un astfel de act duce la excomunicarea automată a făptașului care a dezvăluit ceva ce s-a petrecut în conclav.
Cei care ajută la desfășurarea procesului dar nu iau parte la el – secretarii și ajutoarele liturgice – sunt obligați să depună un jurământ de „secret absolut și perpetuu” care interzice explicit folosirea oricărui dispozitiv de înregistrare și dezvăluirea oricărei informații din interiorul Capelei Sixtine.
Hârtiile pe care sunt înscrise voturile sunt arse imediat după ce se încheie fiecare sesiune într-un cuptor special din interiorul Capelei Sixtine. Apoi, se emite semnalul prin fum din coșul Capelei – fumul negru simbolizează că nu a fost ales un nou papă, în timp ce fumul alb înseamnă că un nou suveran pontif a fost ales în cadrul conclavului.
Ideea fumului alb sau negru pentru a comunica lumii ce se întâmplă în interiorul Capelei Sixtine reprezintă, simbolic, modul prin care comunică divinitatea cu omenirea. Oamenii au asociat mereu fumul care se ridică spre cer, al sacrificiilor sau al arderii tămâii drept o formă de comunicare cu divinitatea. Această tradiție a fost începută în secolul al XIX-lea.
Tradiția arderii voturilor papale datează din secolul al XV-lea și a devenit o parte a ritualului conclavului menită să asigure transparența și să evite manipularea procesului.
Pentru a evita orice confuzie, sunt folosite cartușe cu chimicale specifice care să dea culoarea specifică fumului. La momentul alegerii noului papă, clopotele bat, de asemenea, în Piața Sfântul Petru.
Evenimentul se încheie cu proclamația „Habemus Papam!” (Avem un papă!), făcută de la balconul bazilicii. Apoi, noul lider al Bisericii Catolice apare la același balcon și binecuvântează mulțimea pentru prima oară.
Cardinalul care va fi ales noul papă va îndeplini simultan mai multe funcții ecleziastice și politice. În primul rând, el este Episcopul Romei și liderul Bisericii Catolice. În al doilea rând, Papa este suveranul și șeful de stat al Vaticanului (statul care are numele oficial de Sfântul Scaun).
Sfântul Scaun este, de fapt, entitatea politico-juridică suverană recunoscută de legislația internațională ca fiind aflată în orașul Vatican, orașul-stat care este, practic, o enclavă în Roma.
Actuala formă a acestui stat a fost stabilită în 1929, prin tratatul de la Palatul Lateran dintre Italia și statul papal, care a acordat Sfântului Scaun suveranitatea asupra acestui mic teritoriu.
Anterior, până în 1870, papa a fost și suveranul unui teritoriu extins, care includea Roma și mai multe regiuni vecine care făceau parte din Statele Papale. Statele Papale au fost anexate de Italia în secolul al XIX-lea, în timpul procesului său de unificare.
Pontificatul lui Francisc a reprezentat o perioadă de schimbări importante pentru Biserica Catolică, devenită mult mai incluzivă și mai primitoare pe parcursul acestuia – fostul suveran pontif a relaxat regulile în ce privește anularea căsătoriilor și recăsătoria și a permis preoților să binecuvânteze căsătoriile de același sex.
Desigur, pontificatul mai „liberal” al lui Francisc a provocat și reacția în interiorul Bisericii, mai ales în contextul ascensiunii recente a mișcărilor de extremă dreaptă, tot mai vocale și mai active. Unii cardinali, precum americanul Raymond Burke, un susținător al curentului trumpist și un conservator fervent, l-au acuzat pe Francisc că „a mers prea departe” în politica sa de deschidere a Bisericii și a dat vina pe eforturile ale pentru „confuzia, greșeala și diviziunile” din interiorul Bisericii.
Francisc a făcut istorie prin faptul că a fost primul papă din America Latină, primul papă din Americi, primul papă iezuit și primul papă din afara Europei în peste 12 secole. Din acest motiv, rămâne probabil ca următorul papă să fie tot un non-european.
Sursa: VaticanNews.va
