A plecat dintre noi Mănuilă Constantin Alexandru, funcționar în administrația publică vreme de 30 de ani (1966 – 1996), primar al Comunei Conop (între 28 februarie 1992 și 30 septembrie 1994), tatăl IPS Siluan, Arhiepiscopul Românilor din Ungaria, un om minunat, demn și respectat pe toată Valea Mureșului. La înmormântarea sa au oficiat nu mai puțin de șapte episcopi, zeci de preoți de pe cuprinsul Aradului și din județele vecine.
Fie-i țărâna ușoară și Dumnezeu să-l primească în rândurile celor drepți. Condoleanțe familiei îndurerate.
Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria i-a redactat necrologul care urmează.
Născut într-o familie de oameni simpli, dar harnici și credincioși, din satul Chelmac, județul Arad, Mănuilă Constantin Alexandru avea să vadă lumina zilei în această localitate pitorească de pe Valea Mureșului, în data de 3 iulie 1941, în vremuri care se anunțau tulburi și pline de încercări pentru România, zona Balcanilor și întreaga Europă.
A fost cel de-al 3-lea copil dintre cei 5 ai familiei Mănuilă Constantin și Persida din Chelmac (3 băieți și 2 fete), la fel cum erau multe alte familii din aceste locuri și s-a adaptat pe deplin la tot ceea ce însemna viața satului bănățean din acea vreme.
Înzestrat de Bunul Dumnezeu cu minte ageră și inimă bună, a avut totuși o constituție mai firavă, în ceea ce privește starea de sănătate, care l-a însoțit de-a lungul întregii sale vieți, trecând de multe ori prin clipe de suferință și de boală. Și-a iubit mult familia, părinții și frații, dar și pe consătenii săi, pe care i-a respectat și în mijlocul cărora a trăit mereu.
A urmat cursurile Școlii Primare de 7 clase, din satul său natal, Chelmac, pe care le-a absolvit în 1955, după care, vreme de aproape 10 ani, a lucrat ca membru în cooperativa agricolă locală, până în 1966. În această perioadă a cunoscut-o la Hunedoara pe Joița Stăncuța, cea care avea să îi devină soție în 30 decembrie 1961 și alături de care a trăit până la cea din urmă suflare a sa. Împreună cu aceasta a avut 2 copii, pe Eugen Alexandru, născut în 8 noiembrie 1962, la Praznicul Slăviților Arhangheli Mihail și Gavriil și pe Cristian Constantin, născut în 16 septembrie 1971 și devenit mai târziu, asemenea străbunilor săi, slujitor al Sfântului Altar al Bisericii Strămoșești, la Mânăstirea Hodoș-Bodrog și Sfântul Simeon Stâlpnicul, din Arhiepiscopia Aradului, în Franța sau Grecia și apoi la românii din Ungaria, fiind al doilea Episcop al acestora, cu numele de Siluan, începând din anul 2007 și după Arhipăstorirea rodnică și vrednică a Preasfințitului Părinte Sofronie Drincec, actualmente Episcopul Oradiei.
Cei doi copii au fost comoara cea mai de preț și bucuria sufletelor lor, spre care își aplecau adesea purtarea de grijă, gândurile, sfaturile și rugăciunile, în toată viața lor.
În 1966 începe o nouă misiune în slujba oamenilor, în calitate de casier comunal, mai întâi la Primăria, sau Sfatul Popular al Comunei Chelmac, cum se numea în vremea aceea, iar din 1969 la Consiliul Popular al Comunei Conop, lucrând în mod concret în mijlocul oamenilor, pe care i-a slujit și i-a iubit, încercând să le înțeleagă nevoile, lipsurile și păsurile și căutând să îi ajute în orice chip, prin intermediul meseriei pe care o practica cu dăruire, iubire de aproapele și corectitudine.
În 1989 își încetează această ocupație, revenind pentru o vreme la ferma și treburile gospodărești din satul său natal, dar având o bogată experiență de viață în ceea ce privește lucrul cu oamenii, a dorit să se angajeze într-o nouă slujire socială, de data aceasta mult mai dificilă și într-o perioadă foarte delicată, cea a trecerii de la perioada comunistă la noul regim democratic, cu multe libertăți, dar și cu multe convulsii în sânul societății, în lupta pentru redobândirea pământurilor și a altor drepturi. Astfel, a fost și Primar al Comunei Conop, între 28 februarie 1992 și 30 septembrie 1994, încercând și din această nouă postură să se implice în administrație și să rezolve problemele oamenilor, atât cât s-a priceput și i-a stat în putere, urmând aceleași principii ale slujirii aproapelui, cu cinste și dăruire, cu timp și fără timp.
După aproape 30 de ani de muncă asiduă în administrație și după alte probleme de sănătate întâmpinate pe parcurs, se retrage în ceea ce înseamnă viața de familie, trăită în gospodăria din satul natal și în mijlocul consătenilor săi. Începe, însă, acum o altă slujire, dedicată mai concret și îndeaproape bisericii parohiale, treburilor ei, cântării la strană și unei conlucrări frumoase cu Preoții Parohi care au slujit în acești ani în Parohia Chelmac: vrednicul de pomenire Părinte Ioan Jidoi, ajuns ulterior Paroh la Radna și Protopop al Lipovei și mutat de curând la cele veșnice; Părintele Vasile Jivănescu, de la Parohia Șoimoș; Părintele Cristian Zaha, transferat la Parohia Horea și mutat apoi și el, la cele veșnice și Părintele Cornel Ardelean, actualul Preot Paroh al Parohiei Chelmac, având cu acesta o foarte bună înțelegere și colaborare.
Dragostea de oameni, de familie și de Biserica Străbună i-au călăuzit pașii și i-au încălzit sufletul până la cea din urmă suflare a sa, petrecută la scurtă vreme după Sfânta Liturghie din Duminica Lăsatului Sec de brânză pentru începutul Postului Mare, în data de 18 februarie, din Anul Mântuirii 2018.
Slujba de prohodire și înmormântarea sa au avut loc la biserica parohială din Chelmac și cimitirul din localitate, marți, 20 februarie 2018, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului și Chiriarhul locului și a altor Ierarhi și Clerici ai Bisericii Ortodoxe Române, între care se vor număra Preoți și Diaconi ai Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria și ai Episcopiei Daciei Felix.
Bunul Dumnezeu să primească sufletul robului său Constantin Alexandru Mănuilă în Împărăția Sa și întru Lumina Feței Sale, dimpreună cu toți cei care din veac au bineplăcut Lui, dăruindu-i iertare păcatelor, odihnă sufletului, mântuire și veșnică pomenire!
Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria
