Laureații nou premiați în științe economice Daron Acemoglu, Simon Johnson și James Robinson au adăugat o nouă dimensiune explicațiilor anterioare pentru diferențele actuale în bogăția țărilor din întreaga lume.
„Reducerea diferențelor vaste de venituri între țări este una dintre cele mai mari provocări ale vremurilor noastre. Laureații au demonstrat importanța instituțiilor societale pentru a realiza acest lucru”, a spus Jakob Svensson, președintele Comitetului pentru Premiul în Științe Economice.
Laureații din acest an în științe economice – Daron Acemoglu, Simon Johnson și James Robinson – au demonstrat importanța instituțiilor societale pentru prosperitatea unei țări. Societățile cu un stat de drept sărac și instituțiile care exploatează populația nu generează creștere sau schimbare în bine. Cercetările laureaților ne ajută să înțelegem de ce.
Explicație pentru motivul pentru care unele țări sunt bogate, iar altele sărace.
Cele mai bogate 20% din ţările lumii sunt acum de aproximativ 30 de ori mai bogate decât cele mai sărace 20%. Mai mult, decalajul de venit dintre cele mai bogate și cele mai sărace țări este persistentă; deși cele mai sărace țări au devenit mai bogate, ele nu ajung din urmă cu cele mai prospere. De ce? De ce? Laureații din acest an au găsit dovezi noi și convingătoare pentru o explicație pentru această diferență persistentă – diferențele dintre instituțiile societății. Să furnizezi dovezi pentru acest lucru nu este o sarcină ușoară. O corelație între instituțiile dintr-o societate și prosperitatea acesteia nu înseamnă neapărat că una este cauza celeilalte. Țările bogate diferă de cele sărace în multe feluri – nu doar în instituțiile lor – deci ar putea exista alte motive atât pentru prosperitatea lor, cât și pentru tipurile lor de instituții Poate că prosperitatea afectează instituțiile unei societăți, mai degrabă decât invers. Pentru a ajunge la răspunsul lor, laureații au folosit o abordare empirică inovatoare.
Acemoglu, Johnson și Robinson au descoperit un lanț clar de cauzalitate.
Instituțiile create pentru a exploata masele sunt rele pentru creșterea pe termen lung, în timp ce cele care stabilesc libertăți economice fundamentale și statul de drept sunt bune pentru aceasta. Instituțiile politice și economice tind, de asemenea, să fie foarte lungă durată. Chiar dacă sistemele economice extractive oferă câștiguri pe termen scurt pentru o elită conducătoare, introducerea unor instituții mai incluzive, mai puțină extracție și statul de drept ar crea beneficii pe termen lung pentru toată lumea. Deci, de ce elita nu înlocuiește pur și simplu sistemul economic existent?
Explicația laureaților se concentrează pe conflictele privind puterea politică și problema credibilității dintre elita conducătoare și populație. Atâta timp cât sistemul politic aduce beneficii elitelor, populația nu poate avea încredere că promisiunile unui sistem economic reformat vor fi respectate. Un nou sistem politic, care permite populației să înlocuiască liderii care nu-și țin promisiunile în alegerile libere, ar permite reformarea sistemului economic. Cu toate acestea, elitele guvernătoare nu cred că populația îi va compensa pentru pierderea beneficiilor economice odată ce noul sistem va fi pus în aplicare. Aceasta este cunoscută sub numele de problema angajamentului; este greu de depășit și înseamnă că societățile sunt prinse cu instituții extractive, sărăcie în masă și o elită bogată.
Cu toate acestea, laureații au arătat, de asemenea, că incapacitatea de a face promisiuni credibile poate explica de ce se întâmplă uneori tranzițiile către democrație. Chiar dacă populația unei națiuni nedemocratice lipsește puterea politică formală, are o armă de care se tem elita conducătoare – sunt mulți. Masele se pot mobiliza și pot deveni o amenințare revoluționară. Deși această amenințare poate include violența, realitatea este că amenințarea revoluționară poate fi cea mai mare dacă această mobilizare este pașnică, deoarece permite unui număr mare de persoane să se alăture protestelor.
Elita se confruntă cu o dilemă atunci când această amenințare este cea mai acută; ar prefera să rămână la putere și să încerce pur și simplu să împace masele prin reforme economice promițătoare. Dar o astfel de promisiune nu este credibilă pentru că masele știu că elita, dacă rămân la putere, se poate întoarce rapid la vechiul sistem odată ce situația s-a liniștit. În acest caz, singura opțiune pentru elită poate fi predarea puterii și introducerea democrației.
Modelul laureaților de explicare a circumstanțelor în care se formează și se schimbă instituțiile politice are trei componente.
Primul este un conflict asupra modului în care sunt alocate resursele și cine deține puterea decizională într-o societate (elita sau masele).
Al doilea este că masele au uneori posibilitatea de a-și exercita puterea prin mobilizarea și amenințarea elitei conducătoare; puterea într-o societate este, prin urmare, mai mult decât puterea de a lua decizii.
A treia este problema angajamentului, ceea ce înseamnă că singura alternativă este ca elita să predea puterea decizională populației.
Modelul a fost folosit și pentru a explica de ce unele țări alternează între democrație și non-democrație. De asemenea, poate fi folosit pentru a arăta de ce este atât de dificil pentru țările care nu au instituții incluzive să obțină o creștere egală cu cele care o fac și de ce elitele guvernătoare pot beneficia uneori de blocarea noilor tehnologii.
Află mai multe despre abordarea lor și despre premiul 2024 în științe economice: https://bit.ly/47HfD72
În 2023, premiul Nobel pentru Economie i-a fost acordat Claudiei Goldin pentru cauzele inegalității salariale de pe piața muncii.
Sursa: NobelPrize.org
Citește și: Toate Premiile NOBEL 2024 – AICI
