[SCRISOARE DESCHISĂ]
STAȚIA ARAD – o stație de cale ferată situată în vestul țării, o poartă spre occident integrată în Culoarul IV Pan European modernizată, cinci direcții de mers, trafic intens, o gară care rivalizează cu marile gări europene.
DAR … despre personalul de infrastructură care deservește buna desfășurare a traficului în stația C.F Arad nu se poate spune același lucru. Acești salariați ai C.N.C.F. CFR SA pe care compania i-a cam uitat, au contribuit la bunul mers al circulației pe toată durata lucrărilor de modernizare dând dovadă de profesionalism, fără a avea parte de evenimente cu toate că își desfășurau activitatea în condiții inimaginabile (BLOC – coordonare a circulației într-o camera de 3x4m în care se afla instalația provizorie plus trei IDM, fără legătură cu exteriorul) și, mai important, cu diminuarea salariului cu trei clase de salarizare pe toată durata lucrărilor din stația Arad, IDM exteriori alergând printre ruine, printre utilaje de construcții și, în ultima fază a lucrărilor de construcție, sărind garduri fără a avea căi de acces pentru a ajunge la timp la expedierea trenurilor.
Cu toate acestea, IDM din stația Arad au mers mai departe, contribuind la bunul mers al lucrărilor in șantier concomitent cu desfășurarea circulației în condiții de siguranță, fără a avea parte de evenimente sau incidente.
Centralizarea stației s-a făcut cu același personal IDM și sub circulația normală a trenurilor (cum ar fi să dispui intrarea unui tren în stație și doar să îți imaginezi că intră și să ai încrederea că toate manevrele sunt executate corect, fără a-l putea urmări pe trasa parcursului!).
După terminarea lucrărilor de construcție, centralizarea stației, inaugurarea și toate strângerile de mâna la pachet cu felicitările de rigoare între șefi, să nu se creadă că IDM și personalul care a făcut acest lucru să se întâmple a fost uitat… La nici o lună după terminarea lucrărilor, au fost toți IDM și Șef Tură M convocați pentru a li se mulțumi printr-o cercetare urmată de sancțiuni pe motiv că nu s-a lucrat instrucțional și conform prescripțiilor, primind cu toții o „diplomă de merit” pe care scria SANCȚIUNE. După încă trei luni, în urma unei note în care era specificat subiectivul „noi considerăm”, s-a tăiat în mod abuziv sporul prevăzut în contractul colectiv de muncă (CCM), fără a se da vreo explicație și asta doar pe considerentul unui singur șef.
Datorită acestor cauze, impuse de altfel chiar de conducerea Regionalei și a companiei, prin faptul că se manifestă un total și absurd dezinteres tocmai în raport cu personalul care a lucrat în orice condiții, chiar și cu salarii diminuate, a lucrat în condiții de stres și presat psihologic continuu de desființări de posturi (acar CAM, acar Cab.628) cu preluarea atribuțiilor de către IDM, încărcarea posturilor cu diverse atribuții care nu au nici o legătură cu siguranța circulației (pornirea scărilor rulante, supravegherea și deservirea instalației de alarmare în caz de incendiu, tablouri de garări a trenurilor etc), tăieri abuzive de sporuri prevăzute în CCM, atac la demnitatea lor în muncă, datorită acestor cauze, așadar, s-a ajuns la oprirea spontană a lucrului în stația C.F Arad.
În această situație, oare, conducerea nu se întreabă dacă nu cumva tocmai ea ne-a obligat s-o facem?
Dar orgoliile rănite ale directorilor îi împing ca, în urma protestului spontan din stația Arad, să dea sancțiuni disciplinare exemplare cum ar fi: desfacerea contractului de muncă, retrogradarea Șef Tură M/ IDM A în IDM D pe perioadă nedeterminată, măsură contrară legislației în vigoare și mutarea IDM care au lucrat în toate condițiile posibile în Stația Arad, de peste 20 ani, în alte stații etc. Or, toate acestea în condițiile în care, la nivel național, nici nu s-a pomenit de sancțiuni. Atunci cum se poate aștepta cineva ca personalul din subordine să îi arate un minim respect când este tratat astfel și chiar cu DISCRIMINARE?
În urma sancțiunilor aplicate va fi afectat grav regimul de muncă, se vor acumula sute de ore suplimentare, concedii de odihnă neefectuate, dar astea sunt aspecte care par să nu intereseze pe nimeni din conducerea Regionalei. Și astfel ne întoarcem mereu de unde am plecat fără să ne gândim la riscurile majore și tragice la care este supusă siguranța circulației și, mai grav, oamenii.
Și asta PÂNĂ CÂND?
