o cutie de bucurie -

O CUTIE DE BUCURIE – Interviu cu Alexandru Şipoş, omul din spatele LOVEBOX [GALERIE FOTO]

    În oraşul în care credem că nu se mai întâmplă nimic, apar câteodată oameni, cel maiadesea oameni foarte tineri, care fac ceva. Ceva frumos. Ceva care se întâmplă, şi se dezvoltă. Ceva ce nu are neapărat legătură cu politicul, sau cu administraţia, ceva bun. Care se dezvoltă. Cum e şi cazul de faţă. M-am întâlnit cu Alexandru Şipoş într-o dimineaţă ploioasă de martie.   – Flori într-o cutie. – O cutie frumoasă, cu flori frumoase. – Bună dimineaţa, Alexandru. – Bună dimineaţa. – Ai avut nevoie de ceva curaj ca să începi. – Curaj, da. Dar şi…
1 comentariu
a început balamucul!... pardon

Poporanism versus propagandă

  Fără discuţie, suntem o populaţie ciudată. Cei cincisprezece cititori mă vor scuza pentru că nu folosesc o terminologie adecvată, cum ar fi popor sau naţiune. Părerea mea este că nu avem nimic de-a face cu nici una dintre aceste denumiri. Pentru că, în primul rând, un popor nu înseamnă numai un teritoriu populat de indivizi ce vorbesc aceeaşi limbă şi au, aproximativ, aceleaşi obiceiuri. E mult mai mult, şi noi nu avem celelalte componente, sau le avem atât de sărăcăcioase, încât oricine poate cere autonomie pe o regiune aşa-zis românească. Pentru că acesta este topicul de astăzi: autonomia.…
0
pariu că pe următorul președinte

Trăim o frică perpetuă gestionată de o gașcă de haiduci

Am recitit nişte interviuri ale lui Mircea Dinescu, din august 1989, interviuri pentru un ziar german. Mi-a atras atenţia o glumă amară: cică se face un experiment socialist. Se iau trei şoareci, unul ţăran, unul muncitor şi unul intelectual, se pun în trei cuşti, cu aceeaşi cantitate de hrană şi apă pentru fiecare. După câteva săptămâni, se observă rezultatele: şoarecii proletar şi agricultor arată bine, sunt vioi şi cu poftă de joacă, cel intelectual e slab vai de mama lui, cu privire stinsă şi fără chef. E întrebat: ai primit mai puţină hrană? Nu, răspunde acesta, hrana e la…
4 comentarii
a început balamucul!... pardon

Prin ape și gânduri tulburi

  Acum câteva zile, un bun prieten de-al meu m-a sunat, exultând de bucurie. Fata lui plecase din ţară, ca să studieze fotografia în Anglia. Bucuria prietenului meu m-a uimit peste măsură, mai ales că plăteşte vreo câteva mii de lire sterline pe an pentru studiile fetei. Era atât de bucuros, că nu am putut să nu mă întreb dacă nu cumva a luat-o razna, mai ales obişnuit fiind cu români de bine, care înnebunesc subit. Şi, iniţial, nu i-am dat dreptate prietenului meu. De ce să studiezi afară, când şcoala românească e atât de serioasă? De ce să…
0
a început balamucul!... pardon

Exerciţii de stil pentru avansaţi, vă rog

  Şi, pentru că plouă într-un mare fel, de-ţi vine să-ţi tai venele, sau să le laşi lungi, să le împleteşti şi să le vopseşti fuchsia, m-am gândit să sparg rutina, aşa, pe la spate, pe la spate, să mă joc cu subiectele şi predicatele. pamfletizând pamfletul cu flecăreală, că-s maniac textual şi terorist liric, înscriind capete pătrate în cercurile lui Arhimede, aşa că-I dau cu o poveste terifiant de actuakă, cu feţi nu aşa de frumoşi, şi zmei pe minus, cu păduri fermecate de beton, asfaltări electorale, frumoase aproape adormite cu capul în poala potentaţilor mai puţin potenţi…
1 comentariu
a început balamucul!... pardon

Cum mi-am aniversat infarctul la cheful lui Falcă

  Într-un moment de nebunie, cuiva i-a tunat extraordinara idee de a mă invita la recepţia cauzată de fenomenul numit Zilele Aradului. Pentru că, chiar dacă nu sunt de acord cu ceea ce face (a se citi cheltuie) actuala administraţie, ceea ce mă face în mod automat un duşman al Aradului, cu toate astea, am zis hai să merg. Ce se poate întâmpla mai rău? Că nu mă pot da afară, când sunt deja afară. Cu ajutorul internetului încă liber, m-am descurcat şi la ceea ce priveşte termenul ţinută de cocktail în aer liber (vă ajut şi pe voi,…
5 comentarii
GLR Car Wash
Revolut
Salon Marem
Salon Marem
UAV
Secret Link