Mă numesc Maia Loloiu, am 19 ani și sunt studentă la Facultatea de Litere și Arte din Sibiu. Mă aflu la vârsta la care îmi este firesc să descopăr lumea prin colaje și întrebări, prin colaje de întrebări – de imagini, cuvinte, senzații; prin nuclee microcosmotice care, pătrunse sub pleoape, se deschid, ies din ambalaje și, parcă incompatibile cu ritmul inimii, construiesc ceva nou. Poate că aici începe poezia, în realitatea care se desface înăuntrul celui care o interiorizează și o recompune. din inima călugăriței se nasc stele  din gelatina ei păroasă  în proximitatea eclipsei  (eu, neobservat, pulsatoriu)  abdomen…