Doliu în teatrul românesc: marea actriţă Olga Tudorache, în vârstă de 88 de ani, a încetat din viaţă, potrivit agenţiei News.ro, care o citează pe medicul Monica Pop. Marea actriţă fusese internată în spital în ultimele zile, iar starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit considerabil săptămâna trecută.
Actriţa Olga Tudorache Olga Tudorache a fost internată la începutul săptămânii trecute la Spitalul Elias, în urma unei suspiciuni de atac vascular cerebral. Progresiv, starea sănătăţii sale s-a deteriorat, joi dimineaţă fiind transferată la Terapie Intensivă. „În cursul dimineţii zilei de 12 octombire, starea generală s-a agravat în concordanţă cu evoluţia imprevizibilă a bolii. Din aceste motive, doamna Olga Tudorache, a fost internată începând din aceasta dimineaţă în secţia de terapie intensivă a SUUE, pentru supraveghere continuă şi continuarea tratamentului adecvat”, a anunţat, joi, un comunicat de presă al medicilor de la Elias.
Doamna teatrului românesc din ultimele decenii s-a stins discret, aşa cum a trăit în ultima perioadă, când a ales să se retragă din viaţa publică şi de pe scenă, acolo unde a încântat generaţii întregi cu talentul şi energia sa.
Olga Tudorache, supranumită „marea doamnă a teatrului românesc“,
s-a născut la 11 octombrie 1929, la Oituz, judeţul Bacău. Din 1976 a fost Conferenţiar universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale“, catedra de actorie. Din 1990 este profesor. A avut şase promoţii de actori, până la pensionare (1997). Retragerea efectivă din învăţământ are loc în 2000. A interpretat peste 70 de personaje de teatru, precum: Maşa din „Cadavrul viu“ de Lev Tolstoi, Antigona din piesa lui Sofocle, Cleopatra, din „Antoniu şi Cleopatra“, Regina din „Vulpile“ de Lillian Hellman, Ducesa de Gloucester din „Richard al II-lea“, „Elena Domnişor din „Să nu-ţi faci prăvălie cu scară“, Beatrice, din „Efectul razelor gamma asupra anemonelor“ de Paul Zindel,. A jucat şi în filme: ”Tudor” (1962), ”Răzbunarea haiducilor” (1968), ”Bietul Ioanide” (1979), ”Vreau să ştiu de ce am aripi” (1983), ”Domnişoara Aurica” (1986), ”Tusea şi junghiul” (1990), ”Doi haiduci şi o crâşmăriţă” (1992), ”O vară de neuitat” (1993), ”Faraon” (2004). Dintre premiile şi distincţiile primite amintim: Premiul I pentru interpretare la Festivalul Naţional de Teatru (1969), Premiul revistei Săptămâna pentru 25 de ani de activitate teatrală (1979), Premiul I la Festivalul dramaturgiei contemporane Braşov (1986), Premiul special al juriului la Gala dramaturgiei româneşti actuale (Timişoara, 1987), Diploma de onoare la Festivalul de Dramaturgie Contemporană (Braşov, decembrie 1997), Premiul Fundaţiei Tofan pentru Cea mai importantă personalitate teatrală a anului 1997 (decembrie 1997), Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Mare Ofiţer acordat de Preşedintele României (2000), Titlul de Cetăţean de onoare al Municipiului Bucureşti (2001), ”Vârsta de Aur — Premiul special”, distincţie a Ministerului Culturii şi Cultelor (2001), Trofeul Festivalului Naţional de Teatru ”I.L.Caragiale” (2004). A primit Premiul Criticii pentru Cea mai bună actriţă a anului 1997, acordat de secţia română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) — Fundaţia Teatrul XXI (februarie 1998), Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriţă în cadrul Galei Premiilor UNITER (martie 1999), Diploma de popularitate (Gala Premiilor UNITER, 2002). La 8 aprilie 2010, Olga Tudorache a jucat pentru a 250-a oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, alături de Marius Bodochi, rolul principal în spectacolul „Regina Mamă”, regia Gelu Colceag (foto sus). Interpretarea Olgăi Tudorache a fost distinsă cu Premiul AICT pentru cea mai bună actriţă a anului 1997 şi Premiul Tofan pentru cea mai importantă personalitate teatrală a aceluiaşi an. Actriţa a primit decoraţia regală „Nihil Sine Deo”, din partea Regelui Mihai, în cadrul unei ceremonii care s-a desfăşurat la 18 mai 2013, la Teatrul Mic din Bucureşti, chiar după spectacolul „Portretul Doamnei T”, o piesă scrisă special pentru Olga Tudorache de Ana Maria Bamberg.
Pentru actorul Florin Zamfirescu, cel care i-a fost ani de zile asistent la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică, Olga Tudorache este un mister din care a reuşit să descifreze doar o mică fărâmă. „Pentru mine, mecanismele interioare ale actriţei Olga Tudorache – o actriţă imensă, cea mai mare pe care o are teatrul românesc – au fost un mister. Stând atâţia ani la catedră, discuţiile cu ea m-au îmbogăţit”. Mulţi au spus că forţa ei este în glas, alţii, în privire. Eu am mai descoperit o frântură din acest mister: Olga Tudorache nu minte niciodată, spune exact ceea ce gândeşte. Capătă o asemenea forţă, încât devine înspăimântătoare în faţa celor din jur. Le spunea studenţilor: «E prost», sau «Este foarte bine! ». Nu spunea şi nu făcea niciodată lucruri de complezenţă“. În acelaşi timp, precizează Florin Zamfirescu, „este un om de o tandreţe extraordinară, nu suportă ideea de a face rău cuiva“.
Regizoarea Cătălina Buzoianu a lucrat cu Olga Tudorache la mult-premiatul spectacol „Efectul razelor gamma asupra anemonelor“ (1977), experienţă pe care o numeşte „fabuloasă“. „Olga Tudorache este ea însăşi un personaj. Am avut acces la relaţia dintre ea şi Rodica Negrea, care i-a ţinut piept pe scenă – pentru că ele două aveau rolurile principale. Şi pentru Rodica Negrea a fost o experienţă uluitoare să fie cu Olga pe acelaşi ritm şi cu aceeaşi putere. Energia Olgăi mătura tot, dar nu era una devastatoare, ci făcea să înflorească totul în jur. Totul devenea expresiv, benefic şi adevărat. Am mai lucrat cu ea la o piesă de teatru pentru TV, «Trenul de lapte nu mai opreşte aici ». Era fascinantă. În viaţa de zi cu zi, am fost prietenă cu ea. Este o fiinţă fermecătoare – se îmbrăca bine, eu şi soţul meu eram uluiţi de felul în care reacţiona ca soţie, ca iubită…“
Actriţa Ilinca Goia, fostă studentă a Olgăi Tudorache, spune că a fost influenţată de personalitate artistică a profesoarei sale. „Este o actriţă atât de copleşitoare, încât nu poţi să nu te minunezi. Ca profesor, era omul extremelor. Nu exista cale de mijloc.”,
