Este ora 5 dimineaţa şi glasul Ioanei se aude, sfâşietor, din camera alăturată a pensiunii în care suntem cazaţi: „Nu pleca, mami, nu pleca, te rog. Vreau să vii şi tu cu mine pe munte. Te rooog!” Se aud şoaptele mamei care încearcă să o linişteasca pe micuţă, apoi ușa sălii de mese se deschide şi mama Ioanei apare îmbrăcată de plecare. Se grăbeşte să prindă trenul care o va duce spre oraşul unde este medic. Garda ei începe peste câteva ore, nu a reuşit să facă schimb cu niciunul dintre colegi, aşa că Ioana va merge pentru prima dată în viaţă, fără ea, într-o mini tabără de 3 zile pe munte. Ioana are 11 ani şi a călătorit foarte mult, prin toată lumea: Franţa, Grecia, Spania, Italia, Egipt, Peru, Maroc, Argentina, sunt numai câteva din locurile în care au ajuns împreună. Mama Ioanei pleacă spre spital iar noi începem să ne pregătim plecarea spre munte.
Asta în timp ce suspinele micuţei se transformă în urlete, iar încercările noastre de a o consola sunt sortite eşecului. Deodată se face auzită vocea Alexandrei: „Ioana, eu, în calitate de organizator al acestei tabere, am nevoie de ajutorul tău. Tu eşti la fel ca mine, ai călătorit prin atâtea locuri neobişnuite, ai o mare experienţă, iar în grupul nostru sunt copii care nu au avut aceste experienţe, aşa că noi două, împreună, va trebui să îi ajutăm să se descurce.” Reacţie: Ioana şi-a şters rapid obrăjiorii deformaţi de plâns, şi-a îndreptat spatele si s-a dus glonţ spre Alice care, lângă uşă, îsi încălța bocancii. „Alice, e important să îţi legi bine şireturile la bocanci, pentru că dacă nu sunt bine legate, se pot dezlega oricând şi te poţi accidenta, călcând pe ele. Iar pe munte nu ne permitem accidente”, a spus Ioana, sub privirile mirate ale grupului de copii şi adulti. Aşa că ne-am trezit că fetiţa răsfăţată a mamei s-a transformat instantaneu, sub privirile noastre stupefiate, într-un lider de grup. Şi aşa a rămas până la finalul taberei: responsabilă, plină de solicitudine, atentă la ea si disponibilă pentru cei din jur. Şi toate astea pentru că cineva i-a spus cuvintele potrivite la momentul potrivit, cuvinte care au atins în ea nişte resorturi nebănuite şi care au făcut-o să scoată la suprafaţă cea mai buna variantă a ei din acel moment.
Ca organizator de drumeţii, tabere si expeditii vă pot spune că astfel de transformări au loc, sub ochii noştri, de fiecare dată si cu fiecare persoană. Ori de câte ori avem parte de noi experiențe, în medii noi, vom pleca în mod inevitabil, cu o nouă înțelegere – atât faţă de noi înșine cât şi faţă de alții. Taberele sunt un mediu minunat pentru ca acest lucru să se întâmple. Micuţa Ioana din povestirea de mai sus a avut tot felul de experienţe minunate alături de mama ei, dar îndată ce a rămas pe cont propriu şi alături de persoane care au ştiut să o „provoace”, până la sfârșitul taberei a intrat în rolul de leader autentic cu care a venit pe lume. Ioana a plecat din acestă tabără nu numai cu amintiri, dar a învăţat să cunoască rolul pe care ea îl are, valoarea unor prieteni de vârsta ei, emoția de a ieși din zona de confort … şi o empatie mare pentru cei din jur! Şi asta deoarece o tabără bună este un loc perfect pentru a explora cine esti, ce ești capabil, și să fii încurajat în călătoria aceasta spre tine însuţi.
Tu ce aşteptări ai de la o tabără în care îţi trimiţi copilul?
Articol publicat și pe Alexandra Flavia Marcu.ro
