Întâlnire după 45 de ani de la absolvirea Liceului Pedagogic

6 septembrie 2025. În aparență o zi frumoasă ca multe altele, dar importantă pentru noi, cei care ne-am revăzut după 45 de ani de la absolvirea liceului, noi, foștii elevi ai Liceului Pedagogic din Arad, promoția 1980. Se spune că amintirile sunt frânturi de clipe în viața unui om, care rămân neatinse de tumultul vieții și câteodată reapar ca un trăznet și te mistuie. Azi ne-am reîntâlnit cu acea perioadă, când am leagat prietenii, când am respirat puritate, când credeam în visuri, când aripile noastre atingeau cerul. 

Ne priveam curioși șă ne regăsim în adulții de azi ajunși în pragul pensionării. Ne recunoșteam după zâmbet, după ochi, după râset. Am fost printre primii elevi care au susținut examene de admitere pentru treapta a doua de liceu. Ca urmare, în Liceul Pedagogic, după examenul din iunie 1978, au funcționat trei clase cu profiluri diferite: învățători, filologie-istorie și artă. Astfel din trei clase a câte 38 de elevi cu profil pedagogic, în urma acestui examen a rămas o singură clasă cu 36 de elevi, iar la filologie-istorie au venit elevi din mai multe licee din județ. În ce privește Liceul de Artă, acesta a fost desființat ca instituție, în acea perioadă, dar a continuat pregătirea talentelor în domeniul artei, în câte o clasă (jumătate din efectiv erau la muzică, iar cealaltă la arte plastice), în cadrul Liceului Pedagogic. 

Și iată-ne acum, după atâția ani, adunați pentru a ne revedea

Aveam la noi copiile fotografice ale celebrelor tablouri de absolvire, care în acea vreme erau expuse în vitrinele librăriilor din centru, ca să fie văzute de tot orașul, câteva seturi de sonete primite atunci de la colegi și, iată, păstrate timp de 45 de ani în arhiva personală, au fost multe emoții, care nu se pot descrie în cuvinte.

Unii dintre noi nu ne-am văzut de 45 de ani, au fost colegi care, deşi au venit la toate întâlnirile, au trãit aceeași emoţie, ca acum 5, 10, 15, 25, 35 sau 40 de ani… Cele mai surprinzătoare momente au fost când se deschidea ușa și intra câte un coleg sau o colegă, care se prezenta: „Eu sunt…” și toți îi căutam chipul în memorie, zâmbeam și ne bucuram de revedere.

Anii de liceu rămân cei mai frumoși ani care ne-au definit ca oameni. Astăzi fiecare a povestit câte ceva din realizările sale, despre drumul pe care l-a străbătut în profesia aleasă, dar și despre viața personală, pentru că, da, am plecat din liceu adolescenți cu visuri, cu gânduri mărețe și ne reîntâlnim acum, când suntem în pragul pensiei și unii suntem deja bunici. 

Ne-am amintit clipele frumoase din liceu, întâmplările trăite în ore și în alte activități, pe care le-am organizat, ne-am amintit de profesorii noștri, și cred că toți ne-am văzut iar în acea parte a timpului: eram noi aceiași adolescenți, am uitat grijile cotidiene și am râs ca atunci. 

Din pãcate, ne-au lipsit o parte dintre colegi: unii n-au putut veni din diverse motive, iar pentru alții, din păcate, a trebuit să păstrăm un moment de reculegere.

Am plecat având câte o diploma aniversară, cu pozele noastre de absolvenți și cu multe instantanee de acum.

Cu siguranță această zi poate fi definită prin următoarele cuvinte: emoție, prietenie, căldură sufletească, iubire, adolescență. Ne-am despărțit urându-ne toate cele bune și promițându-ne să ne revedem de acum în prima sâmbătă a lunii septembrie din fiecare an, în orașul nostru iubit. 

 Vă mai amintiți tablourile de absolvire de altădată? Dar sonetele cu fotografia absolventului și un citat celebru?

• Cele trei tablouri de absolvire de la Liceul Pedagogic din Arad, promoția 1980

• Trei sonete de la absolvenții celor trei clase ale liceului

autor: Adina (Lăpăduș) Matei