Labașinț e un sat vechi de peste o jumătate de mileniu căruia nu-i lipsește nimic înafară de drumuri de acces decente și – pe cale de consecință – oameni.
Nu dintotdeauna. În monografia comunei Șiștarovăț, din care face parte alături de satele Cuveșdia și Varnița, Labașinț apare cu următoarea evoluție demografică: 1880; 558 locuitori, din care 553 români, 1 german, 1 maghiar, 3 alte etnii; 1890: 615 locuitori, din care 613 români, 2 germani; 1900: 680 locuitori, din care 12 germani, 4 maghiari; 1910 : 706 locuitori, din care 684 români, 6 germani, 6 maghiari, 10 alte etnii; 1920: 608 locuitori, din care 604 români, 4 germani; 1930: 572 locuitori, din care 567 români, 5 germani, 1 maghiar, 1 rom; 1941: 506 locuitori, din care 505 români, 1 german; 1956 : 403 locuitori; 1966: 322 locuitori, 322 români; 1977: 173 locuitori, din care 173 români; 1992: 15 locuitori, din care 15 români; 2011: 12 locuitori, din care un italian; 2021 – 7 locuitori, din care 1 italian.
Osvaldo Martinelli este italianul care, din 2007 a venit aici ca pionier al acestui gen de colonizare
Primul lui asociat a sosit acum 25 de ani. Pensiunea – LABASINT FOREST – a fost deschisă, cu toate autorizațiile, în 2017.
„Proiectul era foarte bun și afacerea a mers în sens ascendent… până la pandemia de COVID, care ne-a dat peste cap și ne-a încetinit, dar n-am renunțat.”
„După ani de zile în care sunt aici ca să fac satul ăsta să trăiască, suntem ca la început. Eu investesc, domnul Mihai investește, pentru că credem într-un proiect; cred în faptul că Labașinț o să reînvie și o să se întoarcă la populația pe care o avea în 1977. Autoritățile nu ne-au dat nicio mână de ajutor în ceea ce privește dezvoltarea.
Primăria Șiștarovăț, da, a pus ceva pietriș pe drum, dar asta a fost tot. Pentru persoane private, drumul este prea important. Noi aici lucrăm foarte mult cu team-buildinguri – pensiunea e foarte căutată pe această nișă. Toți se plâng de starea drumului!
Vrem să reînviem satul ăsta… să-l readucem la viață, să facem minim 150 de case, cum era înainte – ăsta e obiectivul nostru.
Acum trebuie să accelerăm. Autoritățile județene ar trebui să ne dea o mână de ajutor, iar singurul lucru pe care-l solicităm este să asfalteze drumul – pentru că e proprietatea Consiliului Județean Arad. Din casele pe care le construim noi, beneficiază toată lumea – mare parte din capitalul produs aici se întoarce la stat.”
Satul are internet de la Starlink și a început să instaleze fibra optică, așa încât Labașințul va lua, din punct de vedere virtual, cea mai mare viteză posibilă la ora asta pe planetă. Cu realitatea palpabilă „la roată” stă prost!
„Asta am rezolvat-o noi, din resursele noastre. E clar că după ce totul va fi pus la punct vor veni companii mari de rețele mobile, IT-ști care vor prefera să lucreze în acest loc liniștit, cu peisaje superbe și aer curat, decât în blocuri cu chirii uriașe … știm despre ce vorbim. Acum avem nevoie de ajutor – acum e momentul ca autoritățile să ne ajute cu drumul – acesta fiind singurul lucru – dar de o importanță hotărâtoare în luarea unei decizii de relocare – de care se plâng cei care ne vizitează.” – spun cei doi administratori ai afacerii Agro Village Resort – care, după cum se poate vedea din toate unghuirile, au făcut tot ce le-a stat în aria de competență pe care și-au asumat-o.
Astfel argumentând, Osvaldo Martinelli (proprietar) și Cristina Basarab (administrator) au trimis o adresă oficială către Consiliul Județean în vederea asfaltării Drumului Județean 609 A
– 8, 5 km de drum.
Iată răpunsul pe care l-au primit:
Pentru cine nu înțelege nimic din acest limbaj de lemn reciclat, traducem noi ideea de bază: vă reabilităm drumul dacă veniți și voi cu bani! Cinic sau cum?
Reabilitarea unui astfel de drum la standarde egale cu cele cu care se laudă Consiliul Județean Arad costă vreo 8-10 milioane de euro. Cum ar putea un investitor privat axat și limitat de bugetul pe care-l implică o afacere turistic-imobiliară să „contribuie”, altfel decât demult o face, la acest proiect! Să intre în partid? Să cotizeze-n natură?… să ce?!
Paranteză politică: Șiștarovățul, așa mic cum e, reprezintă o miză în „războiul fratricid” dintre PSD și PNL. Primarul Șiștarovățului, Alexandru Damian, ne-a povestit episodul în care Iustin Cionca a vrut să i-l „paseze”… să-l treacă în proprietatea comunei cu 350 de locuitori – adică să-l distrugă politico-administrativ. Implicit și comuna. Ce administrație cu nici 200 de contributori minori la buget poate să-și permită să preia și să reabiliteze sau să întrețină un asemenea drum?
Domnul Mihai – investitor imobiliar din Timișoara:
„Am venit aici în timpul pandemiei și mi-a plăcut zona. Nimeni nu risca să investească în acea perioadă… în afară de mine. M-am împrietenit cu Osvaldo și colaborăm foarte bine. Din 2019 am început să investesc în două cabane, după ce am luat pe persoană fizică o casă. Încă investesc… acum numai ce am ridicat șase căsuțe și investesc mai departe. Am ajuns la aproape un milion de euro și sunt dispus să investesc mai departe, cu singura condiție ca autoritățile să reabiliteze drumurile de acces aici.”
„…pentru că vin clienții; vin o dată și pe urmă nu mai vin. Mă sună și spun: când faceți drumul, mai vin! E superbă zona, ne-am îndrăgostit de ea, dar drumul ne descurajează. Noi, orice ar fi, nu dăm înapoi – dar nici mai departe nu putem merge în condițiile astea. Primăria Șiștarovăț încearcă să facă ceva în privința asta, dar nu depinde de ea.”
Povestea Bisericii cu Hramul „Sfântul Ilie”
Poate că Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul se va-ndura să facă o minune… cum a făcut, zice probabil cea mai cunoscută legendă locală, pentru superba biserică ortodoxă din Labașinț.
Biserica are o pictură frumoasă, veche… a fost construită de băștinașii de aici, mai precis începută de bărbați și continuată de femeile din sat, după ce soții lor au plecat în Primul Război Mondial.
„Când am venit, în pandemie, biserica era închisă… adică nu mai era funcțională. La 2-3 locuitori nu s-au mai ținut slujbe și a rămas în paragină. În 2020, noi, cei de aici, am început să o renovăm în interior și să ținem, în fiecare an, sărbătoarea de Hram. După primii doi, au început să vină și câte patru preoți – de la Șiștaroăvăț, Lipova, Arad și am hotărât să ținem de două ori pe an slujbe – de Hram și de Sfânta Parascheva, la care vin băștinașii, urmașii acestora, să-și viziteze satul natal… așa am ajuns la vreo 150 de persoane care vin…” – ne spune domnul Mihai din Timișoara.
Proiectul BIG BENCH
Tot Osvaldo Martinelli și Cristina Basarab sunt autorii acestuia. „Proiectul BIG BENCH Labașinț este primul din Europa de Eest – implicit România – realizat la Labașinț, cu licență – o idee a unui grup care a inventat această licență. Poartă numărul 318, iar între timp alte trei organizații au făcut cerere pentru obținerea acestei licențe. Noi am inaugurat-o în august, anul trecut, după doi ani de la aderare. E o atracție turistică pe care am făcut-o pentru a face mai cunoscut Labașințul.”
„Doar că dacă vin 100 de persoane, fiecare dintre ele o să se plângă de starea drumului. Glumind, am putea face o afacere bună deschizând un atelier auto… dar nu suntem atât de cinici.”
VIDEOREPORTAJ
