Serviciul de Ambulanță Județean Arad își ia adio de la Daniela Galamboș profesionist dedicat, un coleg de nădejde și un om deosebit

Cu profundă durere, Serviciul de Ambulanță Județean Arad anunță trecerea în neființă a colegei noastre, Daniela Galamboș, care s-a stins din viață mult prea devreme, după o luptă grea cu o boală necruțătoare, purtată cu demnitate timp de doi ani.

„Daniela Galamboș a fost un profesionist dedicat, un coleg de nădejde și un om deosebit, care și-a desfășurat activitatea cu responsabilitate, empatie și devotament față de misiunea de a salva vieți. Prin întreaga sa activitate, a câștigat respectul și aprecierea tuturor celor care au cunoscut-o și au lucrat alături de ea.

Plecarea sa lasă un gol profund în rândul colectivului și în inimile tuturor celor care au avut privilegiul de a-i fi aproape.” – este mesajul Mariei Nicoară, directorul SAJ Arad.

Astăzi, 25.04.2026, la ora 14:00, ne vom lua rămas-bun de la Daniela pe sunetul sirenei ambulanței pe care a slujit-o ani de zile — un ultim omagiu, încărcat de durere și respect, pentru cea care și-a dedicat viața salvării altora.

Ceremonia de rămas-bun va avea loc la Cimitirul Eternitatea – capela Demian.

Transmitem sincere condoleanțe familiei îndurerate și suntem alături de aceasta în aceste momente de mare suferință.

Dumnezeu să o odihnească în pace.

Mesajul colegilor Danielei Galamboș

Sunt momente în care cuvintele par prea mici pentru ceea ce simțim…
Ieri am mai pierdut o colegă. Dana… Nu e doar o știre tristă. E o rană în echipă, în sufletul nostru, al celor care știm ce înseamnă cu adevărat această meserie.

În anii anteriori l-am pierdut și pe Marius… iar durerea nu a trecut, doar am învățat să mergem mai departe cu ea.

Lucrăm în ambulanță nu pentru că e ușor, nu pentru că e comod, ci pentru că am ales, conștient, să fim acolo unde alții nu pot sau nu vor să fie. Am ales să răspundem la apeluri la orice oră, să intrăm în situații limită, să ne lăsăm familiile acasă și să ne dedicăm viața, zi de zi, unor oameni pe care nu îi cunoaștem, dar pentru care devenim, pentru câteva minute sau ore, totul.

Meseria asta nu e doar o profesie. Este o responsabilitate continuă, o luptă cu timpul, cu oboseala, cu limitele propriului corp și ale propriului suflet. Vedem suferință, vedem tragedii, vedem finaluri… dar, uneori, avem și privilegiul de a salva, de a face diferența, de a aduce speranță acolo unde părea că nu mai există.

Și totuși, în spatele uniformei, suntem oameni. Cu temeri, cu familii, cu dorințe. Iar când pierdem unul dintre noi, nu pierdem doar un coleg… pierdem o parte din noi.

Pentru Dana, pentru Marius și pentru toți colegii plecați dintre noi, rămâne respectul, recunoștința și tăcerea aceea grea pe care doar noi o înțelegem. Știm că sunt și alții pe care nu i-am pomenit acum, dar nu îi uităm. Niciodată.

Să nu uităm niciodată cât de important este ceea ce facem, dar nici cât de fragili suntem.

Odihniți-vă în pace.
Noi vom continua…