Ucu Dima: „Am depus documentele. Acum trebuie să vorbim serios despre ce urmează pentru Arad.”
Marți, 24 martie – am depus la Primăria Municipiului Arad documentația prin care solicit organizarea unei dezbateri publice reale privind proiectul de hotărâre care vizează interzicerea activităților de jocuri de noroc.
Nu a fost un gest făcut în grabă.
Și nici o reacție de moment.
A fost un demers pe care mi l-am asumat după ce, zile la rând, am ascultat, am întrebat și am încercat să înțeleg din cât mai multe perspective ce se întâmplă cu adevărat în spatele acestui subiect.
Ce am depus concret
Am depus peste 750 de semnături strânse prin inițiativa „Aradul care muncește”.
Am depus un memoriu detaliat, în care am analizat lucrurile din mai multe unghiuri: economic, juridic și administrativ.
Am depus argumente, nu opinii.
Și am depus și soluții, nu doar critici.
MEMORIUL
Pentru că nu cred în ideea de „sunt împotrivă și atât”.
Cred că, dacă te implici, trebuie să vii și cu ceva construit, nu doar cu ceva demolat.
Documentele depuse – transparență totală!
Mai jos aveți atașate toate documentele depuse la Primăria Municipiului Arad. Am ales să le fac publice pentru că nu cred în poziții asumate pe jumătate.
Cine susține ceva, trebuie să își asume transparent argumentele.
În același timp, vreau să spun un lucru foarte clar: mă declar un susținător ferm al oamenilor de afaceri care desfășoară activități legale și fiscalizate!
Am fost și sunt antreprenor. Știu ce înseamnă să construiești de la zero, să îți asumi riscuri, să creezi locuri de muncă și să funcționezi într-un sistem care, de multe ori, nu îți face lucrurile ușoare.
Nu voi susține niciodată abuzul. Dar nu voi susține niciodată distrugerea unor activități legale prin decizii luate în grabă sau fără fundament.
Cred într-un principiu simplu: ceea ce este legal trebuie reglementat corect, nu eliminat arbitrar.
Înainte să vorbesc, am vrut să înțeleg. Nu mi-am format o părere dintr-un articol sau dintr-o postare pe Facebook.
Am stat de vorbă cu oameni. Cu oameni care nu au nicio legătură cu domeniul și care își doresc, sincer, un oraș mai curat și mai sigur.
Cu oameni care intră în astfel de spații și care au propriile lor motive.
Cu angajați din industrie, oameni normali, care își câștigă existența acolo.
Cu beneficiari și operatori, dar și cu proprietari de spații comerciale.
Am discutat inclusiv cu persoane din zona de control și reglementare.
Nu spun că am acoperit tot.
Dar pot spune că nu am vorbit fără să ascult.
Concluzia la care am ajuns
Problemele există. Nu le contest. Ar fi absurd să spui că nu există dependență, că nu există cazuri dificile sau că totul este în regulă.
Dar la fel de greșit mi se pare să spui că soluția este interzicerea totală. Pentru că, din tot ce am discutat și analizat, un lucru devine foarte clar: interzicerea nu rezolvă problema. O mută.
Ce se întâmplă în realitate când „interzici”
- Nu dispar oamenii care au deja un comportament de consum.
- Nu dispare interesul.
- Nu dispare fenomenul.
Se mută.
- Se mută în online, unde controlul este mai dificil.
- Se mută în zone mai puțin vizibile, mai puțin reglementate.
- Se mută acolo unde autoritățile nu mai au aceeași capacitate de intervenție.
Asta nu este o teorie. Este un tipar.
Ce riscăm să ignorăm
Discuția a fost dusă foarte mult în zona emoțională. Și înțeleg de ce… oamenii vor voturi… populism.
Sunt constient de HATE-ul maxim care mi l-am luat… asta este! Dar o decizie de acest tip nu poate fi luată doar emoțional.
Pentru că are consecințe.
Vorbim despre:
- activități economice legale
- contracte în derulare
- investiții efectuate
- oameni care lucrează în acest sector
Și mai ales vorbim despre un lucru esențial: predictibilitatea.
Un oraș în care regulile se pot schimba radical, fără o tranziție clară, devine un oraș imprevizibil – iar imprevizibilitatea nu ajută pe nimeni.
Dincolo de ce „simțim”, există legea! Indiferent cât de sensibil este subiectul, există niște limite.
- Libertatea economică este garantată.
- Restrângerea unui drept trebuie să fie proporțională.
- Tratamentul trebuie să fie echitabil.
Nu intru aici în detalii juridice complicate, dar ideea este simplă: o măsură de tip „interzicere totală” trebuie să fie foarte bine justificată și proporțională. Altfel, riscăm să generăm nu doar o problemă administrativă, ci și una juridică.
Întrebarea corectă nu este „interzicem sau nu”. Întrebarea corectă este: cum reglementăm corect? Pentru că între „lăsăm totul liber” și „interzicem tot” există o zonă de echilibru.
O zonă în care:
- poți limita activitatea în anumite zone
- poți impune reguli mai stricte
- poți controla mai eficient
- poți proteja categoriile vulnerabile
Fără să pierzi controlul complet asupra fenomenului.
Ce fel de oraș vrem să construim?
Aici nu mai e vorba doar despre jocuri de noroc. E vorba despre cum luăm decizii. Un oraș nu devine mai bun doar pentru că interzice ceva. Devine mai bun atunci când înțelege problemele și le gestionează corect. Când nu reacționează la presiune, ci acționează pe bază de analiză.
Ce urmează
Acesta este doar începutul. În perioada următoare voi explica, pas cu pas, toate argumentele care stau la baza poziției mele.
Voi prezenta:
- analiza economică
- implicațiile juridice
- efectele reale ale proiectului
- soluțiile concrete
Atât pentru cetățeni, cât și pentru consilierii locali care vor avea responsabilitatea votului.
Concluzie
- Nu apăr un domeniu.
- Nu apăr un interes.
- Apăr ideea că deciziile importante trebuie luate responsabil. Nu în grabă. Nu sub presiune. Nu fără analiză.
Aradul nu are nevoie de reacții.
Aradul are nevoie de decizii bine gândite.
