TITLUL INIȚIAL | 18 aprilie, 2026 – ora 18.30 | Un cadavru uman a ieșit la suprafață pe Mureș, în zona Pecica
Un cadavru a cărui identitate nu e, deocamdată, cunoscută, a fost văzut plutind pe Mureș, în zona Pecica.
Pescarii au sunat la 112 în jurul orei 18.00, informând Poliția că un corp uman inert a ieșit la suprafața apei.
La momentul la care am publicat informația, pompierii au ajuns cu barca la locul indicat.
ACTUALIZARE 1 | ORA 19.00
„Intervenim pentru degajarea unui cadavru din râul Mureș, în apropierea localității Pecica.
La locul solicitării acționează pompierii militari din cadrul Detașamentului Arad, cu o autospecială de teren dotată cu barcă de salvare. Intervenția este în desfășurare.” – a transmis ISU Arad.
ACTUALIZARE 2 | ORA 19.15 | Din primele informații, ar fi vorba despre o femeie
Deocamdată nu s-a stabilit identitatea cadavrului, însă din primele informații ar fi vorba de o femeie, ale cărei obiecte de îmbrăcăminte (colanți și bocanci) ar coincide cu cele ale tinerei dispărute în urmă cu două săptămâni.
După încheierea cercetărilor la fața locului, trupul neînsuflețit va fi transportat la Serviciul Județean de Medicină Legală Arad.
ACTUALIZARE 3 | ORA 20.26 | Cadavrul a fost identificat | Din nefericire, este vorba despre Amedea Saletti
„La sosirea echipajelor, trupul neînsuflețit al unei persoane a fost identificat și ulterior extras din apă. Cazul a rămas în atenția autorităților abilitate pentru cercetări ulterioare.” – a informat ISU Arad.
„La data de 18 aprilie 2026, în jurul orei 17:40, prin 112, a fost sesizată prezența unui cadavru, pe Mureș, în zona localității Pecica. La fața locului s-au deplasat pompierii ISU Arad, care au recuperat trupul neînsuflețit. Din primele verificări, este vorba de o femeie, și nu sunt indicii cu privire la săvârșirea unei fapte penale. Cadavrul a fost transportat la Serviciul Județean de Medicină Legală, pentru stabilirea cauzei decesului și a identității femeii.” – a informat IPJ Arad.
Din nefericire, este vorba despre Amedea Saletti dispărută în urmă cu două săptămâni din municipiul Arad
După 13 zile de căutări, polițiștii au anunțat că „prima ipoteză de lucru e cea potrivit căreia fata a căzut în râu”. Mai multe obiecte personale i-au fost descoperite în timpul căutărilor pe malul Mureșului, în zona Podului Traian din Arad. Din acel loc, trupul i-a fost luat de apă, ieșind la suprafață, sâmbătă 18 aprilie, în zona Pecica.
Dumnezeu s-o odihnească în pace.
Condoleanțe familiei îndurerate.
ACTUALIZARE 4 | 20 aprilie | Pentru cei care doresc să-și ia un ultim „rămas bun” de la Amedea Saletti
– mama sa a publicat anunțul funerar pe pagina sa de facebook: „Cu profundă durere în suflet, anunțăm trecerea în neființă a dragei noastre Amedea, la doar 28 de ani.
” .
ACTUALIZARE 5 | 22 aprilie | Amedea a fost condusă pe ultimul drum. Moartea sa e o lecție dură, asumată de familie… nu și de anturaj
Amedea avea în jurul ei multe persoane care o iubeau necondiționat – mai cu seamă cele apropiate… cele care te iubesc indiferent de drumurile pe care o apuci, își asumă inclusiv eșecurile tale, deși n-au participat în alt mod la ele în afară de a încerca să le corecteze… respectiv mama, sora, nașa, niște prieteni de familie.
Anturajul îi era, însă, indecent de numeros și de pestriț… dacă stai să-i numeri faci de-un orășel… de-un orășel primejdios – nu pentru viciile sale la vedere, ci pentru ticăloșiile care derivă din ele.
Adevăruri spuse pe jumătate, regrete tardive, asumări venite din partea unor persoane care n-au ce să-și asume – vinovățiile, dacă există, nu sunt în curtea lor… iată:
„Astăzi am condus-o pe Amedea pe ultimul drum… și încă nu pot să cred că nu mai este.
A plecat dintre noi într-un mod tragic, înecată în râul Mureș, după ce a consumat droguri. Dar dincolo de asta, rămâne o tristețe profundă și o liniște apăsătoare în sufletul nostru.
Adevărul despre ce s-a întâmplat cu ea a fost descoperit pas cu pas de oameni care au ținut la ea… de prieteni. Iar trupul ei a fost găsit de niște pescari. Lucruri care dor și mai tare atunci când te gândești că poate ar fi trebuit să fie altfel.
Astăzi, la slujbă, părintele a spus un lucru care mi-a rămas în suflet: că sunt prea multe persoane aflate în circumstanțe asemănătoare cu ale Amedeei, lăsate de izbeliște… uitate, nevăzute, fără ajutor la timp. A fost o slujbă deosebită, profundă, care a transmis un mesaj dureros, dar atât de adevărat.
Iată o alta:
Mămico, nu mai plânge la căpătâiul meu. Dragostea ta a fost singura mea ancoră, chiar și când marea era prea furioasă. Nu te învinovăți; tu ai făcut tot ce era omenește posibil. Din locul unde sunt acum, te văd clar și te iubesc fără greutatea pe care am purtat-o pe umeri în lume. Sunt bine, mămico, în sfârșit sunt liberă.
Dar acest mesaj este și un strigăt pentru cei care au rămas în urmă, pentru frații și surorile mele de suferință care încă mai rătăcesc pe străzi:
Necrologul citit de preot la înmormântarea Amedeei
Amedea a fost, înainte de toate, lumină. O lumină caldă, sinceră, care se așeza firesc în sufletele celor din jur. A fost fiică, soră, nepoată, verișoară, iubită. A plecat dintre noi mult prea devreme, la doar 28 de ani, lăsând în urmă un gol greu de cuprins în cuvinte, dar și o amintire care nu se va stinge niciodată.
Încă din copilărie, Amedea era o fetiță veselă, plină de viață, cu un zâmbet care putea schimba o zi întreagă. Avea o energie aparte, o bucurie autentică de a trăi și de a-i face pe ceilalți să se simtă văzuți și apreciați. Zâmbetele ei nu erau doar un gest, ci o formă de a iubi lumea.
Inteligența și ambiția au însoțit-o mereu. A fost eleva liceului Moise Nicoară din Arad. A fost șefă de promoție la Facultatea de Științe Politice, Filosofie si Științe ale comunicarii, în cadrul Universității de Vest Timișoara, un parcurs care i-a reflectat nu doar capacitatea intelectuală, ci și profunzimea gândirii și dorința de a înțelege lumea dincolo de aparențe. Și-a continuat drumul cu un master în Media & Mass Communication, convinsă că ideile și cuvintele pot construi punți între oameni. A fost implicată activ in viața academică, infiintand o asociație studențescă cu impact socio-cultural.
Arta si muzica au fost marile ei iubiri. Pe munte se regăsea cu propriul sine.
Dar dincolo de realizările academice, Amedea va rămâne în inimile celor care au cunoscut-o prin felul ei de a fi: cald, deschis, autentic. A știut să trăiască frumos, să dăruiască fără să ceară și să lase urme de bunătate. In ultimii ani, din păcate, flagelul care atacă tot mai mulți tineri și nu numai, a afectat-o si pe ea, provocându-i suferință ei si totodată, familiei. Sperăm ca această tragedie să nu rămână doar un alt caz pe biroul criminaliștilor, ci să fie o lecție pentru cei care au pârghii si capacitatea de a face diferența între a salva și a pierde oameni cu potențial.
Pleacă dintre noi prea devreme, dar ceea ce a fost ea nu se pierde. Rămâne în amintiri, în povești, în fiecare zâmbet pe care l-a dăruit și în fiecare suflet pe care l-a atins.
Vă citez un mesaj de la o persoană care nu a cunoscut-o personal pe Amedea, dar si-ar fi dorit să fie prietene, semn că tragediile unesc sufletele.
„Știu că nimic din ce ar spune nimeni, nu v-ar putea aduce alinare în astfel de momente, însă simt nevoia să vă transmit câteva dintre gândurile mele.
N-am cunoscut-o pe Amedea. Am aflat de dispariția ei în urma unei distribuiri și, dintr-un motiv, nu am încetat să-i caut numele de atunci.
Zilnic îi tastam numele în speranța că într-o zi mă vor întâmpina veștile bune.
În acest proces, ochii ei mi-au rămas întipăriți în minte și mă miram de fiecare dată ce chip frumos și blând are. Am descoperit că avem atâtea în comun și am început, încet, încet, să regret că nu ne-am intersectat niciodată.
Speram ca odată ce se va întoarce, poate vom schimba două cuvinte și ne vom vedea la un suc…
Regret cu amar că nu vom mai putea să facem asta.
Îmi pare rău că s-a întâmplat o tragedie. Mi-ar fi plăcut să fi avut ocazia să mă fi bucurat că s-a „întâmplat” ea, pe Pământul ăsta. Sunt sigură că a adus multe zâmbete pe fețele oamenilor, și mult mai multă bucurie în sufletele lor.
Sincere condoleanțe întregii familii! Vă doresc ca viața să fie cât mai blândă cu dumneavoastră în aceste momente.
Am pierdut o prietenă care n-a avut timp să-mi fie.”
Amedea nu este doar o pierdere. Este o prezență care continuă, discret, în toți cei care au iubit-o.
La revedere, ne vom vedea,
La revedere, ne-om saluta,
La revedere, ne-om întâlni
Acolo sus, în veşnicii.
Drum lin spre stele, Amedea!
Odihnește-te in pace!
Din anturaj… nimeni-nimic
Nicio „condoleanță”, niciun „bărbat” dintre cei mulți care-i influențau comportamentul cotidian, niciun asumat care „haideți să vă spun eu cum stă treaba”.
Că treaba stă urât… urât de tot.
Dacă va fi cazul, probabil că o vom înfățișa.. în toată urâțenia ei.
Odihnește-te în pace, Amedeea…
Articol asociat:
28 de comentarii. Leave new
V-a luat 18 zile sa o găsiți! Doamne ferește sa te răpească cineva ca nu te găsește nici dracu
Corpul a fost dus de curenti din Arad pana in Pecica si a stat sub apa pana ce a iesit la suprafata din cauza proceselor naturale de descompunere…
Hai sa nu dam vina pe politie si pompieri pentru niste lucruri care tin de legile naturii.
Odihneasca-se in pace!
au gasit o pescarii…nu ei , ei.mai cautau 10 ani.
Am și eu o întrebare: poliția face ceva ca sa nu se mai ajungă aici?! Pare că toată lumea știa că săracă fata era consumatoare de substanțe… Politia ar trebui să meargă lejer in această direcție și, din aproape în aproape, să prindă toți traficanții de droguri care sunt complici la acest eveniment tragic…și asta e doar un exemplu. Daca se vrea, bineînțeles.. in Arad daca vrei sa consumi ceva , sigur găsești un prieten care are o cunoștință care îți poate face rost. Ma scuzați dar pur și simplu nu înțeleg…mă depășește….De când eram liceu am auzit o groaza de povesti de la party-urile din Arad unde nu cred eu că poliția nu știe ce se întâmplă acolo..droguri și violuri. Poliția doar închide ochii. Oare de ce??! Pana când?!
Atunci e clar de ce se întâmplă
Să îți reamintesc că acum câțiva ani, șeful DIICOT Arad a fost prins cu un camion de iarbă, după care a fost scăpat de justiție
C*catu ăla de c*ista, din păcate este scăpat de sub control plus că, am impresia că autoritățile asta doresc, să distrugă și să omoare tineri.
Bianca, 13 zile, te rog învață să citești.
Da asta era! scuză-mă pe mine dacă erau 18 poate o găseau vie ești deșteptă și tu
Sistemul nu isi mai face treaba , in Tara asta nu te mai mira nimica..
Te aștepți la orice de la oricine, nu mai esti in siguranta nicăieri
Ce sistem? De cand statul trebuie sa te pazeasca la fiecare pas pe care îl faci? Dacă nu ai tu singur grijă de tine la 28 de ani…..cine? Să fie câte un polițist la fiecare om să îl păzească????
Nu bă, gunoiu ăsta de sistem o lăsat c*catu asta de c*ristal pe străzi că face bani din el prăjind oameni (probabil ești unul dintre cei prăjiți de gândești așa) !
Cine i-ar furnizat drogurile??Asta nu a fost sinucidere,a avut mintea întunecată.Poliția sa găsească acești traficanți care omoară copii.Maine poate fi copilul lor,al oricui.
Și părinții copiilor ce păzesc? Educația anti-drog începe mai intâi in familie. Dar la modă e acum ca fiecare membru al familiei să stea cu ochii beliți în ecranul telefonului. Avem o societate disfuncțională , iar drogurile au ajuns să fie folosite pe post de medicamente de către mulți oameni tocmai pentru a face față acestei realități oribile. Suntem absolut penibili la nivelul mediu de educație, ne doare in dos de cel de lângă, claxonăm ca niste demenți, etc. Poliția e doar reflecția societății care o susține financiar. Vrei o societate mai bună? Uită-te mai intai la tine si intreabă-te cu ce poti contribui mai mult pentru a avea un mediu mai sanatos in care sa iti plantezi radacinile.
Dumnezeu să te odihnească cum ştie El mai bine , Amedea, suflet rar şi fain!
Se știe ceva de prietenul ei? Dar de băiatul cu care a plecat în seara aia de la prietenul ei? Daca ei i-au furnizat drogurile, nu ar trebui sa înfunde pușcăria? Dar ei de unde le-au procurat? Haideți să mergem în direcția asta #NumaZic 🙂
Se pare ca o cunosteai pe Amedea. Dar familia i-ai cunoscut-o? Sutele de oameni care ne-au sarit in ajutor in saptamanile astea sunt o dovada a genului de oameni care suntem. Si a feluluii in care oamenii din jurul nostru stiu cum ne iubim si ne sprijinim intre noi. Uneori familiile se gasesc neputinciase in gestionarea unor astfel de cazuri tocmai datorita lipsei de implicare a celor care au parghiile si capacitatile sa faca o schimbare. In conditiile in care iesi dintr-un centru de dezintoxicatie mai bolnav decat ai intrat, familia in ce directie ar mai putea sa priveasca? Nu poti feri copiii de primejdii si ispite decat daca ii inchizi in casa. Asta ar fi alternativa pe care o propui? In licee se vand doguri. Au auzit sa se fi facut ceva in aceasta directie? La varstele astea copiii sunt fiarte influentabili si vulnerabili. Dar tot ei sun vinovati. Frumos. Din nou aruncam vina pe victima in loc sa cautam calaul.
N-am cunoscut-o pe Amedea, decât când era un copil. Îi cunosc familia bine… și parte din anturaj. În rest, ai dreptate…
Nu pentru tine era mesajul. Era pentru acel „Nimeni” care a ales sa arate cu degetul inspre familie.
Pe tine stim ca ne putem baza.
Toata furia asta asupra nedreptatii din lume, asupra societatii asigura familia asta nenorocita in pozitia de victime. Asumarea greselilor proprii si actiunilor PROPRII defectuoase nu intra in discutie nicio clipa. Fantastic. Orice om de pe lumea asta are liberul arbitru: ce sa consume si de cine sa se inconjoare. Un adevar dureros pentru familia care da vina pe exterior, in loc sa vada responsabilitatea actiunilor proprii: Femeia asta e in mare parte rezultatul alegerilor proprii. Debarasrea de responsabilitatea actiunilor proprii e calea usoara a impotentei.
„Dacă va fi cazul, probabil că o vom înfățișa.. în toată urâțenia ei” – este cazul. Purcedeti. O au pe constiintza toti rahatii aia din jurul ei. Ce e aia ca ea pleaca la iubit, iubitul doarme si atunci ea pleaca asa cu un altul? Mama ei spunea atunci despre asta „se afla intr’o companie nepotrivita”. Sau cretinul ala care sustinea pe FB sau/si pe Instagram ca Amedea e bine, ca are mai multi iubiti, ca face asta la fiecare 5 luni si ca atunci cand face asta, mama Amedeei il suna si il injura si pe el si pe toti prietenii lui so ca familia Amedeei e una de nebuni. Numele si prenumele tuturor astora, asadar, precum si cum putem da de ei, incat sa fie pusi fatza in fatza cu Amedeea.
Alllooo autoritățile, câți tineri trebuie sa se mai sinucidă și sa moara din cauza drogurilor, cum i-ați prins cu droguri de risc sau mare risc în pușcărie cu ei, ce mai așteptați? Prinși drogați în centre forțat, dați lege ca și în tarile asiatice, pentru cei care se ocupa cu trafic închisoare pe viață.
Nu exista foc fara fum.
Am cunoscut-o pe Amedea in liceu, in liceu intr-adevar toti suferim de cate ceva, si ni se pare ca e sfarsitul lumii. Unii trecem peste perioada aia, altii ramanem cu traumele de atunci, si apelam la tot felul de mijloace de escapism. Vazand suportul familiei acum, imi pare rau sa zic asta acum, dar Amedea suferea din cauza familiei foarte mult perioada in care am cunoscut-o, si nu se droga atunci. Poate a fost un suflet mai sensibil care nu a putut trece peste cat de cruda e lumea in care traim. Odihneasca-se in pace!
Nu toate tragediile au un criminal.
Dar aproape toate au momente în care puteau fi oprite.
O fată de 28 de ani dispare. Zile întregi.
Apar semne. Apar suspiciuni.
Și totuși, nimic nu se întâmplă suficient de devreme.
Finalul îl știm.
Dar întrebarea care ar trebui să ne urmărească nu e „cum a murit?”, ci „câte semnale au fost ignorate până acolo?”.
Pentru că realitatea e mai incomodă decât vrem să recunoaștem, trăim într-un mediu în care lucrurile grave sunt vizibile… dar tolerate.
Știm cine consumă.
Știm cine face rost.
Știm unde se întâmplă.
Dar alegem să nu știm „oficial”.
Ne spunem că „nu e treaba noastră”.
Că „fiecare face ce vrea”.
Că „nu se întâmplă nimic dacă e sub control”.
Până când nu mai e.
Și atunci ne uităm înapoi și ne dăm seama că au fost zeci de momente mici în care cineva putea întreba mai serios, putea interveni,putea opri ceva.
Nu e vorba doar despre lege.
Nu e vorba doar despre droguri.
E vorba despre cât de mult suntem dispuși să ignorăm până când realitatea ne lovește în față.
Pentru că, uneori, tragediile nu vin dintr-un singur gest.
Vin din tăceri repetate.
Și poate cea mai grea întrebare nu e cine e vinovat…
ci cine ar fi putut face ceva — și nu a făcut.
E un adevăr incomod.
Tragediile rareori apar din senin; ele se construiesc din lucruri văzute și ignorate. Din semne pe care le-am minimalizat, din întrebări pe care nu le-am pus, din intervenții pe care le-am amânat. Nu doar răul direct ucide, ci și tăcerea din jurul lui.
Uneori, vina nu stă doar în ce s-a făcut, ci în tot ce nu s-a făcut la timp.
E un adevăr incomod.
Tragediile rareori apar din senin; ele se construiesc din lucruri văzute și ignorate. Din semne pe care le-am minimalizat, din întrebări pe care nu le-am pus, din intervenții pe care le-am amânat. Nu doar răul direct ucide, ci și tăcerea din jurul lui.
Uneori, vina nu stă doar în ce s-a făcut, ci în tot ce nu s-a făcut la timp.
Sătul de corupție! De 30 în ARAD tortul e BIZNIȚA ,! în piețe bișnițari, nici un producător real nu există! Dar sunt Protejați! Pe la colturi lâgă secția de poliție bișniță, un vecin angajat la penitenciar își snopește iubita in bătaie,,și intervenția nu făcea nimic … că e angajat la penitenciarul Arad,… dacă faci o plângere că mi sa furat un obiect personal ..
te iau în râs …, sau reclami un furt îți faci doar de lucru … că te cheamă după o lună să zică că a prins făptașul dar obiectul nu există și dacă doresc să merg mai departe în instanță…..( Cine ar vrea ) …caz închis,! Corupția e maximă în ARAD și durează de 30 de ani ….cine o permite?
fiecare suntem răspunzători de propriile fapte și opțiuni. de ce să acuzăm pe alții?
Corect. E usor si tentant sa nu iti asumi raspunderea si sa dai vina pe ceva abstract si fara forma, adica societatea, pentru alegerile proprii. Mult mai dificil si mai asiduu drumul asumării.