Lăcrămioara Slădariu (n. 1984, Galați) este poetă și prozatoare, stabilită în Anglia. A absolvit Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București, specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, 2009. A debutat literar în anul 2023, în revista Astralis din București. Este prezentă cu poezie și proză în revistele Astralis, Helis, Planeta Babel și Meridianul Timișoara. Este listată pe platforma Bursa Scriitorilor. Poezia sa este citată în romanul Manuscrisul, Bursa și Bibliotecarul de G. P. Ermin și Kazuo Mori (Crux Publishing, 2026). Lucrează la volumul de debut, Magdalene.
Magdalenă 68
duminica e zi de menajerie morală
burghezii londonezi își potrivesc ceasurile
după ritmul pocăinței dirijate sub vitrină
suntem exponate somatice ale unei mântuiri cu bilet de intrare
un cor de handel ne acoperă scâncetul
cu o splendoare administrativă
vizitatorii ne amușină rușinea ca pe un parfum rar
în timp ce mătăsurile lor foșnesc a superioritate duminicală
suntem gratiile prin care ei își privesc
propria certitudine a purității
Magdalenă 69
în irlanda pământul are gust de leșie
sub podele oasele copiilor
țin loc de fundație
albul nu e imaculat
fiert în lacrima mamei
cu părul ras
să nu se agațe de vanitate
pântecele lăsat
să amintească golul
petele ies doar cu acid
amidonul gulerelor preoțești
rigidizează mângâierea
într-un lagăr de sfințenie
unde ei verifică doar
dacă rufele sunt uscate
și dacă e udă femeia
Magdalenă 74
întind untul pe pâine
fără sfinți și fără scuze
într-o bucătărie unde nu se țipă
am lăsat coroana de spini
îmi stă mai bine
cu soarele pe tâmple
Magdalenă 75
mi-am scos cuiele din palme
le-am pus în cutia de unelte
lângă patent și bandă izolatoare
cocoțată pe un scaun de bucătărie
îmi repar singură lustra
Magdalenă 76
ferice de literele captive în hrisoave sau pe sticlă
icoane plângătoare cu lacrimi juisate
fețele noastre lucesc în întuneric vitralii
glisăm peste durere cu degetul mare
dacă ar prinde grai fundații dărâmate
Magdalenă 77
mă uit cum tai pâinea
mintea mea nu mai calculează direcția lamei
aici fizica obiectelor e blândă
o marți oarecare
golită de profeți și chipuri palide de idoli
mă înveți cum să stau într-o cameră
fără să mă lipesc de pereți
fără să plătesc bir pe aerul tras în piept cu porția
așezi cana în fața mea
iar sunetul porțelanului pe lemn
este singura dovadă
că lumea de afară
și-a pierdut jurisdicția asupra noastră
urechile nu-mi păcănesc
corpul meu nu se pregătește de impact
și pentru prima oară
nu mai trebuie să supraviețuiesc
între brațe spinoase
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
