ACTUALIZARE | Un fel de happy-end la filmul cu „proștii de la Kilometrul 0”: polițistul local Țigu necesită o zi-două de revenire, iar Ursu un curs aprofundat de gestionare a propriilor probleme

TITLUL INȚIAL | Polițistul local Cristian Milorad ȚIGU a încălcat porunca ardelenească „cu Ursu nu te pui”. A ajuns la spital, iar Ursu în arest !

O știre care ne zguduie mai mult de râs decât din punct de vedere socio-penal… încă o anecdotă care face ca bancurile cu polițiști locali să pară de un realism de-a dreptul cinic îl are ca protagonist pe mai vechea noastră „parte vătămată” Cristian-Milorad ȚIGU a cărui dimineață de duminică a reprezentat un nou capitol repetitiv din cariera lui… care pare că-și autoplagiază prostiile cu o consecvență demnă de un serial de comedie scris de un scenarist beat non-stop și neieșit din mediul carceral în care se autocomplace.

La ora 7 și 20, așadar, Țigu patrula vigilent pe centrul Aradului, cu mașina din dotare,

împreună cu colega sa de echipaj – „Mery” să-i zicem, cum îi spun colegii… că nu cu ea avem treabă. Ajungând la kilometrul Zero (zonă, nu-i așa?, plină de pericole la tot pasul) a constatat că nimeni, nimic… țipenie, cu excepția numitului Ursu Raul Alexandru, care adormise, ca boschetarii (sau ca mulți dintre noi care am trecut prin „nopți grele de sâmbătă” ), în colț la Palatul Cenad, sub schele… na… unde l-a lovit pe om somnul!
Țigu (un domn, ce să mai?…) „l-o împins cu piciorul și cu un «Hei trezește-te»! – cum îi învață pe ei Toma la cursurile de nazism” conform cronicarilor noștri sub acoperire.

El fiind „boschetul” – în viziunea lui Țigu:

Ursu-i zice la Țigu cât poate el de frumos (tu cât de amabil ești dacă te trezește cineva cu picioru-n coaste?): „Bă, dacă mă ridic la voi, vă bat!” – dar Țigu nu-nțelege mesajul. Îi mai dă vreo două picioare, soate spray-ul paralizant și reușește să-l bage-n mașină. Băiețașul – sportiv de performanță, judo și handbal la activ – reușește să iasă prin portbagaj și-i arde trei bucăți scurte (două, conform surselor oficiale) la ciumetele-n uniformă de-l lasă lat. „Mery”, săraca, ce să facă și ea? – se-ncuie-n mașina de Poliție Locală și sună la 112.

Între timp apar doi culegători de peturi cărora,  cei de-alde Țigu, le spun „boschetari”

– „Lingurar și Iorga gen” -, care urmăriseră scena de departe, descifrându-o maxim de corect. Întru apărarea organului statului și contrazicând principiile naziste după care sunt călăuziți „localii”, îi administrează tânărului anarhist conjunctural o mamă de bătaie… cum numa culegătorii de peturi știu. După care își iau sacii, se urcă în tramvai și pleacă.

Scena, urmărită din poarta Primăriei de paznicul Palatului Administrativ, îi provoacă acestuia un acces de râs care durează pe tot parcursul evenimentului. Nici vorbă să intervină – nu părăsești „postul zero” pentru Țigu… clar!

Apar în schimb nu mai puțin de trei echipaje de Poliție – care-l încătușează pe Ursu, îl duc la sediu gata bătut și-l rețin cu propunere de arestare – și o ambulanță care-l duce pe Țigu la spital, unde i se face „film la cap”, apoi cei de la „Medicina legală” îi dau câteva zile de îngrijiri medicale, cât să câștige procesul care urmează firesc.

Vom relata știrea și în „cheie mai serioasă” îndată ce ne va fi trimis un comunicat oficial din partea autorităților, dar până atunci considerăm că este demnă de publicat părerea colegilor lui Țigu despre Țigu: „Tigu Cristian, pe lângă că este cel mai slab polițist local (și asta se vede după numărul de procese verbale de contravenție), este și cel mai bătut!”

ACTUALIZARE | Ora 20.00 

Polițistul local Cristian Țigu, care a trezit cu bocancii un tânăr care dormea în centrul Aradului confundându-l cu un om al străzii, după care și-a luat doi pumni în barbă, necesită o zi-două de îngrijiri medicale – atâta au considerat medicii legiști că-i trebuie ca să-și revină.
Puțin. Foarte puțin.

E „paratrăznetul miștourilor” și „ ciuca consolărilor” în cerculețul lui, bietul Țigu… n-o să uite ușor ăia doi pumni din duminica Paștelui Morților – iar toate astea se întâmplă nu din vina lui, ci din cea a șefilor săi, Toma și Barna (pe ăștia putem să-i înjurăm liniștiți aici, că am înțeles că „nu ne citesc” – și chiar se laudă cu asta), care țin cursuri subversive de imbecilizat subalterni întru demersul de a aduce tot personalul la nivelul lui Țigu – CAZUL VIȘINEL fiind produsul cel mai notoriu al acestui tip de „formare profesională” căruia Himmler însuși i-ar fi dat like.

Dormea un om pe stradă… nobun… ce avem noi aici? „UN INFRACTOR – clar!” – așa-l învață șeful lui că se procedează când vezi un om dormind pe stradă! Problema-i mai arzătoare decât un banc cu proști civili… nu criticăm o gașcă de idioți cărora li se pare că „fac legea la ei pe stradă” – ci niște proști în uniformă, care acționează deliberat întru disconfortul siguranței publice, ei fiind mandatați să facă exact inversul a ceea ce fac.

Raul Ursu a fost lăsat acasă… fără nicio măsură judiciară expresă, având avantajul că de educația sa are cine să se ocupe. Sperăm să-i intre în partea potrivită a capului pățania că… na… data viitoare-i improbabil să mai aibă norocul să pocnească un prost. La 20 de ani e deja „aproape târziu” pentru belele, așa că i-ar prinde bine un curs aprofundat de gestionare a propriilor probleme…  cu Lingurar și Iorga,  culegătorii de peturi, pe post de profesori, pentru a da rezultate imediate și sigure. 

Un fel de happy-end la filmul cu „proștii de la Kilometrul 0”… gen „atâta s-o putut – atâta s-o dat”.