UTA – Sepsi Sfântu Gheorghe 1-1 (1-1)
18.04.2025, ora: 20,00, stadion: „Francisc Neuman”, temperatura: 19°C, spectatori: 8.980.
Au marcat: M’ Poku (36,penalty) – Oberlin (19)
UTA (antrenor Mircea Rednic): Iliev – Râpă, Poulolo, Benga, Dussaut – Rassoul, Van Durmen – Danciu (68 Cristea), M’ Poku (78 Omondi), Tzionis (68 Effiong) – Costache (82 Harrison).
Pe bancă: Gorcea – Trif, Conte, Zsori, Matei, Hodoșan, Țăroi.
Cartonașe galbene: –
Sepsi (antrenor Dorinel Munteanu): Niczuly – Oteliță (78 Oroian), Haruț, Ninaj (46 Simic), Dumitrescu – Neskovic, Mino – Mailat (62 Drăghiceanu), Matei (56 Skorup), Oberlin – Hristovski (62 Coman).
Pe bancă: Gyenge – Ștefan, Siger, Kallaku, Ghimfuș, El Sawy.
Cartonașe galbene: Oteliță.
Arbitri: Szabolcs Kovacs (Carei-Satu Mare) – Marius Badea (Râmnicu Vâlcea), Ionel Dumitru (Gheorghița – Prahova). Rezervă: George Roman (Timișoara).
Arbitri VAR: Viorel Flueran (Craiova), Florin Mazilu (Satu Mare).
Observator FRF: Zoltan Szekely (Baia Mare)
Delegat LPF: Claudiu Boaru (Mediaș).
Când vii cu tramvaiu’ la lucru
A fost seară de sărbătoare pentru întreaga suflare utistă. Ar fi trebuit să fie și pentru cei ce prestează în echipamentul roșu cu sigla UTA pe piept. „E sărbătoarea lor”, afirmase Mircea Rednic în conferința dinaintea partidei cu Sepsi. Care „a lor”? Aaah, a noastră, a celor care ne frământăm toată săptămâna, că UTA trebuie să arate și ea că e de nivelul Superligii, să rămână acolo, fără emoții, adică baraje. Să bucure suporterii, după un an de chin, de ignoranțe, de aroganțe.
În spiritul unei minți crețe, prestatorii de la UTA au fost aduși la lucru’ cu tramvaiul. „Evenimentul” a produs din nou dezamăgire, să fiu finuț, că e și Vinerea Mare. Sute de suporteri care s-au înșirat de pe centru până în fața stadionului „Francisc Neuman”, au observat că Ibra, Flo, Paul Jose, Johana, Demien și ceilalți locuitori temporari ai Aradului nostru, au stat mai mult cu ochii în telefoane, ignorând manifestările de simpatie din partea suporterilor.
Că dară e „sărbătoarea lor”, „ce treabă avem noi?. Doar să verificăm soldul în 25 și dacă nu-i ok, să stăm aiurea prin vestiar, sau pe tăpșan la ICRTI”. Nu-i bai băieți, voi stați de când a început campionatul, și-n teren, etapă de etapă. Că ați scos puncte când s-a „înfoiat” coach, ca să-și mai „calce costumul boțit” de eșecuri la rând pe „Neuman”, ș-acum în play-out și p-afară!. Că-n rest, jale!
Nu-i ok că scriu această cronică la „80 de ani de UTA”. Zi aniversară în care ne-am convins că lotul ăsta, e chiar cel mai slab din cele de care a dispus „Bătrâna Doamnă” de la promovarea din vara lui 2020. Un modul limitat ca exprimare, ca potență, ca idee de joc. Au vrut ceva mai mult, că „noi eram în sărbătoare” și „vai Doamne ce urma, dacă ieșeau învinși”. Au scos însă „1-1”, remiză de genul „atât s-a putut (rezolva)”. Că-n teren, tot vai… vai mama lor! Și e clar că Sepsi a fost echipa ce a jucat ceva fotbal la Arad. De fapt cam toți adversarii „arădenilor” (sanchi), au fost mai fotbaliști, rar ai noștri s-au detașat prin ceva de partenerul de joc. Și așa a fost și acum. De fapt, după ce Oberlin a deschis scorul pentru covăsneni, m-am și întrebat „nu puteam să avem ca adversar la „80” pe Victoria Nădlac?”. Spun pentru eternitate și cum a luat UTA gol de ziua ei: a fost un corner din dreapta, respins, cu pasă Matei lui Mailat, centrare pe colțul lung, reluare cu capul spre ălalalt colț, pe traiectorie a intrat și Haruț, iar Oberlin – în fine – a marcat din patru metri, 0-1. Au muncit ceva mai mulți băieți la golul ăsta. Că d-aia e sport colectiv!
Măcar UTA a avut un pic de replică – și suflu-n repriza asta. Ai lui Rednic au mai centrat spre careul mic, Rîpă s-a „nărăvat” prin minutul 12, a pătruns spre poartă dar a fost blocat, Costache a avut o ocazie din colț șase metri, stânga, dar a dat pe lângă, iar Benga a reluat cu capul, din opt metri, în picioarele lui Niczuly! Și Sepsi a avut însă! Mailat a fost blocat la 15 metri și a ieșit corner, dar a venit minutul 36, când cei cu sărbătoarea – din tribune – au explodat că Szabalcs nu vede un penalty cât casa, pe care l-a văzut – ca norocu’ – Fluieran de la „VAR” și l-a trimis pe „fratele cu fluier”, la vizionarea fazei. Penalty, transformat de M’ Poku, nu prea plasat, în dreapta portar, dar gol! Că-n rest M’ Poku e pe-acolo și el, „nu adună și nu împarte” ca dispecer în linia de mijloc a UTA-ei. E bine că-l avem pe Iliev pe treaba lui și salvează băiatul ăsta la greu. Dar cu toate astea, UTA trebuia să intre la pauză cu 2-1. Costache n-a fost în stare să bage mingea în poartă din șase metri, singur-singurel, după ce Niczuly i-o respinsese pe tavă, la șutul din 22 metri a lui Dussaut. Of, măi Vali, se (mai) poate?
În partea secundă, UTA n-a mai contat. Dar noi am mai aflat că-n brigadă (a lu grecu’) mai e un „pieton” (cu steagu) pe nume Badea și am văzut lecție de ratat la Drăghiceanu, deh, au și ungurașii novicii lor în echipă. Iliev a mai prins una periculoasă lângă bara din dreapta, la colțul scurt, Oberlin a fost blocat în fața porții de Benga, ce mai, UTA n-a mai ajuns în careul advers, în fața peluzei unde superba galerie arădeană cânta necondiționat! Și mai una, aia când Coman a trecut ca de „Gâgă” de Flo (ăla măh, Poulolo!), a pasat în fața porții, dar Oberlin n-a ajuns la execuția finală și Dussaut a dat-o hăt departe de poartă.
Ultrașii și-au onorat prezența cu fumigene și torțele din minutul 80, pentru „UTA 80”, parafând un show demn de o echipă cu istoria și palmaresul „Bătrânei Doamne”. Bravo, băieți, ați fost admirabili!
Sepsi a fost clar mai bună ca sărbătorita. Da cum să nu fie când M’ Poku nu verticalizează, nu fuge și-o freacă pe loc, când „benzile” sunt slabe, previzibile, când „underii”, Danciu în special – că de Cristea mi-am spus părerea dinainte de ziua armatei – e împiedicat, debusolat și pierde orice minge, când, când, când…nu vă mai zic, că e sărbătoare. Da spun ceva, la ei, la covăsneni, buni japonezu’ – Mino Sota – sculă Oberlin (îl știu de când lucram în Basel și el juca acolo), bună și disciplinată echipa. Că a ieșit „1-1”? Așa-i la sărbătoare, fiecare trebuia să mănânce o felie de tort.
VIDEOREZUMAT
Dar a fost sărbătoarea noastră, a celor ce ne dedicăm spiritului „Bătrânei Doamne”, care credem în el, noi, arădenii care creasem un fenomen social în Arad, demolat pas cu pas de o grupare de putărori de echipament roșu și de ai lor ,,coachi” (la plural!). Că din birouri, ni se fâlfâie… I-am dat gestiunea lu „Strâmbu” pe mână, să se descurce. Mai are pe listă mulți impostori de pe harta lumii….,
La mulți ani, Bătrână Doamnă. Și ai grijă de tine. Iar noi arădenii cu ,,sărbătoarea noastră”, facem tot ce putem să o faci! Pentru noi doar UTA contează!
Articol asociat:
1 comentariu. Leave new
În mod normal ar trebui să vorbim despre fotbal în această rubrică. dar, dacă n-a fost fotbal, de ce să borbim de el? Poate ne gândim că a venit vremea să discutăm despre ceea ce înseamnă fotbal în Arad. Și să vedem dacă cei din conducere își dau cu adevărat osteaneala să aducă oameni care să și joace fotbal. Sigur că știm că totul este legat de bani. Și mai știm că din ceva anume nu poți face bici. Care, să plesnească. Cu banii pe care clubul îi are la dispoziție, vor spune unii, nu se pot cumpăra decât fotbaliști de acest calibru. Poate au dreptate. Sau poate că n-au. LOgica îmi spune că nu ar trebui să plătești pe nimeni cu nici o sumă dacă nu corespunde muncii prestate. Numai că, în cazul fotbaliștilor cu greu se va găsi cineva obiectiv să facă evaluări. Deși, locul în clasament ar fi definitoriu.
Ce e de făcut? E greu de spus. Doar că trebuie schimbat modul de lucru. Nu al antrenorului, care, de obicei cade primul, ci al conducerii clubului.