Că vulpile umblă singure prin oraş, se ştie. Că scroafe cu purcei pasc iarba printre blocuri, chiar nu mai e de mirare. Că nenumăraţi cai au fost văzuţi pe străzi şi în intersecţii nechezând a bucurie de libertate, ne-am obişnuit. Însă, însă… auzi tu, să se ivească un tramvai, independent la circuite şi pedale, căruia să-i trăznească în pantograf ideea de a evada din Depou, asta nu am cum s-o cred.
Şi aşa ar fi rămas, adică exclus varianta „pe cont propriu”, cu atât mai mult cu cât zice că au zis că vatmanul, neatentul…, ar fi atins la coborâre, fără ştiinţă, maneta şi vîîî… tî-cî-tî… zîm-zîm…, vîîî… tramvaiul şi-a luat tălpăşiţa şi – pe-aci ţi-e linia…
Şi totuşi, lucrurile par să fi stat altfel. Că mi-a şi zis vecinul Ciucurel Boghiu, zis Iulică Frânaru, cel mai tare specialist în montaj şi demontaj ferodouri şi plăcuţe de frână din Depou – „Vecine! Eu îţi zic, daaa’ mucles!”
Şi mi-a zis. Şi vă zic şi eu vouă, daaa’ mucles!
Vecine! S-a tras îndărăt tramvaiul în Depou, a venit Conducerea, s-a scărpinat în cap, a făcut ture prin şi după tramvai, s-a holbat, s-a scărpinat din nou în cap… apoi a zis: ANCHETĂ!
A venit Partea Electrică, s-a uitat, a măsurat, a verificat… rezultat – niciun rezultat! A venit Partea Mecanică, s-a uitat, a verificat şuruburi, a studiat pesele… rezultat – în regulă! A venit frânarii, cu mine cu tot, ne-am uitat, am frânat, am verificat… rezultat – frânele frânează! A venit Paza, s-a uitat, s-a mirat, iar s-a uitat… rezultat – n-a ieşit pe la Ieşire! La un moment dat, maistrul Virgil Pieritu, om cu frică de cele înfricoşetoare, a zis înspăimântat: -„Domnilor, e caz de paranormal aci! Să apelăm la… ca să aflăm cauza!” Şi s-a apelat, dar în cea mai mare taină, să nu se afle la ziar.
Pentru început s-a mers, întru ascuns, la baba Râma. Le-a zis că ie de la biletele prea scumpe. Apoi, s-a chemat la sediu Fănică Necunoscutu care s-a dus, a măsurat cu ceva sârmă astrală, a zis: -„Mă depăşeşte!”, apoi a plecat tremurând din toate încheieturile. S-a apelat şi la Mari Vicleana care nu s-a deplasat ci, la domiciliu, a dat în bobi după care a zis cu ochii închişi: -„Ie prea mulţi la birouri şi ie prea puţini la ateliere”. Când s-a propus să vină fanfara de la o biserică din apropiere, ca să alunge posibile energii negre, cineva a zis scurt: -„Nuuu! Tre’ făcute sclujbe tari!”
Acu, vecine, io ştiu care-i treaba, da’ nu mă bag. Că eram la schimbu’ doi, pe noapte, şi l-am văzut. Ie un abure care bântuie prin Depou, sparge becuri, răstoarnă bidoane… şi înjură, înjură urât, ca pe vremuri, când era director. Şi mi-s-a părut că strigă: -„Trec la autobuzeee… bu-hu-huuu!”
N.red. – Vorba lu` un uom de pe facebook, care cunoaște ce scrie: „Fantoma lui Torsin…”
1 comentariu. Leave new
Mai oameni buni, da tramvaiele nu au voie să se iubească….