Când am venit în Arad, c-aci m-am stabilit, mi-am făcut un rost și-o familie. Inițial n-am știut unde este „Casa cu lacăt”, ci primul drum învățat a fost la „Constru”… ș-apoi pă ștrand, bineînțeles! Așa că-n noul meu oraș, mi-am făcut primii amici, rockerii, măh! Și orașul ăsta a avut mereu „rokări” cu ștaif, cunoscătooooori, ohooo, de tot ce mișcă în fenomen. Că, deh, ajungeau reviste de gen de la unguri, de la sârbi, dă pă Germania, ș.a.m.d.
Nu intru în amintiri de-acu treizeci de ani, numa zic că și-n ziua de astăzi, mulți din consumatorii de rock din Arad mi-au rămas dragi și chiar dacă ne intersectăm rar, ne bucurăm de revedere. De-atunci, viața s-a derulat mai repede cum derulăm noi caseta cu creionul. Și timpul s-a comprimat și comoditatea ne-a acaparat, iar pentru mine, oboseala după o săptămână pe șantiere, urmată de munca de weekend ca jurnalist sportiv, nu-mi lasă grade de libertate să ies în club, la rock.
Nevastă mă lasă însă, m-o lăsat asară băh, să ies la club, unde? La Flex, c-aici e templul rockului din Arad, aici e Adi, de-al meu din anii cu Constru, care ține în viață un club căruia îi dă viață, prin care ține viu fenomenul rock la noi în sat. Îmi și pare rău că ajung rar aici, dar ies eu la pensie și roooock, tati!!! Da mai am până atunci și nici nu mă grăbesc să aștept cuponu’.
M-am dus pe Unirii 5 de la șapte jumate! Să mă obișnuiesc cu atmosfera, deși nu era mai nime jos, la ora aia, concertul fiind anunțat de la 20,30. Da mi-am încărcat sufletul, scanând sala, derulând rapid în minte, amintiri, momente trăite aici, când eram mai young, că am fost pe timpuri la show-uri cu trupe și soliști super-faini, de la Gyuri Pascu, la Călin Pop!
Aseară am mers special pentru o trupă ce-mi este în suflet de ani și ani. Da, e vorba de B-TON. Trupa cu Fly, cu Gălbenuș, cu Sergiu, cu Daniel ,,Rock”. Instalat la o masă, frumos, cu doi prieteni – vă zic la final de ei – am așteptat cu nerăbdare să-nceapă show-ul, că era și lansare de album pentru trupă. Așteptam și să vină lumea, că era cam gol după opt.
Băh, și-or venit, or tot venit, până o fost sala full, asta-i atmosferă de club rock și de lansare de album. Băieții cu „Flexu” au fost maximi! De la Cipri – vechiul meu prieten – coordonator migălos a tot ce mișcă în sală, să fie totul profi, la barmani, la băieții cu sunetul, la Lupă, tata evenimentului. Respect băieți! Mi-a plăcut și Sedativ, trupa ce a încălzit atomsfera în deschiderea show-ului, cu sound „electronic rock”, din Ploiești. Lethal X, vocalistul trupei, e vechi show-man, căutați-i pe net care sunteți amatori, că trupa sună bine.
Și-a venit rock B-TON. Cu tot cu albumu’ nou, numit UnuMaiMareCaUnu
Mie mi-au plăcut piesele, toate! Sound modern, băieții instrumentiști dibaci, au muncit mult, nu știu când au timp de atâta șlefuit! Pentru mine, care i-am văzut de alte două ori în acest an, sunt deja plasați în trupele first class din rock-ul românesc. Fain o fost și la party, cum i-a spus Fly, secțiunii din concert ce a urmat albumului. Îmi place și voia bună transmisă de trupă de pe scenă, chit că rock-ul lor nu e ușor de oferit! Fly are umor și știe când e cazul să-l folosească.
Și ce e mai plăcut, când evenimentul e maxim, decât să te îmbărțișezi, să schimbi două vorbe cu oameni dragi, cunoscuți de prin toate domeniile. Că-n Flexul cu sold out, au fost „underi” 70, 60, coborând până la (un) puști de generală, venit cu ai lui, normal!
M-am bucurat de revederea cu Seba Șiclovan, cu Puiu Boric, am îmbrățișat un tânăr pensionar, Călin Jupi Stanciu, actorul nostru drag, am salutat vecini, chiar copii de vecini, pe Ema și-al ei viitor soț, tot actor, am revăzut foști colegi de servici, mi-a fost alături Lucian al meu de la Critic, pfff, unde mă întorceam, mă îmbrățișam cu cineva.
Fain în clubul Flex la evenimente din astea. Și mai mă duc, vă promit! După miezul nopții, am ieșit și am plecat spre casă. Deși jos pe Unirii 5 boxele erau la maxim. Am vrut cu taxi, dar am plecat încet pe jos, că Podgoria nu-i așa departe. Să nu mă plictisesc pe drum, mi-am luat și o șaorma mică. La primărie, m-am oprit și am stat puțin în fața bradului… Eram un om la șaizeci, bucuros de atmosfera de Crăciun.
Nu m-am grăbit, am ajuns încet la Gara electrică, admirând fiecare beculeț. fiecare obiect ce împodobea centrul Aradului. Am și fredonat încet în timpul marșului pe centru. Dar nu o colindă, ci Uită-te-N’jur a celor de la B-Ton … „Helooo-heloooo… 🎼 🎼 🎼”. Mulțumesc B-Ton pentru seara faină!
Și încă ceva: n-am crezut că ajung vreodată să merg la un concert rock cu soacra solistului vocal. Da a fost fain, Lili, da?
Patru clipuri filmate live, fără prelucrări
Articol asociat:
