Artistul inadaptat și societatea de consum

daniel stanus
Distribuie:

 

Despre ce și despre când vorbim? Nu vorbim despre istorie, nici  despre viitor. Vorbim despre contextul social in care trăim în România zilelor noastre. Vorbim despre prezent și depre  cum se raportează artistul român la spațiul și la timpul în care își trăiește viața. Vorbim despre condiția artistului într-o societate bazată pe un materialism feroce, societate în care artistul este un inadaptat și în care nu își găsește rostul în aceeași măsură în care societatea de acest fel nu găsește rostul și utilitatea artistului, atâta timp cât existența și inclinațiile omului de artă nu prezintă interes în această societate de consum a cărui singur scop este producția. Extins, aceasta ar fi condiția artistului din toate timpurile.

Adică? Ce înseamnă „producție”  în contextul în care vorbim? Producția înseamnă ceea ce se cere și ceea ce trebuie îndeplinit  sub orice formă posibilă astfel  încât fiecare individ să fie capabil să își câștige existența, integrându-se și contribuind pragmatic și real în dezvoltarea societății.

Ce înseamnă și în ce constau inclinațiile omului de artă în societatea pur materialistă?  Cu ce contribuie omul de artă la dezvoltarea societății în care trăiește, în ce mod o influențează și cât valorează un astfel de individ?

În momentul în care își consumă existența,  omul de artă poate contribui la societatea în care trăiește și anume: prin capacitatea artei sale de a oglindi o anumită stare de fapt actuală, de a pătrunde în sufletele oamenilor astfel încât aceștia să își pună semne de întrebare care să adapteze  viziunea despre viață și comportament. În această măsură omul poate contribui la  schimbarea  pozitivă a semenilor săi, dar acest lucru înseamnă prea puțin atâta timp cât interesul impus masei de oameni este de ordin strict financiar. Omul zilelor noastre nu are timp să trăiască un spectacol de teatru, să pătrundă tablourile dintr-o galerie de artă, să se dilueze  într-un concert simfonic, să citească. Omului zilelor noastre i se impune să aibe griji strict pragmatice.

În măsura în care omului i se impune o astfel de conduită, existența umană devine absurdă și lipsită de orice sens… și cu atât mai mult pentru artist, în conditțile în care el este pe deplin conștient de această stare de fapt. Astfel, personalitatea umană, iubirea, adevărul sunt toate surclasate de necesitățile actuale de ordin economic iar valorile umane sunt reduse la zero.

Drama artistului într-o lume de acest gen constă în faptul că nu are la ce să se raporteze in contextul în care vorbim depsre subzistența umană în care fiecare individ este supus (mai mult sau mai puțin, elegant sau brutal) la necesitățile impuse de un sistem pur materialist.

Cum se poate rezolva această dramă a individului care este obligat să se adapteze unui sistem de acest gen? Rămâne etern retorică. Răspunsul gravitează în jurul fiecărei generații de artiști. Singura certitudine e aceea că, Artistul, față de el însuși  si față de ceilalți indivizi, are datoria să existe,  să-și facă arta cunoscută, să-și propage ideile… Să-și aducă aportul estetic la pragmatismul societății în care trăiește.

(text de Daniel Ghib Stanus)

Categorie: Opinii
Etichete: condiția artistului, daniel ghib stanus, opinii, pledoarii, societatea de consum
Distribuie:
Articolul anterior
[ACTUALIZARE] Impresionant de multă lume a participat sâmbătă la „Marșul Roz”! [FOTOGALERIE]
Articolul următor
[VERNISAJ] 36 de puncte de vedere de la Bekescsaba, într-o expoziție foto la Sala „Clio”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

antoniu martin large

[Profile în câteva linii] ANTONIU MARTIN

 Când confeream la UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” înaltele titluri academice de Doctor Honoris Causa, domnului  EUGEN OVIDIU CHIROVICI, Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România și domnului ȘTEFAN MÂȘU, înalt…
virgil florea

Război sau ce?

Multe vietăți își văd de existența lor, indiferent cum ar fi aceea. Urșii sunt animale sălbatice dar nu atacă oamenii. O fac totuși atunci când sunt stârniți. Și dintr-o astfel…
virgil florea

UNIUNEA ISLAMICĂ EUROPEANĂ (2)

De fapt, subiectul ar trebui tratat foarte serios și mai ales responsabil de noi, cei care în pofida vârstei înaintate am rămas oarecum pe „baricade”. Chiar dacă nu putem decide,…
ilica anton

CRITICĂ DE CORDIALITATE POETICĂ

Plecarea lui Nicolae Manolescu, unul din cei patru mari critici ai literaturii române, a scormonit teoria scrisului pentru clarificări privind „critica literară”. Titu Maiorescu emitea întâiul o fermă opinie despre…
virgil florea

AM SUPRAVIEȚUIT…

AM SUPRAVIEȚUIT… Și de data asta. La fel ca în anii trecuți, tot fără dureri. Probabil anestezicul a fost suficient de bine calculat astfel încât noi cu toții să nu…
lizica mihut large

AUTORI ȘI SCRIITORI  

Aradul este, probabil, unul dintre orașele României cu cei mai mulți autointitulați SCRIITORI, confuzia evidentă fiind între aceștia și AUTORII cărților, fie de poezie/ proză/ critică și istorie literară/ literatură…