Asta-i pohta ce-am pohtit! | UTA – FARUL 2-1 (1-0)
Superliga, etapa 5, stadion: ,,Francisc Neuman”, temperatura: 36°C, spectatori: 8779.
Au marcat: Tzionis 8, Pospelov 78 – Radaslavescu 61.
UTA (antrenor Adrian Mihalcea): Iliev – Țuțu (58 Vlăsceanu), Poulolo, Pospelov, Padula – Ov. Popescu (70 Hrezdac), Van Durmen – Costache (58 Alomerovic), Roman (70 Zsori), Tzionis (81 Benga) – Abdallah.
Pe bancă: Gorcea – Iacob, L. Mihai, Țăroi, Hodoșan, Matei.
Cartonașe galbene: Țuțu.
Farul (antrenor Ianis Zicu): Buzbuchi – Maftei (42 Pereira), Larie, Țîru (86 Seruca), Ganea – Ramalho (65 Seruca) – Grigoryan (65 Cojocaru), Vînă (86 Sima), Radaslavescu, Tănasă – Isfan.
Pe bancă: Ducan, R. Munteanu – Duțu, Pellegrini, N. Popescu, G. Iancu.
Cartonașe galbene: –
Arbitri: Radu Petrescu – Radu Ghinguleac, Mihăiță Necula (toți din Bucureşti). Rezervă: Sorin Vădana (Cluj-Napoca).
Arbitri VAR: Sebastian Colțescu (Bucureşti), Ferencz Tunyogi (Zalău).
Delegat FRF: Ioan Onicaș (Zalău – Sălaj)
Delegat LPF: Ioan Mărginean (Alba Iulia).
Cronică așteptată de-o viață
De aseară, de când am ieșit din arena „Francisc Neuman”, am avut în gând zeci de idei de cum să încep cronica asta. Pe care nu vreau să o fac nici exagerat de siropoasă, dar nici nu pot să nu-mi exteriorizez prin tastele laptopului, fericirea că echipa mea, UTA, e pe primul loc în Superliga.
Unde? Stați să deschid clasamentul, că acum, duminică dimineața, încă e valabil.
Băh, am avut o seară de vis, un meci de vis, iar eu spun, așa prematur, că avem o echipă de vis. Un vis real, mă uit la clasament, așa e! Dar îl pun acum deoparte și vă spun ce și cum s-a derulat jocul cinci din ediția asta de Superliga, în care „Bătrâna Doamnă” a rămas invincibilă. Farul, echipă „grea”, total alta ca joc, față de ce presta cu Hagi pe bancă. Și Zicu e „de vină” pentru asta.
UTA, la fel! O ECHIPĂ, și n-am pus majuscule din greșeală. Cum ai făcut Adi Mihalcea, asta? Jucătorii „roș-albi” au libertatea să zburde – pe unde s-au înțeles cu stafful tehnic la antrenamente – au ambiția să lupte pentru fiecare părticică de teren, pentru minge. Se bucură – vizibil – unul de reușita altuia, se încurajează, trăiesc pentru suporteri. De fapt seva echipei din asta se trage. Nu clasamentul, nu reușitele colective sau personale, sunt pe prim plan pentru Costache și toți ceilalți băieți. Nu! Ei simt suporterii și vor să le dăruiască înapoi sentimentele primite. Vor să-i facă fericiți și atunci fotbalul e mai simplu. Și la Arad asta e rețeta. Sigur, privind la vitrina de trofee, titlul, sau o clasare de top e visată de orice utist pătimaș. Dar majoritatea știm că „Bătrâna Doamnă” are „mobilarea” limitată, nu posedă ca să-și permită. Dar strânge puncte, nu pierde – deocamdată – că trebuie să fim conștienți că vin ele și greutățile. Ca în orice casă, indiferent cât de înstărit este proprietarul.
Aș fi vrut ieri să stau în tribunele arenei „Francisc Neuman” lângă fiecare spectator. Să cânt cu el, dar am făcut-o la masa presei, în cor, alături de tot stadionul. Am și dansat o horă – nu o tamburea cum fac ai lui Zicu – la final, alături de vechii mei colegi Florin, Dan, Bruno și Bogdi. Am savurat victoria, că în fond asta am vrut mereu. Măcar atunci când UTA joacă acasă, să fim fericiți, mulțumiți, la final. Indiferent de clasament. Atât de puțin și așa de simplu este ca la Arad să se înțeleagă spiritul utist și cineva – pe nume Adi Mihalcea, acum – să creeze o echipă după „cerințele” arădenilor. Și trebuie să bag și un iz de „răutăcism” în cronică, că tot am jucat cu ai lui Hagi. Am sentimental că echipa mea a pierdut doi ani – ultimii – alături de cine nu trebuia. Fără să jignesc. Dar lucrurile astea nu pot fi evitate. C-așa-i în fotbal.
Trebuie să fac un „scan” și la meci
UTA a avut 1-0 repede, în minutul 8, când Costache a aruncat de la margine, Roman s-a demarcat și a primit mingea în careu, Ramalho și mai apoi Țîru nu l-au putut bloca, a venit pasa în fața porții și din patru metri Tzionis a trimis mingea în plasă, cu Maftei lângă el. Farul n-a digerat ușor reușita adversarului și s-a pus pe atac. Vână a reluat cu capul din dreapta, de la colțul scurt, dar Iliev a parat. Isfan trecuse în lateral, la colțul stâng al careului mare de Iliev, dar nu și-a făcut pașii și a trimis aiurea. Costache e tras și el din careul celălalt, la o juma de palmă de bara din dreapta lui Buzbuchi, care a scos incredibil tot de lângă bara aia, mingea șutată din prima de Roman, de la 17 metri. UTA a irosit cea mai mare șansă de „2-0” în minutul 39, când pe contraatac, Padula a intrat din stânga în careu, a șutat, Buzbuchi a respins cu piciorul de pe 6 metri, Abdallah a reluat cu câlcâiul, dar portarul Farului a scos din nou de lângă bara din dreapta sa. În minutul 2 de prelungiri a tras periculos la poarta gazdelor și Tănasă, dar peste…
Era de așteptat ca Farul să încerce și mai mult după pauză. Grigoryan a fost blocat la opt metri de poarta lui Iliev, dar la trei minute, „marinarii” au egalat. Pe o minge respinsă și trimisă lui Isfan – care a fost la doi centimetri în terenul gazdelor, evitând offside-ul – a urmat o cursă solitară pe centru, pas în dreapta pe șase metri lui Radaslavescu și 1-1.
Dar spuneam ceva de spiritul echipei noastre. UTA n-a căzut, a reluat ce știe să facă, chiar dacă pe parcursul actului secund, au ieșit din diferite motive, Costache, Roman, Ovidiu Popescu și Tzionis. A rămas însă intactă ambiția de a le dărui fanilor o victorie, lucru reușit de roș-albi. La o lovitură liberă din latura stângă a careului mare constănțean, Tzionis a centrat tare, pe șase metri, de unde, din aglomerația de jucători, Pospelov a șters mingea cu capul și a plasat-o jos, pe colțul lung, lângă bara din stânga lui Buzbuchi, 2-1!
Până la final, cei intrați au fost ca titularii și cu Benga în spate, UTA s-a desfășurat „5-4-1”, scăpând (da e corect și termenul ăsta) fără gol, deși Dican – liber la șase metri, dar în față cu Iliev imperial – sau Radaslavescu – expeditor al unui șut din preajma careului mare, parat excelent de același Iliev – puteau egala.
VIDEOREZUMAT:
Așa s-a scris istoria unui meci în care UTA a luat loc în fotoliul de lider, chiar pentru o zi. Ca și jurnalist, am trăit-o și pe asta. Dar mai vreau, că văd că se poate. Și ce-o fi, o fi. Deși pentru mine e mirific un loc la mijlocul clasamentului, unde UTA și noi, suporterii ei pătimași, să nu avem emoții și să cântăm bucuroși la orice izbândă a „Bătrânei Doamne”.
