,,BLACK MONDAY” PE CIBIN. UTA – OȚELUL GALAȚI: 2-4 (0-3)

rednic
Distribuie:

UTA – OȚELUL GALAȚI: 2-4 (0-3)


13.11.2023, ora: 20,30, stadion: „Municipal” Sibiu, spectatori: 1000.


Au marcat: Căpușă (84), R. Pop (90+5/penalty) – Cisotti (3/penalty), Al. Pop (5, 34), Teles (54).


UTA (antrenor Mircea Rednic): Fl. Iacob – Diogo, Conte, Stolnik, Dumitrașcu (46 Căpușă) – Mihai, Freitas (46 Marku) – Stahl (71 Cooper), Fabry (71 R. Pop), Micovschi (46 Ofosu) – Luckassen. 

Pe bancă: Kucher – Ekmekci, Carp, Iurasciuc.

Cartonaș galben: Mihai. 


Oțelul (antrenor Dorinel Munteanu): Dur-Buzoancă – Zhelev, Cisse, Lovric, M. Silva – Zivulic, Teles (83 Neagu) – Maciel (84 Adăscăliței), Cisotti (69 Jardan), Bodișteanu (75 Tănasă) – Al. Pop (68 Fatai).

Pe bancă: Stoian – Cîrjan, Yabre, A. Rus.

Cartonașe galbene: Cisotti, Bodișteanu. 


Arbitri: Radu Petrescu (București) – Radu Ghinguleac (București), Mihai Marinca (Bistrița). Rezervă: Florin Mazilu (Satu Mare).

Arbitri VAR: Rareș Vidican (Satu Mare) și Doru Lucaciu (Cluj).

Observator FRF: Ioan Onicaș (Zalău)

Delegat LPF: Florin Bătrânu (Timișoara).


PE-NI-BILI!

Nici n-au apucat băieții trimiși pe teren de Mircea Rednic să-și încolăcească corpul cu brațele de două ori, că niște indivizi în alb i-au și luat la goluri. N-a fost gata primul minut, că Iacob a și scos un șut din 12 metri a lui Maciel. Faza a continuat cu mingea în careul gazdelor de unde, în încercarea de a o degaja, Freitas l-a atins din alunecare pe Maciel, iar acesta – normal – a căzut ca rupt și arbitrul a dat penalti. Cisotti a ținut minte din tur cum e cu Iacob în față când execuți de la 11 metri și a tras tare, sus și destul de pe mijloc, să fie sigur că nu dă pe lângă. 

„Băi, da ce-au albii ăștia cu noi?” s-au întrebat în gând arădenii! Că peste două minute iar au dat gol. Cisotti, omul cu glezna fină, a centrat pe scurt din corner, Teles a deviat mingea cu capul pe spate – fentă antrenată, dar folosită – iar din careul mic, de lângă bara a doua, Al. Pop a pus capul și a dat-o în poartă. Dar nici așa, ăștia în alb nu s-au potolit, pentru că de pe margine, unul mic care fluiera cu dejtele-n gură, îi tot ațâța să paseze, să țină roșii din Arad la respect. Și în condițiile astea, UTA n-a prea apucat să se așeze și ea în joc, să poată da drumul la ce a pregătit pentru munca de luni seara. Cum să dai și tu la poartă cu așa tratament? Și de „ciudă”, UTA n-a avut șut pe poartă în prima repriză, arădenii uitându-se dacă pe tricoul albilor e sigla cu Oțelul sau cea a lui Machester City. Pe poartă au mai tras tot cei struniți de ăla mic (Dorinel Munteanu), care au făcut 0-3 cu o execuție elegantă, cu salt al mingii din prima, peste Iacob, ieșit la blocaj și rămas blocat cu privirea spre mingea ce s-a dus în poartă. Autor al execuției? Alex Pop, dar „inculpați” la gol sunt Bodișteanu care a dat pasa de manual printre fundașii arădeni și Dumitrașcu, care l-a scos din ofside pe marcator, omul lui Rednic fiind penibil cât a fost pe teren. Așa că la pauză a fost 0-3, care în fotbal e scor de neprezentare, cutumă valabilă pentru că „Bătrâna Doamnă” a venit parcă la servici, dar nu și-a luat halatul să presteze și ea ceva chiar în ziua de plată.          

La 0-3 și cu încă 45 de minute din „schimb”, ce să faci? Să încerci să contezi și tu, pe acolo, să produci ceva care să-ți dreagă seara. O fi arătat la pauză Rednic că știe și să dea cu sticla de apă de pământ în vestiar, nu doar să danseze pe „Freed from desire”, dar și în actul secund, UTA a jucat… nimic, dar un nimic ceva mai de calitate. Și ce să faci cu „albii” ăștia enarvanți, care joacă ca la 0-0? Poate să mai scoți o dată mingea din poartă. Și așa s-a întâmplat în minutul 54, când Al. Pop l-a depășit pe Stolnik, a centrat lung cu o diagonală, la Cisotti, acesta a pus mingea mai în spate, la 17 metri lui Teles, care a preluat și a șutat lângă bara din dreapta lui Iacob, al cărui plonjon s-a declanșat că așa scrie în fișa postului. „0-4, mai vreți”, ar fi putut să strige gălățenii, că într-adevăr erau de la Oțelul ăștia ce tot dau gol. Fatai, român cu jurământ în regulă, i-a iertat însă pe „roș-albi” de o „manita” și noroc că „Munti” și-a pus la relanti echipa, care rulase ca un automobil cu motor german, care toarce perfect, și nu bate. Ba, bate, doar pe UTA lui Rednic, care nu va uita seara asta.  

Pe final, tot ce s-a mai putut face, profitând că gălățenii s-au lăsat pe călcâie, a fost să fie gratulați cu două goluri și microbuzul ăla de suporteri veniți de la Arad, care au cântat ca de obicei, tot meciul. Căpușă a intrat cu îngăduința fundașilor adverși în careu și a șutat – bine – din 12 metri, pe colțul lung, mingea oprindu-se în plasa laterală din poartă, pentru ca în prelungiri, Rareș Pop, singurul fotbalist din lotul lui Rednic care face tot timpul ceva bine pe faza ofensivă, a scos un penalti și apoi l-a și valorificat.   


Astrele n-au fost cu ,,Bătrâna Doamnă” și asta a observat încă de sâmbătă, „mister” Rednic. Ok, n-ai pierdut șapte etape, dar nu poți face asta „fără număr”. Se întâmplă ca alții să fie mai buni. Așa cum a fost Oțelul luni seara. Dar să fii jalon un meci întreg, să nu înțelegi că ai și tu de onorat un tricou pe care-l îmbraci, să nu pui osul să contezi, asta nu ține de sport, ci de impostură. Pentru UTA a fost „Black Monday”, unul de (ne)uitat.   


VIDEOREZUMAT


MIRCEA REDNIC: „„Am scăpat uşor”


FOTOCOVER:  https://www.prosport.ro


 

Categorie: Sport
Etichete: Dumitrașcu, mircea rednic, UTA – OȚELUL GALAȚI: 2-4 (0-3), „„Am scăpat uşor”
Distribuie:
Articolul anterior
[ACTUALIZARE] Cauza probabilă a incendiului de pe Cocorilor: „Jar sau scântei provenite de la o sobă fără acumulare de căldură”
Articolul următor
DIALOGURI UNIVERSITARE BY UVVG: POSTUL – ÎNTRE ȘTIINȚĂ ȘI CREDINȚĂ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

jackie ionescu large

Adio, dom’ profesor JACKIE!

De profesorul Ion V. Ionescu am auzit prima dată în vara anului 1980, când Poli Timișoara a luat Cupa României cu el antrenor. Cam de atunci am început să fiu…