Episcopiei nr.2, adresa aferentă imobilului (re)cunoscut istoric drept Palatul Szantay nu mai există din punct de vedere administrativ. O decizie din pix și un act normativ au șters istoria acestei clădiri simbolice a Aradului, stârnind astfel nemulțumiri – într-o primă fază doar celor care sunt afectați de această decizie, adică proprietarilor care locuiesc sau dețin apartamente în această clădire-simbol. Episcopiei nr.2 a devenit Horia 3-5, pe motiv că este „o clădire pe colț” și unora li s-a părut firesc.
Că această decizie a fost luată, proprietarii au aflat doar în momentul în care au fost nevoiți să-și reînnoiască actele de identitate și li s-a solicitat să prezinte și o Adeverință eliberată de primărie din care să reiasă faptul că Episcopiei nr.2 este actuala adresă Horia 3-5.
Dincolo de faptul că decizia nu numai că-i afectează birocratic pe cei care locuiesc acolo și uită istoria clădirii de patrimoniu, nu are nicio legătură cu realitatea. Accesul principal în clădire pentru cei care dețin apartamente în corpul imobilului de pe Episcopiei, este pe Episcopiei nr.2. Intrarea de pe strada Horia 3-5, chiar dacă permite accesul prin curte, nu permite accesul (cel puțin nu cu ușurință) în corpul de clădire care privește spre Episcopiei. O realitate pe care cei care au decis anularea adresei administrative Episcopiei nr.2 nu o cunosc. Acest habarnism este chiar recunoscut de funcționarii primăriei prin două adrese-răspuns către unul dintre proprietarii de apartamente din clădire care le-a solicitat a) să motiveze decizia anulării adresei Episcopiei nr.2 și b) să-i pună la dispoziție schița de apartamentare a imobilului.
Răspunsurile primite de la primărie dovedesc faptul că decizia s-a luat din pix și din birou, nici măcar un funcționar n-a catadicsit să se deplaseze în teren, să verifice dacă legea pe care urmează s-o aplice și pe care o invocă la baza deciziei poate fi aplicată în acest caz. Și asta, la o clădire aflată în imediata apropriere a Primăriei.
„Nu cunoaștem numărul de intrări, principale sau secundare, prin care se face accesul în acest imobil” și „nu deținem în arhivă schița de apartamentare pentru imobilul situat pe str. Episcopiei nr.2 colț cu str. Horia 3-5” –
păi, atunci cum se poate ști dacă articolele de lege (art. 25,30, 31 și 32 din Ordinul nr 448/2027) invocate la baza deciziei sunt aplicabile și decizia este legală și corectă? Poate, dacă era verificat în teren, s-ar fi ajuns la concluzia că este aplicabil un alt articol din Ordin, adică art. 33 care prevede că „Pentru clădiri cu mai multe intrări care nu comunică între ele, punctul se poziționează la fiecare intrare.”
Cum este accesul în corpul de pe Episcopiei, din str. Horia 3-5? Complicat.
Nu trebuie să fii arhitect să-ți dai seama după o simplă incursiune prin clădire care este intrarea principală în corpul de imobil de pe Episcopiei. Îți dai seama simplu, după arhitectură și detalii, pe care am încercat să le surprindem în imagini. Așa arată intrarea din Episcopiei, pe care cei care locuiesc/ dețin o proprietate acolo o consideră ca fiind principala:
Ce consideră funcționarii din primărie a fi intrare principală, prin curtea interioară dinspre str. Horia 3-5:
Scurtă filmare cu intrarea „principală” dinspre str. Horia 3-5
Din acest motiv, luni, 17 iunie, s-a revenit cu o altă adresă către primărie și, punctual, cu referire la cele două răspunsuri primite, s-a făcut solicitare de anulare a deciziei privind schimbarea adresei dar și de rectificare a unei nedreptăți istorice:
„Referitor la adresa nr. 5271/A2/13.06.2024 prin care mă informați că nu dețineți schița de apartamentare a imobilului, vă informez că statul român deține o cotă parte din acest teren, iar imobilul a fost în perioada comunistă proprietate a statului. Oficiul de Cadastru Arad m-a trimis la Primărie, iar dvs. îmi răspundeți prompt că nu dețineți schița de apartamentare. Vă rog să ne puneți la dispoziție orice alte documente privind apartamentarea acestui imobil și în baza cărora dvs. Primăria, statul român, încasați impozitul pe clădire, apartamente, teren etc.
„Referitor la adresa nr. 52606/A2/13.06.2024, vă aduc următoarele precizări: Imobilul are intrarea principală fizică, reală și istorică din str. Episcopiei nr. 2 (fără a fi comună cu intrarea din str. Horia nr. 3 sau str. Horia nr. 5, decât din exteriorul imobilului, curte). Intrarea din str. Episcopiei nr. 2 este partea principală și intrarea principală în monumentul istoric al imobilului, cunoscut de arădeni, istorici și arhitecți sub denumirea de Palatul Szantay, având o scară impunătoare de marmură. Vezi:
- Direcția Județeană Arad a Arhivelor Naționale, 22a/1905, dosar 12874
- Direcția Județeană Arad a Arhivelor Naționale, 22a/1905, dosar 12875
- Direcția Județeană Arad a Arhivelor Naționale, 18/1906, dosar 10069, p. 138
Vă rog să țineți cont că nu există scară interioară din str. Horia nr. 3 sau din str. Horia nr. 5 care să deservească apartamentele din partea imobilului aflată cu intrarea din str. Episcopiei nr. 2 accesul fiind posibil doar din exteriorul imobilului, prin curtea interioară și pasaje externe. Intrarea din str. Episcopiei nr. 2 este intrarea principală a imobilului arhitectului Szantay Lajos încă de la proiectare, este și astăzi intrarea principală și este menționată de istoricul Gheorghe Laneveschi în albumul monografic „Arh. Szantay Lajos” publicat la Arad în 2012.
„Articolul 25: Imobilul situat pe colț, la intersecția a două drumuri, primește un singur număr, și anume la drumul spre care este situată intrarea principală.”- Nu respectați exact ceea ce susțineți că țineți cont de Cap. V, Articolul 31: „Dacă adresa administrativă este atribuită unei clădiri, punctul-adresă trebuie poziționat la intrarea acesteia.” și Articolul 32: „Pentru clădiri cu mai multe intrări, care comunică între ele, punctul-adresă trebuie poziționat astfel încât acesta să corespundă locației intrării principale în clădire.”
Imobilul cu intrarea principală din str. Episcopiei nr. 2, Palatul Szantay al renumitului arhitect arădean Szantay, este inclus în circuitul turistic al Aradului în rândul clădirilor în stil Wiener Seccesion, alături de Palatul Bohus, Palatul Szantay cu intrarea principală din str. Episcopiei nr. 2.
Imobilul nostru se încadrează la Articolul 33: „Pentru clădiri cu mai multe intrări care nu comunică între ele, punctul se poziționează la fiecare intrare.”
Stimate dl. Arhitect Șef Ciurariu, vă rog să revizuiți anularea adresei str. Episcopiei nr. 2 și, prin respectarea legislației în vigoare, a istoriei și a colegului dvs. de breaslă, renumitul arhitect Lajos Szantay, să rectificați această ilegalitate și nedreptate istorică. Dezinteresul Primăriei și al Consiliului Local Arad nu îmi dă speranțe, dar sper ca prin atitudinea dvs. corectă de arhitect să reparați această eroare.”
Nu ne-am propus în acest material să atingem și să dezvoltăm și o altă problemă care „erodează” clădirea, cea a unei necesare reabilitări.
Și asta pe motiv că această abordare implică aspecte mult mai ample, iar proprietarii de apartamente care s-au gândit să-i redea clădirii strălucirea și „aerul” de altădată se simt descurajați chiar de către administrație în acest demers. Cu siguranță vom reveni pe tema reabilitării fațadei pentru că ideea lansată de proprietara unuia dintre apartamentele de pe Episcopiei nr.2 este mai mult decât interesantă: și-a propus să meargă cu un proiect de reabilitare a clădirii la o Universitate Tehnică și de construcții din Zürich și să încerce să stârnească interesul și implicarea studenților la arhitectură care să vină la Arad, să studieze clădirea și apoi să găsească soluții care s-o poarte peste vremi alte sute de ani. Și s-a gândit la acest proiect doar din respect pentru istoria clădirii și pentru ideea de moștenire valoroasă pe care arhitectul Ludovic Szántay ne-a lăsat-o. Inclusiv alegerea de a se adresa acestei Universități elvețiene pentru proiectul de reabilitare nu este întâmplătoare, arhitectul Ludovic Szántay fiind absolvent al secției de arhitectură din cadrul acesteia. Conform biografiei sale, „ între 1 octombrie 1890 și 16 martie 1895 a urmat studiile de arhitectură ale Politehnicii din Zürich.” În schimb, acasă la Arad, există alternativa reabilitării printr-o firmă „impusă”, o firmă cu un singur angajat.
Despre Ludovic Szántay și istoria clădirii-simbol
Clădirea în stil Secession, cunoscută sub numele de „Palatul Szantáy”, a fost ridicată între anii 1905-1912. Edificiul a fost reşedinţa arhitectului, purtându-i astăzi numele. Este în formă de L și este încununată de un turn ce are în vârf un glob pământesc. Balcoanele sunt susținute de frumoase cariatide. Balustradele sunt bogat ornamentate. Formele în relief, din tencuială, adaugă și mai multă finețe. Interiorul e la fel de atrăgător prin vitraliile colorate din casa scării și balustradele din fier forjat.
Palatul Szántay rămâne una dintre principalele clădiri tipice secession-ului de factură arădeană. Printre detaliile care sprijină apartenența stilistică a clădirii se regăsesc: tâmplăriile specifice (păstrate cu jaluzelele şi geamurile colorate originale), componentele decorative din fier forjat şi tinichigerie şi decoraţiile din tencuială, concepute liber, cu elemente geometrice şi vegetale, cu măşti şi volute, care se înalță armonios pe suprafeţele zidurilor.
Edificiul atrage prin acuratețea reliefurilor din tencuială, a deschiderilor construite, a ornamentului metalic, a grilelor porților pietonale, a balustradelor balcoanelor, precum și prin eleganța pozițiilor cariatidelor ce susțin balcoanele celui de-al doilea etaj. La fel de inedite sunt vitraliile florale din casa scării, precum și balustrada din fier forjat, care se înalță de la parter până la ultimul etaj. Aticele (etajele secunde, dispuse imediat sub acoperiș) întregesc aspectul secession al edificiului.
Extras din Arh. Szantay Lajos Monografie -Album, autor Gheorghe Lanevschi (2012)
Ludovic Szántay
Unul din cei mai importanți arhitecți ai Aradului, dacă nu cel mai important, s-a născut, conform memoriului redactat la 29 iulie 1957, aflat în arhiva Uniunii Arhitecților din România, la 20 februarie 1872, în Arad. Familia modestă a viitorului arhitect, era compusă din dulgherul Lajos Szántay – tatăl și casnica Terezia Szántay – mama. Rămas orfan de tată, după ce își finalizează educația preuniversitară, între 1890-1895, a urmat cursurile de arhitectură din cadrul Politehnicii din Zürich, unde a obținut titlul de arhitect.
După satisfacerea serviciului militar la .Arad și un stagiu de acumulări mai ale practice pe lângă mari arhitecți, constructori și antreprenori budapestani, în anul 1902 s-a revenit la Arad. Aici, și-a deschis un birou de proiectări și construcții. Din această poziție, a început activitatea sa de îmbogățire a patrimoniului arhitectural al Aradului.
După Marea Unire, a decis să rămână în orașul său natal, obținând cetățenia română pentru întreaga sa familie. Cu toate acestea, doar în anul 1933 a devenit membru al Corpului Arhitecților din România.
După instaurarea regimului comunist, nici L. Szantáy nu a scăpat de represiunile acestui regim, căruia i-au căzut victimă personalități ai vechiului regim, indiferent de apartenența lor etnică, dar care aveau o origine socială „nesănătoasă”. În consecință, în anul 1961 la 8 martie, a murit lipsit de averea sa care i-a fost naționalizată, fiind lipsit de vreun venit, care chiar dacă i-a fost acordat în cele din urmă, a venit prea târziu.
Pentru cunoașterea contribuției sale la arhitectura Aradului, redăm construcțiile cele mai importante pe care le-a realizat, așa cum au fost ele enumerate de către L Szantáy în memoriul amintit mai sus, publicat în Revista Arhitectura, din 8 mai 2014:
Palatul Bohuș (1912-1913), Blocul situat la intersecția străzilor 7 noiembrie (str. Episcopiei) și Horia nr. 3-5, Palatul cultural (1911-1913), Biserica luterană sau biserica roșie (1904-1906), Uzinele Textile din Arad, UTA (1923-1924), Magazia de cereale și mărfuri (1925), Magazia pentru materiale feroase (1930) fost Andrenyi, Spitalul dermato-veneric din strada Dobrogeanu Gherea, Fostul sediu al Camerei de Muncă (1922), Îngrășătoria de porci Arad-Gai-Ciala (1926), Blocul din Bd. Republicii (B-dul Revoluției) nr. 87, Blocul din Bd. Republicii nr. 80, Baia Sănătatea, fostă Simay, Blocul fostei Bănci Arad Cenad (1909), Blocul fost Hunyadi, str. Liszt nr. 4 colț cu str. Românului, Diecezana, din strada Eminescu nr. 18 (1908), Școala elementară Arad Gai, Biserica reformată, strada Calvin (Vârful cu Dor) (1926), Blocul mare al Diecezei luterane, Piața Luther (1904 -1906), Cinema-teatrul, Bd. Republicii colț cu str. Crișan, Blocul din Bd. Republicii nr. 90, Blocul Feher, Bd. Lenin (D-dul Vasile Milea) vis-a-vis de Palatul Tribunalului, Vila Zoltan Szabo Baracka, Podgoria, Arad, Vila soției lui B. Lengyel, str. Tudor Vladimirescu nr. 23, Monumente funerare ale familiilor Petre Kornett, Ludovic Papay, Nicolae Doka, Francisca Sugar Faludi, în cimitirul Eternitatea din Arad, și al familiei Seidner, în cimitirul evreiesc din Arad, Imobile cu 2 etaje: Roth – strada Cloșca, Fiedler – strada aviator Georgescu, Karel – strada Eminescu, Soor – strada Alexandru, Bing – Bd. Republicii, dr. Sârbu – strada Gh. Lazăr, Clădiri cu un etaj: Sebesy – strada Anatole France, Nemeș – Bd. Republicii, Brasch – strada Crișan, Brunner – strada Ceaikovsky, dr. Kopf – strada 7 noiembrie, Frank – strada Eminescu, Stoll – strada Alexandrescu, Breda – Bd. Armata Poporului, Parohia ortodoxă română – strada 7 noiembrie, Parohia ortodoxă română – strada Simion Barițiu, Reiner – strada Soarelui, Haasz – Bd. Dragalina, Deutsch – Bd. Armata Poporului, Seidner – strada I. Chendi, Bleicziffer – strada I Chendi, Polcean – strada Șincai, Gabor – Bd. Armata Poporului. (Sursa – Bibliotecarad.ro / Text de profesor dr. habil. Corneliu Pădurean)
3 comentarii. Leave new
Administrația locală, din perioada Imperiului Austro-Ungar, în urma studierii aprofundate a hărților cadastrale, a dat numerele de casă, pe baza loturilor de teren, ținând cont inclusiv de posibilitățile de parcelare ulterioare. Așa s-a procedat la acea vreme (secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea), într-un mod pe care îl considerăm bine motivat. Și în cazul Palatului Szántay este ilustrat și pe deplin valabil, acest lucru. Astfel de exemple de bună practică în domeniul numerotării stradale, sunt multe în Arad și sunt temeinic motivate, dacă ne vom apleca și vom dori să înțelegem acribia cu care s-a gândit, acum un secol și ceva.
Poate vor fi apărut noi reglementări în domeniul numerotării imobilelor?
Este un Ordin dat in 2017, menționat si in adresa primita de la consiliera Primariei, dna Craciun, iar articolul 33 „Pentru clădiri cu mai multe intrări care nu comunică între ele, punctul se poziționează la fiecare intrare.” ar fi încadrarea Palatului Szàntay. Pentru aceasta dna Craciun si dl. Miron Laurentiu, semnatarii acestor documente, ar fi trebuit sa se deplaseze 5 minute pe teren, sa cunoască istorie, sa aibe respect pentru arădeni si pentru istoria orasului si sa iubească munca bine facuta. Incompetenta si nepotismul, pile si relațiile la angajare aduc doar astfel de oameni in functii publice cheie si de aici restul.
Functionarii primăriei care si-au pus semnătura pe mizeria asta, sunt niște dobitoci, în frunte cu arhitectul șef, care este un șpăgar arogant care n-are ce cauta în orașul nostru.