„Cazul Gheorghe Ursu”: patru foști capi ai Securității lui Ceaușescu au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni contra umanității… după 30 de ani!

Procurorii militari au terminat cercetările în cazul Gheorghe Ursu și au trimis în judecată patru persoane acuzate că au provocat moartea disidentului pe timpul regimului comunist.

Pe 21 martie 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul București  a dispus neînceperea urmăririi penale față de Pârvulescu pentru infracțiunea de omor.

Cine a fost Gheorghe Ursu

Gheorghe Ursu, inginer de construcții și scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii ’80, după ce a trimis scrisori către Europa Liberă și pentru că ținea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.

Pe scurt, povestea terorii 

Andrei Ursu  ( fiul în viață al disidentului) susține că Pârvulescu a fost cel care l-a anchetat mai întai în stare de libertate pe Gheorghe Ursu din motiv că acesta a refuzat să-și denunțe prietenii (în majoritate scriitori ca: Nina Cassian, Geo Bogza, Radu Cosa;u), iar apoi Securitatea a dispus continuarea cercetărilor sub stare de arest, urmând  să se clarifice astfel, sub teroare, natura relațiilor cu acei prieteni.

Încercând să evite un caz de persecuție politică, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun (pentru posesia a 17 dolari), pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985.

A fost închis într-o celulă cu doi detinuți de drept comun, Marian Cliță și Gheorghe Radu, care au fost folosiți de securiști să exercite acte de violență asupra lui.

Conform mărturiilor din dosar, timp de două luni, ofițerul de securitate Marin Pârvulescu l-a anchetat și torturat pe Gheorghe Ursu în arestul Miliției din Calea Rahovei.

Inginerul Gheorghe Ursu a murit pe 17 noiembrie 1985, în arestul Militiei București, în urma bătăilor primite de la Marin Pârvulescu și de la alți ofițeri de securitate.

Parcursul dosarului „Gheorge Ursu”

Până acum, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col.(r) Tudor Stănica, pe atunci șeful Miliției Capitalei, col.(r) Mihai Creangă, adjunctul său, și Marin Cliță, colegul de celulă al disidentului, fiecare primind cate 20 de ani de închisoare.

Tudor Stănica nu a făcut nicio zi de închisoare, invocând motive medicale, Mihai Creangă a fost eliberat după zece ani, iar deținutul de drept comun Marin Cliță a ieșit din pușcărie după nouă ani, pentru bună purtare.

Marin Pârvulescu recunoaște că l-a anchetat pe Gheorghe Ursul pe când acesta era liber, însă neagă faptul că l-ar fi torturat.

În 2007, fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei, a depus o plângere împotriva lui Marin Pârvulescu, în care cerea procurorilor de la Parchetul Militar să-l cerceteze pentru tortura motivată politic.

În 2010, după trei ani, Parchetul Militar trimite plângerea la Parchetul General, unde este deschis un dosar penal, însă, în anul 2011, Parchetul General își declină competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, schimbând totodată și încadrarea juridică a faptelor reclamate, din „crime împotriva umanității, în omor”.

Astfel, în 21 martie 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de omor. Andrei Ursu a atacat rezoluția procurorului la Tribunalul București, instanță care și-a declinat competența și a trimis dosarul la Tribunalul Militar Teritorial București, instanță care a și respins,  in octombrie 2013, plângerea lui Andrei Ursu.

Totuși, in ianuarie 2015, procurorii militari ai Parchetului instanței supreme au început urmărirea penală în dosarul privind moartea disidentului Gheorghe Ursu, pentru infracțiuni contra umanității, cu privire la acțiunile represive la care acesta a fost supus în perioada regimului comunist.

Astfel, astăzi, 01 august 2016,  Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie transmite public următorul comunicat: 

 „ Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

În exercitarea rolului său constituțional de a apăra interesele generale ale societății, ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, Ministerul Public are printre obiectivele prioritare şi pe cel privind soluționarea cauzelor vizând anchetarea, judecarea și condamnarea unor foşti lucrători din cadrul aparatului represiv al statului român, respectiv din cadrul structurilor de partid ale acestuia, în perioada de dinainte de 1989, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii.

Dosarul complex al „procesului comunismului în România” – menit a stabili adevărul juridic în legătură cu o situaţie de fapt derulată în perioada totalitarismului, cu referire particulară la anchetele penale efectuate de organele de securitate şi miliţie împotriva oponenţilor regimului comunist – înregistrează un pas înainte odată cu finalizarea cercetărilor în cauza cunoscută în spațiul public sub denumirea generică de „Cazul Ursu”. 

Procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  au dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

• maior (rez.) PÂRVULESCU MARIN și colonel (rez.) HODIŞ VASILE, foști ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii;

• HOMOŞTEAN GEORGE, fost ministru de interne, și TUDOR POSTELNICU, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, pentru complicitate la săvârşirea de infracțiuni contra umanității.

În rechizitoriul întocmit în cauză, procurorii au reţinut următoarea situaţie de fapt:

În perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Ursu Gheorghe Emil a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la data de  21 septembrie 1985 și decedând la data de 17 noiembrie 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava. Pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil  și pentru a putea face „dovada” că nu există un dosar politic pe numele acestuia,  organele de securitate au „inventat” infracţiunea de deţinere şi operaţiuni interzise cu mijloace de plată străine. În realitate, așa cum reiese din materialul probator administrat în cauză, reprezentanții Departamentului Securității Statului erau interesați de aspecte precum: legăturile disidentului  cu postul de radio „Europa Liberă”, relațiile și discuțiile cu lumea literară și artistică din țară și din diaspora, impresiile consemnate în jurnalul personal despre politica statului și despre conducătorii partidului şi statului comunist.

Inculpaţii  Pârvulescu Marin şi Hodiş Vasile, în calitate de ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra victimei inginerul disident Ursu Gheorghe Emil, acţiuni care au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să-i aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă.

De asemenea, inculpații Homoştean George,  în calitate de ministru de interne,  și  Tudor Postelnicu,  în calitate de şef al Departamentului Securităţii Statului,  în cursul lunilor octombrie şi noiembrie 1985, au transmis către Ambasadele României de la Paris şi Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv şi politic al acţiunilor întreprinse de inculpaţii maior (rez.) Pârvulescu Marin şi col. (rez.) Hodiş Vasile împotriva lui Ursu Gheorghe Emil, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru opinii considerate ostile regimului comunist. De asemenea,  la solicitarea comunităţii internaţionale şi a unor oameni politici din SUA de a primi informații referitoare la situația disidentului român, aceştia au ascuns caracterul represiv al acţiunilor îndreptate împotriva lui Ursu Gheorghe Emil, inculpaţii Homoştean George şi Tudor Postelnicu înlesnind astfel săvârşirea faptelor comise de inculpaţii maior (rez.) Pârvulescu Marin şi col. (rez.) Hodiş Vasile. Totodată, în exercitarea abuzivă a funcţiilor deţinute, cei doi foşti demnitari au întreprins demersuri dolosive în scopul ascunderii cauzelor reale ale cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil şi, ulterior, ale cauzelor decesului acestuia.

Dosarul a fost trimis, spre competentă soluționare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală.

Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale şi trimiterea rechizitoriului la instanţă, spre judecare, situaţie care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.”

Fundația „Gheorghe Ursu”

A fost înființată și o Fundație „Gheorghe Ursu” a cărei misiune este păstrarea memoriei lui Gheorghe Ursu, inginerul și poetul asasinat în tortură de Securitatea ceaușistă, pentru gândurile, scrierile și atitudinea sa anti-totalitare.

Fundația a militat continuu pentru rezolvarea acestui caz, pentru cercetări care să ducă la cunoșterea publică a adevărului, pedepsirea tuturor criminalilor, precum și a celor care au ordonat acest asasinat politic.

Mai mult, Fundatia „Gheorghe Ursu” susține moral și material programe și manifestări care combat politica de forță, extremismul atât de stânga cât și de dreapta, corupția oficială, demagogia nationalist- șovină, mistificarea adevărului istoric, mușamalizarea crimelor regimului Ceaușescu, menținerea fostei Securități sub orice formă.