INFORMARE PENTRU PRESĂ DIN PARTEA FAMILIEI
„Dragul nostru Dan Antoci ne veghează acum din cer.
Noi putem să ne luăm rămas bun de la el și să-i aducem un ultim omagiu, aici pe pământ, miercuri, 9 decembrie și joi, 10 decembrie, la biserica din incinta Academiei Teologice (lângă Piața Sârbească) unde se va amenaja un loc de comemorare și reculegere.
Slujbele de comemorare vor avea loc miercuri și joi, începând cu ora 19.00, la aceeași biserică.
Înmormântarea va avea loc vineri, 11 decembrie, ora 12.00, la cimitirul Pomenirea.
Vă rugăm ca florile și coroanele omagiale să le depuneți doar la cimitir.
Dumnezeu să-l ierte și să-i odihnească sufletul bun și drag!”
Transmitem, și noi, pe această cale condoleanțe familiei îndureratate.
…………………………………………
[TITLUL INIȚIAL] (6 decembrie, 2020) TEATRUL ARĂDEAN este mai sărac: DAN ANTOCI s-a stins din viață la vârsta de 77 de ani
Președinte al Fundației „Alexandru”, membru fondator și președinte de onoare al „Asociației Handicapaților Neuro-motor” din Romania (după ce a înfiat un copil cu probleme neuro-motorii grave), actor la Teatrul de Stat Arad, Dan Antoci s-a stins din viață astăzi.
A fost Director al Teatrului de Marionete Arad, actor la Teatrul Dramatic Baia Mare, Realizator TV, actor la Teatrul National Timișoara.
A studiat la Universitatea BABEŞ – BOLYAI, la I.A.T.C. „Ion Luca Caragiale” București și la Institutul Pedagogic Iași.
A fost un om de acțiune, un intelectual rasat, un partener de dialog excepțional…
Fișa sa profesională, așa cum apare pe site-ul www.teatrultandarica.ro/personalități
ANTOCI, Dan [Constantin Gheorghe] – n. 24.04.1943, Cernăuţi. Studii: Absolvent al IATC, Actorie, profesor Constantin Moruzan, în 1967. Actor, a jucat la teatrele dramatice din Arad, Baia Mare, Timişoara şi la Teatrul de Marionete din Arad. A jucat roluri şi în diferite filme artistice. Din 1995 până in 2007 a fost director al Teatrului de Marionete din Arad şi a jucat în numeroase spectacole ale acestui teatru (Spărgătorul de nuci, Piticul roşcovan, Făt Frumos din lacrimă, Trei prinţese fermecate etc.). Director al Festivalului Euromarionete în 1997 şi 1999, a conferit o dimensiune internaţională acestei importante manifestări de gen. [C.P.]
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
***
[ACTUALIZARE]
„Omul sfințește locul.” Sunt vorbe care se potrivesc mai bine ca oricând atunci când vorbim despre Dan Antoci. Actor arădean de marcă, și-a lăsat puternic amprenta artistică prin toate locurile pe unde i-au fost purtați pașii.
Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică București, la clasa profesorului Constantin Moruzan, în 1967, Dan Antoci a jucat la teatrele din Arad, Baia Mare, Timișoara și capitală.
În perioada 1995 – 2007, a fost director al Teatrului de Marionete,
Ca actor, va rămâne în memoria spectatorilor pentru cele peste 100 de roluri în spectacole de teatru – precum cele din „Făt Frumos din lacrimă”, „Hamlet” , „Livada de vișini” – toate în regia lui Victor Ioan Frunză sau „Steaua fără nume”, în regia lui Dan Vasile – și pentru cele câteva zeci de personaje inspirat construite în producții cinematografice.
Drum lin, Dan Antoci!
1 comentariu. Leave new
Text din cartea mea Maraton spre senectute:
……………
„Prin 1969 l-am cunoscut pe Dan Antoci, actor tânăr arătos, căsătorit, numai că el s-a transferat de la Baia Mare la teatrul din ARAD iar doamna nu avea aici post, rămăsese la Maramu. L-am întâlnit în spate la teatru, era cu o sticlă de jumătate, în mână, de la distanță am sesizat că a tras un gât. Era spre seară, eu veneam dintr-o misiune, păzisem podul Timișoarei de cale ferată, că trecuse un tren special, și pentru a nu fi sabotat – de cine nu știam (?) – eram trimiși înarmați să-l păzim. Am fost doi ofițeri tineri. Aveam pistolul din dotare Makarov 9mm, cu două încărcătoare pline, fixat pe harnașamentul de corp, sub haină, când l-am întâlnit pe Dan. Mă îmbie și pe mine să trag din sticlă. Era coniac. Îl refuz, dar văzând că e abătut, îl invit la mine acasă să nu bea pe stradă, locuiam aproape, pe Bălcescu 20, într-o garsonieră. Nu mă refuză. Soția nu era acasă. Ajungem la mine, Dan se așează pe scaun, de pe care, lateral se vedea în oglinda mea, piesă din „mobila combinată”. Era necăjit că nu a reușit să-și aducă soția de la Baia Mare, și mai trăgea câte o dușcă din sticlă. Eu, ajungând acasă, încep să-mi dau jos haina, să mă fac comod, pun pistolul pe masă. Dan se ridicase de la masă și mersese pe balconul meu de la etajul II. Revine în cameră și posomorât, îmi zice:
– Aproape că-mi vine să mă arunc de la balcon, îmi zice supărat. Sigur că face o glumă proastă gândesc. Eu îi replic.
– Dane, s-ar putea să nu mori, doar să rămâi infirm pe viață, dacă te arunci de la balcon, iar atunci fii sigur că doamna te părăsește! Cu un glonț, ar fi mult mai sigur! Și râd ca un imbecil. După care intru în baie să mă spăl. Când revin după trei minute, Dan era în picioare, în fața oglinzii cu pistolul la tâmplă. Îngheț! Nu mai țineam minte dacă are pusă piedeca sau nu, dacă are cartuș pe țeavă, iar când mă uit mai bine avea degetul în garda trăgaciului. Spaima era totală. O transpirație rece îmi străbate fruntea. Mă vedeam deja în pușcărie iar pe Dan mort, plin de sânge. Groaznic moment, dar reușesc să nu mă agit, nici nu știu de unde atâta stăpânire! Mă apropii ușor de el, și aproape mustrător, dar calm, întinzând mâna ușor spre el, îi zic:
– Fraiere stai, are piedeca pusă. Așa nu reușești!
Parcă speriat, ia pistolul de la tâmplă îl îndreaptă spre mine, apasă pe trăgaci, dar glonțul nu pornește. Atunci îl prind mai serios de țeava pistolului și mi-l cedează. Nu cred că m-ar fi împușcat mortal, că traiectoria nu era spre un loc vital al corpului, dar am avut mare noroc. Nu avea cartuș pe țeavă. Am căzut brusc pe scaun, cu pistolul în mână, am luat sticla ce era pe masă, am tras cam 50 de grame de coniac, după care, l-am dat afară pe Dan, cu sticlă cu tot, motivând că sunt obosit și vreau să mă odihnesc.
Nu am spus la nimeni, iar dacă Dan vorbea, negam.
Dan s-a maturizat, a avut multe succese, a venit și doamna de la Baia Mare. Sper că e bine și în prezent.” ……
Iată că, inevitabilul s-a produs.
Dumnezeu să-l ierte și să-l hodinească.