De câteva zile e fierbere și mare mirare că încă un personaj fălchist și-a dat demisia din primăria Arad. Până și o parte a presei e (sau mimează că e) îngrijorată că „e o mare pierdere” demisia Elenei Portaru.
Noi nu vedem nimic nou, în acest ultim episod al unei decizii de mult luate. Iar decizia nu e una de „profesionist sătul de rahat politic”, ci o cedare „la insistențe și presiuni”.
Nu e un secret pentru nimeni faptul că în PNL s-a rupt lanțul de iubire și, oficial, două tabere își dispută bruma de electorat rămasă galbenă: gașca lui Falcă (tabără care are comportament de „haită dresată”, mușcă ghidat și atacă sălbatic) și trupa care se dorește, cel puțin în intenție, „în construcție”, a lui Bibarț (nemulțumiții din partid, cei care nu au fost lăsați să iasă în față deși duceau greul campaniilor, cei mai mici care nu au prins niciodată oasele mari etc).
Toate „demisiile” din ultima vreme și cele care vor urma (că nu se vor opri aici), nu sunt altceva decât episoade dintr-un film politic despre dezbinare în folosul unui dictator provincial, cu spectatori aduși cu forța. Demisionarii sunt niște păpuși naive, niște pioni în jocul de strategie dirijat de Falcă și pus în practică de Geanina Pistru, al cărui singur scop este să-l facă pe Bibarț să șchiopăteze la nivel de administrație și astfel să piardă din încrederea arădenilor.
De ce de Geanina? Pentru că poate…
și poate pentru că n-o deranjează nimeni, nicio instituție care să verifice angajările fără număr pe care aceasta le face la Compania de Apă Arad, companie pe care și-a trecut-o pe persoană fizică de multă vreme, iar sfera ei de influență nu se limitează la atât.
Conform zvonurilor, Elena Portaru nu se retrage de la primărie și se apucă de lectură, pictură sau yoga și nici la un psiholog care să o scoată din starea de „epuizare fizică și psihică” la care a supus-o primarul Bibarț dându-i de lucru nu va merge. Nici nu și-a găsit „ceva mai bun” în mediul privat, vreun job care să-i premieze competența – ci urmează, pur și simplu, a fi încadrată la Compania de Apă Arad pe un post similar.
Am căutat din curiozitate posturile disponibile și scoase la concurs în această entitate și, evident, nu există asemenea anunțuri, ceea ce ne face să ne întrebăm până când li se permite să angajeze fără număr, să promită locuri de muncă oamenilor de partid, să dea lefuri ca recompensă pentru munca de partid?
Chiar așa…
Dacă tot Compania de Apă este un fel de centru de recuperare pentru angajații „epuizați fizic și psihic”, fiind și remunerați pentru asta, poate își depun toți arădenii nemulțumiți de stresul de la locul de muncă CV-urile și se angajează pe posturi inexistente, că voturile tuturor sunt bune… nu-i așa doamna Geanina Pistru?
Cât despre demisia Elenei Portaru,
oricât s-ar încerca să se inducă ideea că e o mare pierdere, e doar furtună într-un pahar cu apă și atât, pentru că niciun funcționar nu e de neînlocuit. Personal, din motivele invocate și care au dus la demisie, am înțeles că doamnei îi era bine și cald pe vremea celui de tristă amintire, care nu-i punea să facă nimic în Primărie. Și asta, din păcate, o simțim pe pielea noastră de arădeni.
Dacă aș fi în locul lui Bibarț, aș convoca toți angajații în ședință și le-aș cere „epuizaților” să-și dea toți, în bloc, demisia.
***
[ACTUALIZARE] (30.09.2022):
De ziua ei, Elena Portaru a primit flori și îmbrățișări de la primarul Călin Bibarț. Măcar să fie o despărțire cordială…
„Părerile de rău nu folosesc nimănui… Dacă a fost ceva bun, a fost frumos. Dacă a fost și ceva rău, atunci n-a fost decât o experiență care trebuie uitată. Cele mai frumoase gânduri doamnei Elena Portaru!” – este mesajul acestuia.