Din seria „m-am hotărât să scriu un articol, dar n-am nicio idee”, am parcurs pașii clasici ai unui jurnalist postmodern după cum urmează: Am „măturat” facebook-ul, unde în afară de întâlnirea lui Ponta cu Falcă la târg, la publicitatea pe care Igaș și-o face la propria-i tavernă, la atacurile lui Beny la administrația Falcă, via Zoli Lovas, nu prea am găsit nimic. M-am plimbat o țâră pe ulițele „marelui sat” Arad, cum îl numea regretatul Mihai Popovici și, nu mi-a sărit nimic în ochi… de fapt, ce să vezi în marele dormitor comun Arad, în afară de mizerie, nepăsare și clădiri ce stau să de prăbușească? Am intrat într-un birt, să încerc să mai socializez cu vreun coleg de breaslă, actor sau maestru fotograf dar, în afara a vreo 2 târgoveți de zarzavaturi, n-am găsit pe nimeni.
Îmi asum riscul de a cădea în patetic și mă întreb: unde-s vremurile în care ne întâlneam la un pahar de vorbă pe la miezul zilei, ne scriam articolele și ne prindeau zorii zilei următoare, mai mult sau mai puțin apți pentru o nouă zi de muncă? Am luat-o spre piață, unde bătea vântul, doar nelipsiții bișnițari de țigări deranjându-mi meditația. Deci, despre ce să scriu, fraților? – că, zău, nu mai e nimic de scris în această văgăună.
Așa că îmi cer scuze că azi nu vă deranjez și vă urez amorțeală plăcută în continuare.
1 comentariu. Leave new
Ai ajuns si
prin piata Mare , ai semnat impotriva demolarii pietei ?