E lumea indignată că CCR a dispus renumărarea voturilor din primul tur al prezidențialelor.
Toți apără democrația călcată în picioare de această decizie. Personal, nu renumărarea terfelește democrația, ci o posibilă fraudă. Nu ar fi pentru prima dată când alegerile în România au fost fraudate, fiecare ciclu electoral (mai ales alegerile prezidențiale) a fost patronat de această suspiciune dar este pentru prima dată când CCR își asumă o asemenea decizie. De ce renumărarea afectează democrația? De ce nu trebuie să aflăm dacă au fost nereguli în procesul electoral?
Căci dacă nu au fost nereguli, măcar ni se oferă ocazia să avem certitudinea că procesul electoral a fost corect și eliminăm o suspiciune, de aici rezultând că România este un stat democratic, în care sunt respectate drepturile și opțiunile electorale ale cetățenilor și ale candidaților deopotrivă.
Nici nu contează numele candidaților care au fost defavorizați la numărătoare.
Nu contează dacă e vorba de cel de primul loc, al doilea sau cel de pe ultimul loc. Nu contează nici dacă e vorba de un singur vot sau mai multe. E vorba despre fraudă în accepțiunea ei cea mai strictă, conform DEX: „săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană)”. Oricare ar fi acea persoană, iar în context electoral, și oricare ar fi formațiunea politică. Nu e democrație dacă se comit fraude și cu atât mai mult dacă se ascund sub preș, dacă sunt ignorate și nu sancționate nici de autorități, nici de cetățeni. Tocmai pentru că democrația este „formă de guvernare în care supremația aparține poporului” trebuie să clarificăm dacă a fost sau nu fraudă în procesul electoral. Și renumărarea ar trebui s-o ceară însuși poporul, cetățenii care au mers la vot cu bună-credință, pentru că nu ei au fraudat. Dacă se dovedesc, fraudele au fost comise de o mână de oameni, cei implicați la nivel de secție de votare în procesul electoral. Deci, nu CCR a călcat în picioare democrația, ci chiar unii semeni de-ai noștri. Poate au făcut-o din neatenție, poate au făcut-o cu rea-credință și intenție, poate au făcut-o dintr-un exces de zel…. nu contează: trebuie cercetat. De ce să nu răspundă și să nu plătească pentru faptele comise? De ce să ștergem cu buretele faptele lor? De ce ce să acceptăm ca votul nostru liber exprimat (în favoarea oricărui candidat/ partid) să fie contabilizat în favoarea altui candidat/ partid, împotriva conștiinței și opțiunii noastre?
Am uitat cu totul de etică. Și la nivel individual, și colectiv
Acel „ansamblu de norme în raport cu care un grup uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor”. Or, dacă au fost comise fraude în procesul electoral, realizarea scopului din definiția eticii (în cazul de față alegerea președintelui acestei națiuni) chiar scuză mijloacele?
Concluzii
Prima: nu renumărarea voturile ne sperie, ci faptul că scoate la iveală o practică imorală, ilicită și frauduloasă pe care am întreținut-o și cultivat-o timp de 35 ani, pe orice palier al vieții sociale, administrative, politice și electorale. Ne-a devenit obișnuință sau cutumă, iar „treacă de la noi”, „merge și așa”, „ce dacă au furat, au făcut-o toți”, „scopul scuză mijloacele”, „mai bine să nu știm, mergem înainte”, „cum o vrea Dumnezeu” sau alte vorbe de duh autohtone ne-au redefinit democrația.
A doua: renumărarea nu sancționează votul cetățenilor liber exprimat cum strigă majoritatea, ci sancționează o posibilă fraudă care a călcat în picioare votul cetățenilor liber exprimat prin faptul că a fost anulat sau contabilizat în favoarea unui candidat/partid contrar voinței și opțiunii acelor cetățeni.
Foto: pancartă de la protestul tinerilor arădeni – vezi articolul „Aradul se unește” | Protest pro-european într-un oraș marcat de opțiuni politice suveraniste
