Gata, începe campionatul. Superliga, cum se numește de doi ani. Pauza a trecut repede pentru noi microbiștii, că am fost ocupați cu europeanul din Germania. Și pentru că a fost și România acolo, suporterii au avut „de lucru”, nesimțind lipsa echipei lor favorite de club.
Vorbind de ai noștri, de UTA, liniștea a prins bine. Șefii au avut timp să-și numere „cașul” din portmoneu, să-și studieze încă o dată portvizitul, că poate răspunde careva din numere și vine un ban în plus, că ce bine ar prinde. E uzual, ca la oricare societate comercială să fie și datorii. Bașca în noul campionat, toată lumea vrea mai sus de „7”. Apropos, „7” e cică și prima cifră din numărul ce compune suma totală a datoriilor – în milioane de euro – a „Bătrânei Doamne”. Dacă-i așa, e mult deja. Și trebuie luate măsuri. Trebuie sponsori, că tot prin târg se vorbește că ăla, principalu’ de pe piept, s-ar fi retras. Vedem, sau aflăm noi și asta.
Acum schimb cadrul pe Mircea Rednic. Anul trecut a intrat în pită la UTA din mers și a lucrat cu materialul clientului. Și i-a ieșit. La baraj, dar bine că Aradul a rămas pe prima scenă. Vara trecută n-a avut timp de planuri pe termen mediu, că vacanța a fost foarte scurtă. Și schimbările – din lot – le-a făcut din mers și tot au mers până pe finalul play-out-ului, când încă a mai venit „marfă nouă”. Știm, nu-i ușor să ai mutre noi la lecție, tot la două etape. Dar „Puriul” s-a descurcat, poate chiar i-a plăcut că are mereu elevi noi, că poate unul tot iese premiant.
Clasa „dirigului” Rednic a fost însă premiantă, așa, la grupa de out, dar foarte bine a fost și acolo. Că a fost un loc (neoficial) șapte, nesperat la un moment dat. Dar ce a avut de pregătit coach pentru noul „an școlar”? Ați ghicit, lotul! Altu’, că se impuneau – pe bune – înlocuiri. Și de voie – că nu toți au arătat că pot trece clasa la toate materiile – și de nevoie – că nu are UTA atâta „caș” cât au cerut ăi de au dat mai mult de o centrare bună. Adică două, sau hai, trei…
Răutăcisme, nu?
Și eu, care mă pretind connaisseur în materie, îl înțeleg pe coach. C-au ieșit iar multe manevre, asta e! Am vrut să umblu iar la lista cu ăia 33 veniți în ultimul an, cu cei treisferturi din ei care au predat de mult, sau mai e curând, echipamentul, dar n-are rost. Știți și voi, nu? Ce-i nou e că Mircea Rednic a avut timp de un cantonament înainte de a începe balul din Superliga. Cred că i-a folosit, măcar prin prisma că cei vechi au învățat numele celor noi, poreclele lor, care ce metehne are pe teren, un team-building în toată regula. Că din amicale, nu prea am înțeles nimic. S-a dat însă în minge, că ăsta e materialul didactic preferat de parcticanții acestui sport. Că băieții știu că-i așteaptă un „Neuman” plin și că-n prima etapă vor auzi hitul „Lui Rapid și Timișoara, cât trăim le dăm”… orice.
Ioai, ce bine ar fi să rămână punctele la Arad, că după aia roș-albii merg la Craiova! Fain început, joci cu ăi bogați, nu cu Slobozia și Buzău. Dar le vine și lor rândul… În fine, UTA nu si-a prezentat lotul sâmbătă. Nici nu era cazul. Că încă nu sunt toți pe locul lor. Și mai sunt și locuri libere în vestiar. Mai ales acolo, la fundașii centrali. La UTA prezentarea lotului poate începe prin etapa 21, când scade ritmul schimbărilor. Glumesc, dar nu știu cât de elocvent era un meci amical cu o „sărakă” din zonă.
Rednic își va prezenta lotul sâmbătă, în meciul cu Rapid! Pe puncte, cu atmosferă, cu adrenalină, cu admirabilii suporteri alături, de care mie chiar mi-a fost dor. Așa că doamnelor și domnilor, nu beți rece, faceți vocalize, că acuș începem cu „De la Dunăre la Sena…”
Baftă UTA în noul campionat!
Am și un P.S., că mereu îmi aduc aminte că n-am spus tot. Vouă, nu ălora ce ascultă „pe alte frecvențe”. Pun cam ce avem la echipă, așa cum o văd eu, la data de astăzi: Iliev (Popa) – Rîpă (Diogo), Benga, Conte, Mabea (Trif) – Mihai David), Van Durmen (Pedro) – Cîmpanu (Imoh), Fabry (Halaf), Omondi (Costache) – Dumiter (Kadiri). Plus copiii din Academie ce fac parte din lot. A făcut „Puriul” echipă? Cred că da. Hai, pe sâmbătă!
