Ne aflăm într-o criză economică puțin mai altfel, dar e tot criză.
România a „demonstrat” din nou că este o țară vulnerabilă. Dacă stau să mă gândesc bine…chiar nu e vina ei de data aceasta.
Schimbarea raportului de forțe la nivel mondial în ceea ce privește funcționarea și dezvoltarea economiei + (plus) elementele de natură militară care afectează 30-40% din circuitul de materii prime și alimente la nivel mondial, conduc inevitabil la tentația și tendință populației de a reduce consumul și a se îndrepta către economisire.
Și, pentru ca lucrurile să fie „bine făcute” până la capăt, modul de economisire este „punem banii la saltea”, ceea ce nu este deloc sănătos pentru economia unei țări.
Reducerea consumului conduce la scăderea fluxului de numerar din companii, problema majoră pe care firmele o au în aceasta perioadă, care pe multe din ele le și împinge spre faliment.
Suntem doar la începutul crizei și ea se va agrava.
25-30% din cerealele consumate în lume veneau din Ucraina și Rusia, și se îndreptau mai ales spre Asia și Africa, piață foarte greu de alimentat de altfel, iar în condițiile în care vedeți și voi cât de greu face față Europa „invaziei” de ucraineni, gândiți-vă ce se vă întâmpla când milioane de oameni vor migra spre Europa din Asia și Africa de Nord pentru un trai mai bun.
Prețurile alimentelor de bază vor urca în continuare și pentru moment nu avem nicio garanție că se vor stabiliza.
Nu vom trai neapărat mai prost, doar că nu vom avansa.
Creșterea de 7-8% a economiei este nimic în comparație cu importurile pe care le facem pentru a ne satisface consumul, fie el și redus. Importăm 70% din produsele alimentare și nealimentare pentru a ne „satisface” consumul.
Noi importăm pentru că nu suntem în stare să punem la punct o industrie alimentară care să ne ofere capacitatea prelucrării a tot ceea ce producem. Nu uitați inflația (estimata la 11% pentru luna iunie).
Deci inflație (11%) + importuri, care vin la „pachet” cu inflația din alte țări (minim 3-5%, sunt extrem de indulgent) conduc la dezastru.
Măsurile sociale propuse de Guvern
S-a tot vorbit de plafonarea prețurilor. Ok, înțeleg că măsurile excepționale se iau în vremuri de genul acesta, dar măsura plafonării poate fi luată doar pe termen scurt, pentru că măsură nu este una pentru o piață liberă.
Zero TVA la alimente, este o măsură „zero”, pentru că nu garantează scăderea prețurilor la raft. Singura măsură pe care o văd cu adevărat utilă este reducerea accizei la carburant, cu tot riscul, se poate negocia cu UE. Salvăm astfel transportul internațional și agricultura.
Încă există o economie nefiscalizată extrem de mare
Prețul combustibilului la maxime istorice, România fiind pe primele locuri în Europa la achiziția de automobile scumpe, la noi șoselele sunt pline. Fără economie neagră aceste cheltuieli nu sunt justificate.
În opinia mea, măsurile nefiscale și fiscale care ar trebui luate pentru o mai bună „comunicare” cu firmele și contribuabilii sunt următoarele:
- crearea unui program de educare a populației în vederea optimizării consumului de bunuri alimentare și nealimentare;
- crearea și implementarea în grădinițe și școli a unor programe de educație financiară mult mai avansate decât cele care se predau în acest moment;
- interzicerea presei, a televiziunilor și radio-urilor (orice altă formă de comunicare în masă) care practică în mod clar și direct răspândirea fake-news-urilor;
- asigurarea unor dobânzi de minim 4,5% la depozitarea banilor românilor în bănci;
- identificarea unui program care să creeze o legătură funcțională intre producția agricolă și industria alimentară;
- identificarea de măsuri în vederea creșterii încrederii în partea de productivitate a României, a firmelor românești (nu vreau să intru în detalii, ce și cum fac firmele străine cu profitul etc);
- facilitatea accesului la creditare pentru firme, la dobânzi mult mai mici;
- finalizarea proiectelor majore de investiții în infrastructura;
- susținerea de programe de investiții în forme noi de energie;
- diminuarea birocrației;
- reformarea legislației muncii;
- renunțarea la susținerea de proiecte a anumitor sectoare economice;
- încurajarea și susținerea agriculturii;
- subvenționarea anumitor sume pentru a facilita vânzarea de alimente către marii retaileri din domeniul alimentar, pentru a stopa astfel importul;
- acordarea de amânări/eșalonări a taxelor și impozitelor;
- acordarea de prime și subvenții pentru angajatorii care nu practică munca la „gri”;
- creșterea gradului de acceptare a deductibilității fiscale a anumitor cheltuieli;
- creșterea pragului în vederea posibilității de a dona de către firme către ONG-uri un procent de până la 50% din impozitul pe profit, doar pentru acele ONG-uri care dezvoltă proiecte în domeniul educației, sănătății sau infrastructurii rutiere;
- continuarea acordării de bonusuri pentru plata la timp/în avans a datoriilor fiscale.
O minimă clarificare
Nu vrea nimeni scutiri de taxe și impozite, avem nevoie de bani pentru investiții și vom avea nevoie de bani în viitor pentru a plăti creditele pe care le contractam acum.
Atenție la creditare (vă spune un om care și-a „rupt capul” cu ele)!
Tot ce împrumutăm acum vă trebui să restituim în anii viitori. Atenționarea este valabilă și pentru guvern, sper să nu se bazeze pe plata creditelor măricele contractate în ultima perioadă, strict din creșterea taxelor și impozitelor pentru firme.
Bineînțeles, firmele și cetățenii trebuie să respecte măsurile statului și să încerce să le dezvolte. Pe scurt, așa văd eu cooperarea Guvern – mediul de afaceri – contribuabili.
Cu drag, un gând de viață și de business,
Ucu Dima, Antreprenor
