Ioachim-Daniel Fărău, născut în 1990, cu studii tehnice în domeniul auto și silvicultură, a intrat în afaceri la vârsta de 22 de ani și, actualmente, este un antreprenor de succes. Ocupă funcția de CEO la MID GARAGE FRANȚA (societate înregistrată în Franța, care se ocupă cu „întreținerea și repararea altor autovehicule”) și pe cele de manager la LEMI SYSTEM- ROMANIA (Servicii profesionale de întreținere și reparații pentru camioane) și FIROM – ROMANIA (cu sediul și activitatea în Arad – specializată în proiectarea, dotarea și livrarea la cheie a halelor de service auto și camioane, suport logistic și tehnic post-implementare).
Este consilier local ales pe listele partidului AUR în cadrul Consiliului Local al comunei Zăbrani și a intrat în complicatele jocuri ale politicii perfect conștient de ceea ce face dar, mai ales, despre ce ar putea să facă pentru comuna sa – proba sa scrisă fiind acest interviu acordat cu puțin înainte de încheiera vacanțelor școlare, administrative, politice… în așteptarea imediată a rezolvărilor noilor probleme create de-a lungul acestei vacanțe.
Enunțați într-o frază ce anume v-a determinat să intrați în politică.
Am intrat în politică din dorința de a transforma nemulțumirea față de lucrurile care nu funcționează în implicare, soluții concrete și rezultate pentru comunitatea în care trăiesc.
Ce poate un consilier aflat în opoziție, venit din antreprenoriat și cu afaceri în derulare, să facă pentru comuna în care a fost ales?
Pentru un consilier venit din antreprenoriat, aș vedea câteva direcții foarte concrete:
-
- Să vină cu proiecte, nu doar cu critici. De exemplu: sprijin pentru sport și copii, modernizarea bazelor sportive, locuri de joacă, iluminat, drumuri, curățenie, digitalizarea primăriei, transparența cheltuielilor, atragerea investitorilor sau facilitarea accesului firmelor locale la informații. Să transforme experiența de antreprenor în avantaj pentru comunitate: identificarea proiectelor fezabile, estimarea costurilor, prioritizarea investițiilor, discuții cu antreprenori și potențiali investitori, promovarea comunei și propunerea unor parteneriate legale.
- Să fie legătura dintre cetățeni și administrație.
- Să facă opoziție constructivă. Când administrația propune ceva bun pentru comună, votezi pentru. Când proiectul este slab, vii cu alternativă, cifre și argumente. Pot spune că am reușit să atrag un investitor cu un proiect mare in desfășurare în comună și în același timp să susțin clubul sportiv care este o mândrie pentru comunitatea noastră.
În ce măsură afectează măsurile luate de Guvern afacerile întreprinzătorilor mici și mijlocii?
Problema mai mare pentru IMM-uri este predictibilitatea. Un antreprenor poate suporta o taxă dacă știe că ea rămâne stabilă și o poate introduce în calculele sale. Devine mult mai dificil când regulile se schimbă frecvent: nu mai știe dacă să cumpere un utilaj, să angajeze încă doi oameni, să ia un credit sau să amâne investiția.
Pentru un service auto sau o firmă de servicii, de exemplu, efectul poate apărea foarte repede. Dacă cresc simultan costurile salariale, energia, piesele și taxele, ai trei variante principale: reduci marja, majorezi prețul către client sau reduci investițiile. Toate trei au consecințe asupra economiei locale.
Și aici apare legătura cu întrebarea ta anterioară despre rolul consilierului local. Un consilier care este și antreprenor poate aduce în Consiliul Local perspectiva pe care administrația uneori nu o vede: o firmă sănătoasă înseamnă locuri de muncă, salarii, taxe plătite și bani care rămân în comunitate.
De aceea, la nivelul comunei aș susține o idee simplă: dacă Guvernul pune presiune fiscală suplimentară asupra IMM-urilor, administrația locală ar trebui, în limitele legii, să nu adauge inutil încă un strat de presiune prin taxe locale excesive, birocrație sau întârzieri. În schimb, poate simplifica relația cu firmele, investi în infrastructură și crea condiții pentru apariția de noi locuri de muncă.
Care sunt limitele unui primar de comună și unde credeți că poate el interveni concret, astfel încât societatea să se dezvolte fără a depinde de măsurile luate la nivel național?
Eu aș privi comuna aproape ca pe o organizație care trebuie administrată și dezvoltată, nu doar ca pe o instituție care cheltuiește bugetul primit. Să crească baza economică locală. Primarul nu poate reduce impozitul pe profit al unei firme, dar poate face comuna mai atractivă pentru investiții: documentații urbanistice clare, acces rutier, utilități, terenuri pregătite pentru investiții, proceduri administrative rapide și dialog cu investitorii. O firmă nouă înseamnă locuri de muncă și activitate economică.
-
- Să valorifice patrimoniul comunei. Legea permite administrației locale să gestioneze bunurile publice și private ale UAT, iar veniturile locale pot proveni inclusiv din concesiuni, închirieri, servicii și valorificarea anumitor bunuri, în condițiile legii. Un primar bun ar trebui să știe exact: Ce terenuri avem? Ce clădiri avem? Ce este nefolosit? Ce poate produce valoare pentru comunitate?
- Să atragă bani din afara bugetului local. Bugetele locale pot include fonduri externe nerambursabile, donații și sponsorizări, pe lângă veniturile proprii și transferurile de la stat. Asta înseamnă că administrația trebuie să aibă capacitate serioasă de pregătire a proiectelor, nu să aștepte doar programele guvernamentale.
- Să investească în infrastructura care produce dezvoltare. Nu orice asfaltare generează economie. Eu aș prioritiza drumuri către zonele economice și accesul la terenuri unde pot apărea firme.
- Să ajute antreprenorii fără să favorizeze anumite firme. Primăria nu trebuie să aleagă „firma preferată”. Poate însă crea condiții egale: termene administrative mai scurte, informații clare, digitalizare, consultări cu mediul de afaceri și taxe locale stabilite responsabil, în limitele legii. Autoritățile locale au competențe privind taxele locale și stabilirea priorităților cheltuielilor, tot în cadrul prevăzut de lege.
Unde crezi că se face diferența?
Aș schimba chiar filosofia unei primării mici.
În loc de: „Câți bani ne dă Guvernul anul acesta?” – întrebarea conducerii comunei ar trebui să fie: „Cum facem ca peste 10 ani comuna să genereze singură mai multe venituri?”
Aici intră atragerea firmelor, crearea de locuri de muncă, folosirea patrimoniului, proiectele europene, infrastructura și creșterea valorii economice a localității.
Limita cea mai mare a primarului este capacitatea administrativă?
Uneori nu sunt bani. Poți avea fonduri europene disponibile, dar fără proiect. Poți avea teren, dar fără cadastru sau utilități. Poți avea investitor interesat, dar dacă procedurile durează foarte mult, pleacă în comuna vecină.
De aceea, într-o comună mică aș prefera să investesc într-o echipă foarte bună de proiecte, achiziții, urbanism și atragere de investiții, înaintea multor cheltuieli care arată bine, dar nu produc dezvoltare.
Și mai există o idee care mi se pare esențială: primarul nu trebuie să fie cel mai mare angajator al comunei. Trebuie să creeze condițiile pentru ca mediul privat să devină angajatorul.
Dacă într-o comună reușești să aduci în câțiva ani 5–10 întreprinderi care creează fiecare 10–30 de locuri de muncă, efectul poate fi mai important pe termen lung decât multe investiții făcute exclusiv din buget.
Din perspectiva unui consilier local cu experiență antreprenorială, exact aici cred că se poate construi o alternativă serioasă: nu „ce nu face primarul”, ci un model economic pentru comună pe 10 ani, cu investiții, locuri de muncă, tineri, infrastructură, sport și creșterea veniturilor proprii.
Ce credeți ca trebuia făcut, în primul rând, ca Zabraniul să își ridice nivelul, având în vedere ca este una dintre comunele care, deși apropiate ca distanță de municipiu, a rămas în urma celor mai multe localități din județul Arad?
Cred că, pentru Zăbrani, primul lucru care trebuia făcut nu era neapărat o investiție spectaculoasă, ci stabilirea unei direcții economice clare pentru comună și pregătirea infrastructurii pentru acea direcție.
Zăbrani are un avantaj pe care multe comune nu îl au: poziționarea în raport cu Aradul, Timișoara și cu infrastructura rutieră importantă din județ. ÎÎn primul rând: o zonă economică pregătită pentru investiții. Eu aici aș fi început.
Nu este suficient să spui „așteptăm investitori”. Primăria trebuia să poată spune: „Avem aici 10–20–30 de hectare, situația juridică este clară, avem acces rutier, electricitate, apă, canalizare, internet, iar acestea sunt condițiile în care puteți construi.” Apoi administrația merge activ către firme din Arad, Timișoara și din afara țării.
Utilitățile trebuiau tratate ca infrastructură economică!
Gazul, apa, canalizarea, energia electrică suficientă pentru activități economice, internetul și drumurile nu sunt doar facilități pentru populație. Sunt condiții pentru investiții.
Trebuia exploatată apropierea de Arad, nu doar menționată!
Apropierea de municipiu poate transforma o comună în două moduri.
Poate deveni un dormitor al orașului, din care oamenii pleacă dimineața și se întorc seara.
Sau poate deveni o extensie economică și rezidențială atractivă a zonei Aradului.
Pentru a doua variantă trebuie pregătite terenuri pentru locuințe, servicii și firme, transport bun către Arad, urbanism coerent și infrastructură.
Zăbrani trebuia „vândut” investitorilor. Folosesc intenționat termenul de vândut în sensul de promovare.
O administrație performantă nu trebuie doar să aștepte solicitări la registratură!
Primarul poate merge la companii și să spună: „De ce să vă extindeți într-o zonă scumpă din Arad când la Zăbrani putem construi împreună condițiile necesare investiției?”
Aș fi creat chiar un „Invest in Zăbrani”: hartă cu terenurile disponibile, suprafețe, proprietate, utilități, acces rutier, distanțe, forță de muncă disponibilă și persoană unică de contact în Primărie.După economie vin celelalte lucruri
Nu spun că școala, dispensarul, căminul cultural, asfaltul sau terenul de sport nu sunt. SUNT. Dar există o diferență între investiția care consumă bani și investiția care ajută comuna să genereze dezvoltare.
Un teren de sport modernizat îmbunătățește viața comunității. Un hectar de zonă industrială bine pregătită poate aduce o firmă care plătește salarii timp de 20 de ani.
O comună sănătoasă are nevoie de ambele.
Aș fi pus tinerii în centrul strategiei!
Dacă tânărul termină școala și concluzia lui este: „Pentru a avea un viitor trebuie să plec din Zăbrani”, atunci comuna pierde indiferent câte străzi asfaltează.
Trebuie să existe motive pentru a rămâne: loc de muncă, posibilitatea construirii unei case, sport, activități, școală bună, internet, transport și o comunitate în care merită să-ți crești copiii.
Și aș fi stabilit obiective măsurabile pe 10 ani.
Cred că problema fundamentală care trebuie verificată este dacă investițiile au fost legate între ele printr-o strategie economică.
Drumul trebuie să ducă spre o zonă care se dezvoltă. Utilitățile trebuie să permită investiții. Investițiile trebuie să creeze locuri de muncă. Locurile de muncă trebuie să țină tinerii în comună. Iar firmele și noile locuințe trebuie, în timp, să mărească baza economică și veniturile locale.
Asta creează un cerc al dezvoltării, în locul unei succesiuni de proiecte fără legătură între ele.
Aveți în vedere renunțarea la afaceri dacă veți fi ales într-o funcție publică remunerată ?
Nu am privit niciodată funcția publică drept o alternativă la afaceri și nici ca pe o sursă de venit. Antreprenoriatul m-a învățat ce înseamnă responsabilitatea, munca, riscul și grija pentru oamenii care depind de deciziile tale.
Dacă voi ajunge într-o funcție publică remunerată care, prin responsabilitățile sau incompatibilitățile sale, nu îmi permite să continui implicarea în afaceri, voi respecta fără ezitare prevederile legale și voi separa complet activitatea privată de cea publică.
Nu cred însă că trebuie să renunț la experiența acumulată în mediul privat. Dimpotrivă, cred că administrația are nevoie de oameni care știu ce înseamnă să gestionezi un buget, să plătești salarii, să faci investiții și să răspunzi pentru rezultatele deciziilor tale.
Cum vedeți România peste 10 ani?
Peste 10 ani văd o Românie care ar trebui să fie mai puternică economic, mai digitalizată și mai bine conectată la Europa, dar succesul ei va depinde de capacitatea noastră de a păstra oamenii aici. Pentru mine, adevărata dezvoltare nu se măsoară doar în autostrăzi și statistici, ci în posibilitatea unui tânăr de a-și găsi un loc de muncă bun, de a-și întemeia o familie și de a avea un viitor inclusiv într-o comună, nu doar într-un oraș mare. România are oportunități, însă are și o problemă demografică serioasă, iar mediul rural este printre cele mai expuse.
Mi-aș dori ca peste zece ani să avem un stat care încurajează antreprenoriatul în loc să-l împovăreze, administrații locale care atrag investiții în loc să aștepte permanent bani de la București și comunități în care investițiile în educație, infrastructură și locuri de muncă se văd în nivelul de trai al oamenilor.
Tehnologia va schimba profund economia, iar digitalizarea și inteligența artificială vor conta tot mai mult inclusiv pentru IMM-uri.
Enumerați un motiv sau mai multe, de ordin moral / etic care v-ar face să părăsiți politica definitiv.
Aș părăsi definitiv politica dacă, pentru a continua, ar trebui să-mi încalc principiile, să accept corupția sau nedreptatea. Pentru mine, nicio funcție nu valorează mai mult decât demnitatea, familia și conștiința mea.
