PODCAST @criticarad revine cu episodul 4 în care o descoperim pe artista Lacatîș Otilia care ne vorbește despre expresionism, lucrările ei și muzică.
Lacatîș Otilia este o artistă din Timișoara, oraș în care studiază grafica în cadrul masteratului de la Facultatea de Arte și Design. S-a născut în județul Arad, în satul Căpâlnaș, iar școală gimnazială a făcut-o tot acolo. A urmat apoi Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” unde a studiat grafica, după liceu a început studiile în Timișoara iar din octombrie va începe masteratul tot acolo.
Despre copilărie Lacatîș Otilia ne spune:
O.L. : Am copilărit la Căpâlnaș, în satul meu natal. Am avut o copilărie simplă, dar plină de culoare când mi-am descoperit pasiunea pentru desen în clasa a 6-a. Din acel moment nu am lăsat vreodată creionul din mâna, ba din contră am continuat cu multă pasiune să desenez și să urmez mai departe studii mai aprofundate în acest domeniu. De mică desenam tot ce se putea desena, iar cu vârsta am început să experimentez cât de mult am putut, lucru ce îl fac și în prezent. Datorită pasiunii am putut să îmi doresc să caut, să experimentez cu cât mai multe tehnici și să încerc să-mi găsesc un stil sau un drum.
Ai un curent sau stil pe care îl urmezi?
O.L. : Încă din clasa a-6-a am fost pasionată de artă, iar în liceu căutam să am un stil personal, evident că nu l-am găsit, doar după multe experimentări și căutări am realizat într-un final că, expresionismul mă caracterizează și am aflat asta în timpul pandemiei în primul meu an de facultate.
Datorită pandemiei am putut să lucrez zi și noapte, desen după desen și să îmi dezvolt mâna și stilul personal pe care îl am și în prezent. Evident că un stil se poate schimba de la an la an, și așa a fost și în cazul meu, e mereu într-o schimbare continuă, dar esența e aceiași, e accentuată pe agresivitate, pe angoasă și pe portrete.
Chipul e un simbol și un motiv în operele mele, printre multe altele cum ar fi strigătul, care a devenit un simbol foarte important pentru mine.
În ce constă inspirația ta?
O.L. : Asemeni lui Francis Bacon, strigatul este un simbol puternic și des întâlnit. Bacon este inspirația mea primordială, a fost artistul care m-a marcat atât din vedere tematic, conceptual dar și stilistic. M-a atras modul în care Bacon înfățișează pura emoție prin agresivitate, și cum readuce la viață o reconfigurare a umanului, a gurii, a strigătului.
Bacon m-a inspirat și pentru lucrarea de licență, intitulată „Abis interior”, în care o serie de autoportrete în cărbune dar și monotip au o profunzime a violenței, o agresivitate care iese la suprafață printr-un strigăt analog. M-am personificat ca o reflecție a durerii susținută de însușiri violente, dar esențiale în procesul meu artistic.
Cum îți descrii arta ? Care e procesul tău?
O.L. : Am urmat un drum expresionist până la urmă, stilul meu încadrându-se în acesta datorită expresiei cu care lucrez și care îmi conturează personalitatea. Asemeni expresioniștilor comunic emoțiile și trăirile personale care sunt primordiale în universul personal dar și în existență. Este o afirmare sufletească într-un univers dezastruos, copleșit de angoasă.
Interesul meu este axat pe răscolirea formelor plastice prin procesul de exprimare a stărilor emoționale, anulând astfel orice formă de realitate care nu este afectivă. Se formează un proces de oglindire a emoțiilor atât prin subiect dar ai prin maniera plastică, în procesul de creație stropesc, distrug, zgârii suprafață de lucru și hârtia nepăsându-mi de ce e în jurul meu fiind acaparată de lucrare și de moment.
Lucrările mele sunt spontane, agresive și de o extremă psihologică. Interesul meu nu se află pe fizionomie, ci pe ce se ascunde în spatele ei. Solitudinea e în prim plan în lucrări și în autoportrete, anulând astfel sinele și creându-se o cercetare a lumii lăuntrice.
Ne poți povesti puțin despre activitatea ta artistică?
O.L. : În decursul anilor am participat la două expoziții de grup, în anul 2018 și 2019 la Subsol 16 – Kinema Ikon-expoziție media cu și despre adolescenți la Muzeul de Artă Arad. În anul 2017 am expus o lucrare în Salzburg – Art work in progress. Am participat cu lucrări în „Revista Monitorul Cultural” – Centrul Cultural Județean Arad.
De asemenea am primit diverse premii la concursuri și olimpiade (2017 premiul 2 la olimpiada locală de Arte – Timișoara specialitatea grafică/ 2018 premiul 3 la olimpiada locală de Arte – Reșița specialitatea grafică/ 2018 premiul 2 la concursul „Fantasticul din mine și din afara mea” / 2018 art et Francophonie colegiul de Arte Sabin Drăgoi / 2019 participarea la olimpiada națională București / 2020 colaborare cu Concentric, atelier de creație / 2022 participarea la Tabăra de Bandă desenată Bata / 2022 colaborare cu Grohot, o trupa de black metal românească/ 2023 participarea la a doua ediție de banda desenata din tabăra de la Bata – biblioteca Județeană Xenopol din Arad.).
Care este cea mai îndrăgită/populară lucrare de a ta?
O.L. : Cea mai populară lucrare a mea dar și cea mai îndrăgită este toată seria din cadrul lucrării mele de licență, din motiv că am depus foarte mult efort în crearea lor, foarte multe emoții, burn out-uri și foarte mult timp. Este o temă personală dar foarte puternică și din vedere conceptual dar și vizual. Este o denaturare a sinelui, o ecografie lăuntrică a emoțiilor.
În Abis interior este cercetarea experienței lăuntrice, a neliniștii și a efemerității umane. Este un itinerar lăuntric, al gândurilor, al neputinței de a încătușa tenebrele interioare. Este o temă personală dar cu un impact atât pentru propria persoană dar și pentru public, la fel ca și majoritatea lucrărilor mele.
Ce muzică asculți? Ai artiști preferați?
O.L. : Muzica este foarte importantă pentru mine, este o convergentă și o asemănare între arta mea și persoana mea. Îmi influențează arta și mă determina să creez. Din punct de vedere liric, tematic, auditiv, muzica este prezentă în creația mea. Temele cele mai des abordate de mine sunt despre căutarea de sine, demascare, singurătate, angoasă.
Folosesc furia ca pe un mod de exprimare și creație la fel ca și muzica. Black metalul și Dsbm-ul (depressive suicidal black metal) sunt genurile cele mai influențabile și cele mai convergente cu arta mea.
Temele abordate de aceste genuri se regăsesc și în subiectele abordate de către mine. Asemeni acestor artiști folosesc și eu emoțiile ca pe un instrument de creare. Printre trupele favorite se regăsesc Sadness, Intig, Addicted to Anaesthesia, Totalselfhatred, Advent Sorrow, Xathrites, None, Suizid, Begotten, Sar, Dreariness, Absence of Life plus multe altele.
Toate aceste trupe au o forță de limbaj foarte puternică, este un zgomot al lumii lăuntrice,al emoțiilor, al strigatului, iar prin aceste trupe îmi găsesc consolarea și inspirația în procesul de creație. Mă folosesc de emoția transmisă de muzică pentru a crea lucrări puternice din punct de vedere stilistic, tematic și vizual.
Care crezi că e rolul artei în ziua de azi?
O.L. : Rolul artei este acela de a consola o minte tulbure, de a oferi un sprijin și un mod de terapie pentru artiștii care sunt foarte epuizați mental, este un ajutor, un prieten, un motiv de a trăi. Arta nu trebuie să fie frumoasă ca să fie privită și plăcută, important e mesajul și intenția artistului.
Unde o pot găsi oamenii pe Lacatîs Otilia?
O.L. : Mă puteți găsi pe Spotify pentru muzică, pe Instagram, Facebook, behance, cardd pentru arta cu numele Otilia Lacatîs.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
