Cum ei stau mult în social-media în timpul programului lor de lucru iar teritoriul nostru e social-media, ei ni-l agresează. Ne trezim cu ei pe canapea când vrem să ne dezmorțim picioarele, ne trezim cu ei în mașină dacă prindem accident și ne verificăm notificările… ne trezim cu ei în baie dacă stăm mai mult de 3 minute… Ne trezim cu ei în cutia poștală, de regulă cu mult după ce am primit și ne-am plătit facturile… Ne trezim cu ei peste tot. Ei se pricep la orice, ar putea fi orice. Că așa au fost instruiți la Școlile de vară de partid de la Mamaia… să iasă în fiecare zi, cât mai mult, să fie văzuți zilnic… să se obișnuiască omul cu fețele lor, să-i cunoască la alegeri. Să iasă cu știri pozitive sau despre proiecte mărețe ca fața nevăzută a Soarelui care se vor întâmpla cândva… cumva. Suficient cât să-i vezi, să te obișnuiești cu ei, să nu-i uiți. Dacă faceți așa, omul vă vede dar nu vă mai ascultă. Așa e relația asta, ca o căsătorie forțată… și nimeni nu ascultă pe nimeni. E suficient că trebuie să-și suporte fețele.
Numai că, unii dintre noi n-am fost la Școala de vară de partid. Noi am fost la Școala de viață-distrusă în 30 de ani de alegeri. Și mulți n-am rămas atât de proști încât să mai credem proiecte mărețe ca fața nevăzută a Soarelui. Dar nu vă agresăm că ne-ați invadat social-media. Vă lăsăm liberi pe tărâmul comunicării și vă urmărim. În fiecare zi când ieșiți pentru că știm că așa ați fost instruiți la Școlile de vară de partid de la Mamaia… să ieșiți în fiecare zi, cât mai mult, să fiți văzuți zilnic… să ne obișnuim cu fețele voastre, să vă recunoaștem la alegeri. Noi la Școala de viață-distrusă în 30 de ani de alegeri am învățat să ne luăm notițe mental atunci când vorbiți. Și să vă urmărim obsesiv de cu atenție. Pentru că am învățat că atunci când intuiția ne spune că cineva ne minte sau disimulează, trebuie să-l lăsăm în pace. Să-l lăsăm liber cât să prindă încredere dar să-l urmărim discret, cu atenție. Nici măcar să nu-l provocăm corectându-l. Continuăm să luăm notițe. Se va obișnui atât de mult cu încrederea că este ignorat încât va uita că trebuie să nu-și uite minciunile.
Dacă tot ne invadăm reciproc spațiul vital măcar s-o facem cu eleganță. Să acceptăm că spațiul ăsta vital e pentru toată lumea: și pentru ipocriți și pentru cei critici; și pentru competenți și pentru cei care mimează competența; și pentru inițiați și pentru cei săraci cu duhul; și pentru cei care se laudă și pentru cei discreți; și pentru cei puternici și pentru cei slabi; și pentru cei de la putere și pentru opoziție; și pentru cei care au convingeri și pentru cei care încă încearcă să și le definească; și pentru munca de partid și pentru cea individuală sau civică; și pentru cei care au o strategie de viață și pentru cei care depind de strategia altora. Cum nu ne putem exclude reciproc, să deprindem toleranța. Cu atât mai mult cu cât agenda voastră cu temele de campanie trebuie să se suprapună cu agenda noastră și, deocamdată, nu ați identificat temele comune. Probabil v-au instruit la Școlile de vară de partid de la Mamaia și că în „marketingul politic s-a produs o mutare de accent, în sensul extinderii de la focusul asupra perioadei de campanie electorală la o abordare strategică permanentă” ( Marketing politic – Dr. Dan Mihalache).
Noi am înțeles schimbarea asta de paradigmă politică. Și am înțeles și faptul că este vorba de un schimb ca și concept central al marketingului politic. Că voi vă promovați ca pe niște „produse” iar noi reacționăm ca niște „consumatori de produse”. Dar noi abordăm „consumerismul cu o serie de consecinţe asupra politicii și preferăm produse mai „tangibile” mai degrabă decât retorice. Vrem satisfacerea cererii în mod clar şi prompt. Preferăm realizările concrete aspiraţiilor şi eficienţa pragmatică principiilor morale. Vrem ca partidele şi politicienii să-şi demonstreze capacitatea de guvernare iar promisiunile politice să fie calculate şi realiste.” (Jennifer Lees-Marshment, Political Marketing. Principles and Applications / Routledge, 2009). Voi nu vă asumați consumerismul până la capăt. Vă e suficientă promovarea și faptul că „a mușcat-o” consumatorul și a dat la schimb votul. Nu mai aveți ce oferi după acel moment și căutați descoperirea unui nou produs de promovat, nicidecum îmbunătățirea și performanța celui deja votat.
De multe ori nu puteți descoperi altul pentru că baza de selecție este învechită și fără capacitate de regenerare și adaptare la noua paradigmă socială. Și atunci apelați tot la trucuri de marketing. Același „produs” dar cu altă etichetă sau ambalaj. Nu ne mai vindeți produsul ci încercați să ne convingeți că, de data asta, ambalajul face diferența. Aceste mici trucuri vă pot ajuta să câștigați, dar nu vă vor susține în poziția de lideri. Nu pentru mult timp. Nu ați desprins abordarea că nu criticile vă distrug sau vă diminuează șansele, ci produsul pe care-l promovați care nu mai are substanță și nu poate răspunde unor nevoi îmbunătățite și mult mai selective ale consumatorilor. Vă focusați pe eliminarea criticilor și nu pe îmbunătățirea sau reinventarea, readaptarea produsului noilor cerințe ale pieței electorale. Or, dacă vreți ca încă să vă mai vindeți produsul politic, trebuie să vă asumați și criticile consumatorilor de produse politice, adică ale alegătorilor. Strategia băgării pumnului în gura celor care critică poate da cel mult o satisfacție personală produsului sau angrenajului care-l promovează dar nicidecum nu asigură calitatea sa îmbunătățită și nici nu-i garantează o nouă nișă a simpatiei pieței.
Poate nu toți, dar cu fiecare zi care trece, tot mai mulți, ne-am prins și de faptul că direcționați percepția publică astfel încât să focalizați atenția pe un anumit subiect și să determinați acea interpretare asupra lui care vă avantajează politic. Ne spuneți și voi ce ați înțeles în ultimii 30 de ani despre noi?
