Ministerul Apărării Naționale | Precizări cu privire la dezinformările răspândite masiv în mediul online cu raportare la cele două proiecte legislative adoptate recent de Camera Deputaților

Adoptarea, la 19 februarie, în Camera Deputaților, a două proiecte de lege inițiate de Ministerul Apărării Naționale a generat o campanie extinsă de dezinformări și informații false distribuite masiv de o serie de utilizatori din România pe diferite platforme digitale.

Cele două proiecte de lege adoptate sunt  Proiectul de Lege privind desfășurarea pe timp de pace a misiunilor și operațiilor militare pe teritoriul statului român (PL-x nr. 5/2025)șiProiectul de Lege privind controlul utilizării spaţiului aerian naţional (PL-x nr. 6/2025).

O serie de postări afirmă în mod fals că aceste proiecte nu ar fi parcurs procesul de transparență decizională cerut de lege. Așa cum am prezentat și în alte postări pe această platformă, pentru fiecare dintre aceste proiecte legislative, Ministerul Apărării Naționale a parcurs toți pașii procedurali impuși, fiind organizate inclusiv dezbateri publice, așa cum poate fi observat din consultarea secțiunii Proiecte de acte normative aflate în procedură de transparenţă decizională, de pe pagina de internet a MApN.

Nu este pentru prima dată când în legătură cu aceste proiecte sunt rostogolite în spațiul public informații false, manipulări și exagerări bazate pe scoaterea din context.

Care sunt, în sinteză, informațiile false răspândite prin această nouă campanie de dezinformare?

Postările realizate de diferiți utilizatori din Facebook și TikTok acreditează, în mod fals și fără nicio legătură cu realitatea, că:

• cetățenii României vor fi obligați să meargă la război sau copiii românilor vor fi trimiși să lupte în Ucraina;
• adoptarea acestor proiecte va însemna că Parlamentul României va vota instaurarea unei dictaturi militare;
• comanda Armatei României va fi cedată către armate străine / către NATO / către Bruxelles. Explicăm ce înseamnă, de fapt,transferul de autoritate, la finalul acestei postări;
• odată cu adoptarea și intrarea în vigoare a propunerilor legislative, armata va putea primi ordine să tragă în poporul care protestează. Referitor laautorizarea personalului militar și străin cu privire la uzul armamentului, munițiilor și dispozitivelor militare din dotare, găsiți, de asemenea, explicații, la finalul postării;
• Integrarea spaţiul aerian național în spaţiul aerian al NATO și gestionarea în comun a acestui spațiu cu structurile aliate reprezintă o formă de cedare a suveranității naționale. Găsiți, de asemenea, la finalul acestei postări, informații referitoare lagestionarea în comun a spațiului aerian al țărilor NATO;
• prin intrarea în vigoare a proiectelor de legi, România va fi ocupată de trupe străine (efective NATO, prezentate ca trupe de ocupație);
• adoptarea acestor proiecte dovedește faptul că autoritățile fac pregătiri pentru intrarea României în război;
• inițierea, dezbaterea și adoptarea acestor proiecte legislative reprezintă un act de trădare națională.

Toate aceste afirmații și altele dezvoltate din acestea sunt false!

Răspândirea unor dezinformări și manipulări de tipul celor prezentate mai sus nu are legătură cu apărarea intereselor naționale ale României sau cu protejarea suveranității naționale. Încercările de a prezenta măsurile concrete de întărire a capacității de apărare a României și a NATO drept… acte de trădare națională se înscriu în tiparul campaniilor de dezinformare desfășurate în spațiul public din România, inclusiv de actori statali cu o agendă contrară suveranității României și împotriva NATO, prin care se încearcă inducerea unui climat de panică și de slăbire a încrederii în capacitatea instituțiilor din sistemul național de securitate  de a-și îndeplini misiunile constituționale.

Astfel de dezinformări și manipulări, prin care este atacat cel mai puternic instrument de garantare a acestora, constituie încercări de subminare a suveranității și securității naționale.

Ce prevăd, de fapt, aceste proiecte legislative?

Legea privind controlul utilizării spațiului aerian naționalîși propune să stabilească un nou cadru de cooperare și coordonare la nivelul autorităților și instituțiilor care au competențe în gestionarea și monitorizarea spațiului aerian național.

Noua perspectivă cu privire la controlul utilizării spațiului aerian național are în vedere realitățile mediului de securitate actual și viitor. Ca urmare a războiului ilegal declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, țară cu care România împarte o graniță cu o lungime semnificativă, a devenit evident că sfera riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale, a integrității spațiului aerian național și siguranței aeronautice, a vieții și sănătății persoanelor și a patrimoniului trebuie extinsă pentru a include și noile tipuri de mijloace de atac utilizate.

Astfel, actul normativ va reglementa măsurile pe care statul român le va putea lua pentru controlul utilizării spațiului aerian național, va stabili autoritățile și instituțiile care au competente în luarea măsurilor de prevenire și contracarare a utilizării spațiului aerian național, nu doar de către aeronave, ci și de sisteme de aeronave fără pilot la bord – cunoscute în spațiul public prin termenul generic de drone, precum și alte vehicule aeriene care ar putea fi folosite în viitor.

Prin completările și prevederile noi incluse, actul normativ va adapta cadrul legislativ aflat la dispoziția autorităților competente, în scopul asigurării unei eficiențe sporite în ceea ce privește respectarea regulilor de utilizare a spațiului aerian național, ceea ce va contribui la creșterea siguranței și securității aviației, inclusiv în situații de genul celor înregistrate în ultimul an, în care drone folosite de Federația Rusă în atacurile ilegale executate împotriva infrastructurii portuare civile ucrainene de la Dunăre sau fragmente din acestea au căzut pe teritoriul național al României, precum și pentru cazurile de aeronave fără pilot, de mici dimensiuni, care au survolat, pentru anumite perioade de timp, teritoriul național.

Legea privind desfășurarea pe timp de pace a misiunilor și operațiilor militare pe teritoriul statului român, urmărește crearea cadrului juridic care să permită desfășurarea unor misiuni și operații pe teritoriul statului român, în vederea întreprinderii măsurilor necesare, prin care să fie protejată viața, sănătatea, proprietatea, drepturile și libertățile cetățenilor români.

Necesitatea promovării proiectului de lege a apărut, în mod obiectiv, din faptul că actualul cadru normativ nu acoperă nevoile noilor realități rezultate din urma acelorași evoluții din regiune, în care agresiunile repetate și ilegale ale Federației Ruse împotriva unui stat suveran, cu care țara noastră se învecinează, creează riscuri de securitate pentru România și pentru Alianța Nord Atlantică.

Concret, proiectul de lege propune completarea normelor în vigoare cu privire la pregătirea și desfășurarea misiunilor și operațiilor pe timp de pace, pe teritoriul național de către forțele armate ale României sau ale statelor aliate dislocate pe teritoriul nostru național, ca parte a măsurilor de consolidare a posturii de apărare și descurajare a oricărei agresiuni împotriva țării noastre sau a teritoriului comun al Alianței.

Adoptarea acestui proiect va oferi baza legală pentru luarea în mod oportun și eficient de măsuri de prevenire și descurajare a riscurilor și amenințărilor, precum și reacția promptă la acestea, pe durate limitate, în raport cu evoluția crizei, însă fără a fi necesară instituirea sau declanșarea unei stări excepționale (stare de mobilizare, de asediu sau război), potrivit legislației în materie.

Ca urmare a declanșării războiului de agresiune împotriva Ucrainei de către Federația Rusă, NATO a activat, pentru prima dată în istorie, planurile regionale de apărare pentru țările aliate de pe flancul estic, state care sunt cele mai expuse riscurilor și amenințărilor generate de această situație, inclusiv pentru România. Astfel, începând cu anul 2022, efectivele militare ale țărilor NATO dislocate pe teritoriul României au fost sporite, fiind în prezent de aproximativ 5.000 de militari din Statele Unite, Franța – țara care și-a asumat conducerea Grupului de Luptă NATO de la Cincu, Spania, Portugalia, Polonia,  Belgia, Marea Britanie, Țările de Jos, Italia, Norvegia, Bulgaria, Turcia, Luxemburg, Germania, Grecia, Macedonia de Nord și Ungaria.

Această nouă realitate operațională impune un cadru de cooperare între forțele aliate care sunt dislocate pe teritoriul național și Armata României, un cadru juridic adaptat, în mod realist și eficient, la exigențele desfășurării unor misiuni sau operații în context aliat.

Pe scurt, despre„controversa” transferului de autoritate

Cea mai vehiculată dezinformare vizează conceptul de transfer de autoritate, care este utilizat în mod uzual, în cadrul NATO, în desfășurarea operațiilor sau misiunilor în cadru aliat sau de coaliție.

Proiectul de lege defineștetransferul de autoritatedrept o acțiune prin care diferite grade de autoritate ale comenzii și controlului asupra unor forțe desemnate sunt conferite, pe o durată determinată, de către comandantul forțelor aliate sau autoritățile militare ale statelor participante la o coaliție pe teritoriul statului român către șeful Statului Major al Apărării sau, după caz, de către acesta unui comandant aliat sau de coaliție, în condițiile legii române și ale tratatelor la care România este parte (art. 3, alin. 1, lit. d).

Pe timpul unor misiuni și operații militare care s-ar putea desfășura pe teritoriul statului român la care ar participa și forțe armate străine, comandanții desemnați să conducă aceste misiuni sau operații vor exercitacomanda operațională(adicădoarîn legătură cușipe timpuldesfășurării acestor misiuni sau operații) a efectivelor militare române și străine participante. Acești comandanți pot fi români (art. 7, alin. 1) sau străini (art. 7, alin. 2).

Acest aspect, al creării cadrului juridic prin care este autorizat transferul de autoritate către un comandant străin, a generat o serie întreagă de interpretări alarmiste, care prezintă această procedură drept o formă de… renunțare la suveranitatea națională (!).  Într-o notă conspiraționistă, această procedură este prezentată ca fiind neconstituțională sau un act iresponsabil și chiar trădare a țării și a intereselor naționale (!).

În fapt, procedura transferului de autoritate este reglementată în legislația românească de mai bine de 13 ani, în Legea 121 din 2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român. La articolul 11, acest act normativ definește în mod similar transferul de autoritate către un comandant străin sau român, însă stabilește această procedură ca fiind aplicabilă doar în misiuni și operații multinaționale desfășurate în afara teritoriului României. Această limitare geografică era justificată de realitățile mediului de securitate ale vremurilor la care a fost adoptată legea, care făceau ca amenințările și pericolele să se manifeste în teatrele de operații. Din păcate, războiul de agresiune al Rusiei declanșat în 2022 a adus aceste amenințări la frontierele NATO și la granița României cu Ucraina. De aceea, pentru adaptarea la noile realități, este necesar un cadru juridic prin care să se poată asigura principiul comenzii unice pentru un comandant român sau aliat, în orice situație în care s-ar planifica și executa operații sau misiuni militare pe teritoriul național, în care să fie angrenate atât efective ale Armatei României, cât și ale armatelor aliate.

Exercitarea comenzii de către un comandant, fie el român sau străin, nu implică în niciun fel vreo formă de cedare a suveranității niciuneia dintre țările ale căror efective participă la misiunea sau operația în discuție.

Important de reținut:transferul operațional către un comandant străinnu implică întreaga Armată a României,ci doar acele efective desemnate să participe la misiunea sau operația pe care acesta o va comanda. Orice altă interpretare este falsă!

Proiectul legislativ înaintat Parlamentului, prevede în mod expres, laart. 3 alin (2), că „misiunile și operațiile militare se execută de către forțele armate în mod exclusiv/sau cu participarea forțelor armate străine, cu respectarea legislației României, a tratatelor internaționale, acordurilor bilaterale și multilaterale și a înțelegerilor tehnice încheiate cu forțele armate străine”. Ca atare, acuzațiile de neconstituționalitate sau trădare a intereselor României sunt false și total nejustificate.

Autorizarea personalului militar și străin cu privire la uzul armamentului, munițiilor și dispozitivelor militare din dotare

O altă acuzație fără justificare este legată de prevederileart. 6 alin. (1), prin care, „pe durata participării la misiuni și operații militare, pe teritoriul statului român, pentru îndeplinirea misiunilor încredințate, personalul forțelor armate române și străine poate face uz de armamentul, munițiile și dispozitivele militare din dotare, în conformitate cu legislația României și cu regulile de angajare autorizate”.

Această prevedere este prezentată în mod fals drept o autorizare acordată forțelor armate române și străine de a folosi muniția de război împotriva populației civile participante la proteste (!). Și această formă de manipulare se înscrie în tiparul campaniilor de dezinformare desfășurate în spațiul public din România, prin care se încearcă inducerea unui climat de panică și de slăbire a încrederii în capacitatea instituțiilor din sistemul național de securitate  de a-și îndeplini misiunile constituționale.

Această formă de interpretare a textului legislativ este o manipulare și nu are legătură cu realitatea obiectivă. Condițiile în care efectivele militare participante pot face uz de muniție de război sunt strict definite, în acord cu legislația României și cu regulile de angajare, care sunt fundamentate obligatoriu pe temeiuri legale (care urmăresc asigurarea deplinei conformități cu prevederile legislației naționale și internaționale în domeniu), politice (care au în vedere asigurarea cadrului în care misiunile și operațiile militare corespund obiectivelor politico-militare şi stării finale dorite) și militare (care vizează asigurarea premiselor necesare desfășurării misiunilor și operațiilor militare, precum și asigurarea protecției forțelor proprii/aliate/de coaliție).

Integrarea spațiului aerian național în spațiul comun NATO

În campania de denigrare a proiectelor de lege în discuție, una dintre temele principale de atac acreditează ideea falsă că prevederilearticolului 7 al proiectului  Legii privind controlul utilizării spațiului aerian național, prin care se reglementeazămodul în care, în scopul apărării colective, spaţiul aerian național este integrat în spaţiul aerian al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, ar însemna un act de trădare a intereselor naționale (!).O astfel de interpretare este falsă!

Gestionarea în comun a spațiului aerian al țărilor NATO reprezintă un exemplu concret prin care Alianța Nord-Atlantică își îndeplinește în mod eficient principala misiune asumată prinTratatul de la Washington, aceea a apărării colective împotriva oricăror amenințări și provocări. Spațiul aerian al țărilor NATO este gestionat într-o formă integrată, pentru utilizarea cât mai eficientă a capabilităților defensive aflate permanent la datorie. Aceste măsuri nu diminuează în niciun fel suveranitatea țărilor membre asupra propriilor spații aeriene.

Reamintim că Forțele Aeriene Române au dislocat de două ori aeronave de luptă și personal aeronautic în Baza Aeriană Šiauliai, Lituania  – în 2007, cu patru aeronave MiG -21 LanceR și 67 de militari, respectiv în 2023, cu patru F-16 și 100 de militari, pentru executarea unor misiuni de poliție aeriană sub comandă NATO.  Misiunea acestor detașamente, dislocate prin rotație de forțe aeriene ale membrilor NATO, este de apărare a spațiului aerian al Țărilor Baltice și nuafectează suveranitatea acestor țări.

În mod similar, în România, aliații din NATO dislocă prin rotație detașamente de forțe aeriene – cu aeronave de luptă și tehnică de apărare aeriană sau de radiolocație, pentru executarea unor misiuni de poliție aeriană extinsă sub comandă NATO, care suplimentează misiunile de poliție aeriană executate de Forțele Aeriene Române, sub comandă națională.

În prezent, în  Baza 57 Aeriană „Căpitan Aviator Constantin Cantacuzino”, de la Mihail Kogălniceanu este dislocat un detașament spaniol, format din aproximativ 170 de militari (piloți și personal tehnic) care acționează cu 6 aeronave Eurofighter. Aceste misiuni de Poliție Aeriană Extinsă sunt executate în România pentru consolidarea protejării spațiului aerian național și nu afectează în niciun fel suveranitatea țării noastre. Dislocarea de detașamente de forțe aeriene aliate în țările de pe flancul estic, inclusiv în România, a fost decisă în 2014, la Summit-ul din Țara Galilor, în urma acțiunilor agresive ale Federației Ruse în Ucraina – soldate cu anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea.

Sursa: MApN / Inforadar.mapn.ro