MENAJERIA DE STICLĂ (7) | „PRETTY WOMAN” vs. „SOFT GIRL”? – Partea a cincea –
[Avertisment. Să mă ia dracu’!… De când mă știu, am fost un misogin-sexist (?) i.e., nu împotriva muieretului, în general – dragile de ele (!), un „ornament în jurul în jurul unei…”, ci a celor care, musai, vor să „intre în politică”. Ceea ce – foarte recent – „m-a excitat” nemaipomenit a fost o poză distribuită pe toate rețelele mass-media, în care o „protagonistă de partid”, aflată la un meeting împotriva a orice, „îl mângăie” (îl atinge pe mână pe un jandarm, care săracu’, nu spunea decât „circulați!” )… Ei bine, acesată „fotografie – captură video”- a făcut epocă! I.e., „Vedeți, toată lumea (inclusiv <<băieții>>) e cu noi”! În fapt, muierușca îi spunea, șoptind amenințător, cu zâmbetul pe buze, „Roata se întoarce!”, dar ce efect mediatic!… Noroc cu filmarea „cine-verite”! S-a dat pe sticlă … De aici mi-a venit idea cu „Menajeria de sticlă” a lui Tennessee Williams și „Zgomotul și Furia” a lui William Faulkner. Recte, două lucruri: (a) De ce un material de presă n-ar trebui să aibă două titluri? Dar într-un mod aparte…Unul la început și altul la sfârșit… Așa că prezentul nou mini-serial ca avea ca pre-titlu – Manajeria de sticlă, iar în final, un post-titlu – Zgomotul și furia… (b) Și va fi dedicat, exclusiv, muieretului care n-are altă treabă decât să „se vâre” în politică!… Totuși, nu orice muiere poate ajunge o Margaret Thatcher!… Autorul]
Vezi AICI – Partea I, AICI – Partea II , AICI -Partea III și AICI – Partea IV
9. „Soft-Girl” în discuție: Înc’o prostituție?
Întrebarea întrebărilor – boieri dumneavostră!: – este muierea-politician o prostituată sau doar o biată amatoare într’ale „sexului politic”? Premisele de la care plec – în calitatea mea de „misogin-sexist” – sunt următoarele:
a) O muiere-politician este o anomalie a naturii (umane, „ben-sur”!): „Sexul frumos (sau slab)” își abandonează statutul existențial, de „ornament în jurul unei…” și, căruia, de mii de ani, „partea inutilă a…” îi dedică, oral, scris, vizual, cântat, recitat, pictat, sculptat,… dansat… nesfârșite efuziuni pornite din străfundurile hormonale proprii… „Cea mai veche meserie din lume” este expresia, sublimă și pragmatică, a modului în care „ornamentul” răspunde prompt, ca ofertă, la cererea (interminabilă, insațiabilă) a „părții inutile”. Această „cerere” vine din necesitatea completării meniului „casnic” ce devine – cu timpul – tot mai insipid, sleit, prost-preparat… Sau, din partea celor ce au refuzat (cu demnitate și mândrie – sic!) să intre în „cușca” monogamiei oficiale, formale… Problema se poate pune și invers: rolurile „ornamentului” și „părții inutile” se pot schimba, devin interșanjabile. Da’ mai rar… Unde să mai punem și situația celor ce se „abat” de la regula „diviziunii naturale a muncii”?…
b) Justificarea muierii-politician vine din „zisa”: orice bărbat puternic are în spatele său o femeie și mai puternică… Să inversăm lucurile: orice femeie puternică are în fața sa (chestie de „poziție”… ha,ha,ha…) un bărbat mai slab ca ea… „Slăbiciunea” „părții inutile” poate fi interpretată în felurite chipuri (ad libitum, nu libido!…), în funcție de „activitatea prestată”… Problema e că „zisa” în care muierea (și mai puternică…) e în spatele bărbatului puternic, se referă la spațiul vieții politice. Și atât! (cred eu…). Și iată cum curge „ordinea lucrurilor”: o muiere devine „și mai puternică” în momentul în care nu mai este un „ornament”… (vârsta, vicisitudinile vieții etc.). Și atunci, pentru că nu prea mai are ce „face”…, muierea nostră devine muiere-politician! Evident, nu tot muieretul lumii e dispus să-și bage nasul unde nu trebuie… Cele care nu sunt dispuse să intre în mocirla politică, se aruncă cu tot zelul în valurile vieții profesionale sau matriomonial-administrative ș.a.m.d.
c) În ce constă „prostituarea” muierii-politician? Ca să pot răspunde la această întrebare, trebuie elucidat conceptul de „prostituție”. Pentru mine, cel puțin, sfera termenului „prostituție” este mult mai largă: nu ne putem rezuma doar la prestarea unor servicii „specifice” de către muierea-„ornament”, în beneficiul „părții inutile”, chiar dacă există și aici un „preț” (ce vreți, e un simplu act comercial de vânzare-cumpărare, un mod de a echilibra „corect, complementar” cererea cu oferta…). Pentru mine, orice activitate „socială” (ce haz, Dom’le!…) care nu este exprimarea sau propensiunea unei vocații, ci o corvoadă necesară supraviețuirii (în primul rând, economice!), prin retribuirea sa într-un fel oarecare, este… o prostituare! … Munca („volo-musai”) este o prostituare… Unde mai găsim sloganul comunist, după care „munca este o necesitate și îndatorire de onoare”? Să fim serioși! Omul – ființă-generică este fatalmente predispus genetic (!) la … lenevie!… Prin urmare, atunci când muierii (din varii motive…) i se urăște cu statutul de „ornament”, ea se dorește în continuare „utilă”… în folosul comunității, cică, al binelui public (!). Unica soluție? Înc’o prostituție! Recte, cea de politician… . I.e., o formă „elevată” de a tăia frunză la câini… Evident, „retribuirea” aici este mult mai „grasă” sau predispune la „îngrășare” (= depunere de „seu”, supranumit, ticăloșit… avere…). Și „partea inutilă a…” va proceda la fel, mai ales în circumstanțe similare (vârstă, impostură etc.).
d) De ce prostituarea politică a „părții inutile” este un rău iar prostituarea „ornamentului” este un rău și mai mare? În definitiv, vă veți întreba: ce mama dracu’ tot am eu cu muierea-prostituată (pardon, politician)? Simplu, am plecat de la exemplele date (în trecutul apropiat) de către „Coana” Elena Udrea – actualmente, în „cantonament”, înainte de a reintra hulpavă în arena politică –apoi, „Madam” (ex-jurnalistă de succes, sic!) Gabriela Firea devenită ex-primăriță de „insucces”… Dar mai ales (în prezentul nedorit!), „mamele-zmăoaice”: Șoșocoaia, Țața Leana of Câmpulung, Gavriloaia of Deva… Dar și pe „afară”: Frau Ursula, Signora Meloni și multe, multe alte lighioane…
Și iarăși, boieri dumneavoastră, poate vă întrebați nedumeriți: ca naiba vrea „ăsta” să spună (poate, „să demonstreze”… e prea pretențios…)? Ei,bine:
- Muierea – „din născare” (apud Geneza) – NU este o curvă!… Ce se mai oripilează habotnicii!… Muierea nu vrea decât să fie… muiere! Ideea, de tipul „Soft-Girl” nu este o noutate, a devenit azi o nouă (?) modă, prin care – în limitele de „timp biologic” – tânăra sau „muierușca” dorește să-și trăiască plenar feminitatea și atât! „Ce” și „cum”, am arătat în părțile de episod de până acum… Dacă asta este „prostituție” (în sensul îngust al termenului), atunci pot să mă duc să mă spânzur! „Muierea-casnică” este o corvoadă asumată sau impusă de circumstanțe străine esenței „muierești” a muierii… Nu este, aici, nimic de blamat, nici de deplâns, nici de nimic! („Rien de rien…”). Dar nu are nimic de-a face cu ceea ce se înțelege (mai ales azi) prin „Soft-Girl”. Toată problema este – în ultimă instanță – economică: găsirea întreținătorului!
- Muierea-politician se dorește a fi un fel de „Soft-Girl”, dar pe invers: se vede pe sine drept „întreținătorul” (spititual, nu material!) al prostimii (pulimii) care o crede și care se lasă purtată pe aripile marilor iluzii (utopii); nu muierea, ci prostimea (pulimea)! O „soft-girl” nu va face niciodată politică, dar o „politiciană” se crede o „soft-girl” și se va prostitua (în imaginația ei!). Nici acum nu am găsit un corespondent acceptabil în limba română pentru soft-girl; ne putem, în schimb, imagina o „politiciană” care se … <<„soft-girl”-ește>> ( mai inventăm și noi, „sintagme inedite”…).
10. „Audiatur et altera pars”
Ce se spune în „documentele oficiale”? << Prostituția poate fi clasificată în grupuri foarte ample, fiecare cu caracteristici și modalități de manifestare proprii, în funcție de orientarea sexuală a celui ce oferă prestația sau în funcție de prestația oferită. Există prostituție feminină, prostituție masculină și prostituție transsexuală. Acestor grupuri principale li se adaugă fenomene ca prostituția minorilor, prostituția virtuală oferită prin intermediul internetului cu ajutorul webcam-urilor și asistenții sexuali (prestații oferite celor cu handicap)>>.[Wikipedia].
Apoi, ce poziție are mișcarea feministă? Voi cita din nou, copios din aceeași sursă. Îmi cer iertare, dar trimițând direct la sursă, afirmațiile mele pot căpăta mai multă greutate (aici nu mai e cazul de o lene, a mea, proverbială):
<< Deși pare a se reduce la un schimb între prestarea unui serviciu sexual și o plată corespunzătoare, prostituția este astăzi condamnată din mai multe perspective. Ea este considerată un rău pentru că:
- Reflectă relațiile paternaliste dintr-o societate în care rolul femeii rămâne unul legat de satisfacerea „nevoilor” masculine.
- Apare ca posibilitate a unor câștiguri într-un mediu în care supraviețuirea economică este dramatică cu precădere pentru femei (rata de sărăcie printre femei este considerabil mai mare decât printre bărbați).
- Continuă și întărește aservirea și degradarea femeilor.
Primele două argumente pun în evidenă faptul că prostituția este o consecință a unor valori care fundamentează viața socială în forma în care ea funcționează astăzi: în familie, în munca din afara casei sau în instituțiile politice (Shrage L., 1997:335). Eliminarea discriminării femeii ar fi pasul hotărâtor în asanarea acestei realități considerate ca o aberație socială (Ibid).
Alți autori (de exemplu, Primoratz Igor, 1997: 339-358) văd în prostituție o expresie a libertății persoanei de a-și hotărî singură felul în care își trăiește viața. Atâta vreme cât un stil de viață nu produce un rău social, el nici nu ar trebui sancționat. >>
No, acum, ce aveți de spus? Mai ales, vis-à-vis de paragraful final… Căci mai urmează o concluzie (vae victis pudibondis!…)
Legislațiile diferitelor țări (am în vedere pe acelea care fac parte din același „areal” social-politic cu noi) par destul de „reci” (vreau să spun, destul de indiferente…): în definitiv, vorbim de o „meserie” ca oricare alta… Una este să fii „curvă de curvă”, alta este să fii… curvă politică!…
Îată, încep să se contureze o serie de concluzii (preliminare):
- Intră oare acei tineri ce aleg să „locuiască” împreună, independenți de familiile din care provin, în această categorie? Evident că NU! Ei nu sunt decât continuarea „valului” început cu revoluția sexuală a anilor ’60 din secolul trecut. Faptul că formează cupluri „trecătoare”, pre-maritale sau chiar maritale este „treaba lor”. Cum se descurcă material, e iarăși treaba lor (muncesc amândoi sau doar unul din ei, sunt susţinuţi de familiile de provenienţă sau din alte surse..). Trebușoara asta nu are nimic de-a face cu „soft-girl”, și nici măcar cu situația în care… apar progenituri… Ei au ales, a lor sunt problemele, ei caută să le rezolve, cum pot… Este o stare de „normalitate”, de „emancipare” a vremurilor noastre!
- Muierea-casnică (fie și în accepțiunea cea mai largă) este legată de alte circumstanțe social-economice, radical diferite de statutul de „soft-girl”; este de obicei o situație acceptată și „îndurată” fie că sunt / apar copii sau nu. În orice caz, mie mi se pare că nu este cea mai fericită situație. Cât despre „familia” (formală sau nu) cu un singur părinte, aceasta este o situație total diferită: poate rezulta dintr-o altă asumare (a riscului) prin apariția unor factori „obiectivi” (de obicei, negativi): abandonarea acesteia de către partener (indiferent de sex / pardon, gen), deces, sau opțiune unilaterală fermă…
- În cazul „soft-girl”, lucrurile sunt ciudate: tânăra „mironosiță” atrage cu „ornamentul” (care trebuie bine întreținut) și „plătește” cu „centrul ornamentului”… „susținătorul material ” („partea inutilă”) se dovedește „util” tocmai cu această „latură” a sa, indiferent dacă partea „utilă” funcționează la parametrii proiectați sau nu… În definitiv, este mai important „prestigiul” social dobândit prin această postură / impostură… Tocmai acest fapt le „amețește” pe tinerele doritoare de viață de tip „soft-girl”; și aici, tot în definitiv, se poate găsi ușor un substitut (ocult!) pentru ce ar fi trebuit să fie „partea utilă” a susținătorului material… Restul e, ca de obicei… tăcere!…
- Muierea-politică (ce s-ar dori o „soft-girl” și încă cum!…) este și ca „ornament” și ca „parte centrală a ornamentului” într-o situație – să zicem cu condescendență – „problematică”… Nu poți ajunge, din fragedă tinerețe, om (pardon, muiere) politic / ă … Priviți la muierile noastre notorii (și!) politice: Șoșocoaia – cu toată supra-îmbrobodirea ei național-folclorică – se prezintă cu un „ornament” dincolo de cel mai teribil kitsch; despre cealaltă „parte”, nici nu îndrăznesc să vorbesc. „Coana” Udrea, încă stă binișor la „ornament” (bănuiesc… și la „centrală”…) dar încă nu poate „presta politic”, Țața Leana of Câmpulung… pare șifonată bine (la ambele „capitole”) dar… prestează poltic!… Să mai continui? N-are rost… Înțelegeți deja cum stă treaba… Cert: niciuna nu are ceva de-a face cu „soft-girl”!…
Evident, trebuie să urmeze și „reversul medaliei”… Dar acest lucru, în „chibițarea” ce va urma… Până atunci, să ne mulțumim doar cu post-tilul: Zgomotul și Furia!…
P.S. Viața de cuplu în Românica (aviz amatorilor!):
Ion și Măria „mâncă” la masă.
Măria s-a întins după un cartof și a atins, accidental, sticla cu țuică… Aceasta s-a clătinat dar nu s-a răsturnat!
Zice Măria, râzând (da’ nu prea era râsul ei…): „Ioane, ni-tă, glaja aiasta… tocma’ o fost la un pas de moarte…”
Zice Ion, grav: „Și tu, la fel!…”
Citește și:
- MENAJERIA DE STICLĂ (6)
- MENAJERIA DE STICLĂ (5)
- MENAJERIA DE STICLĂ (4)
- MENAJERIA DE STICLĂ (3)
- MENAJERIA DE STICLĂ (2)
- MENAJERIA DE STICLĂ (1)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
